Subscribe
Anul 2024 este un an special, definit oarecum de faptul că aproximativ jumătate din populația planetei – 4 miliarde de oameni – va vota. Peste 70 de țări din întreaga lume – inclusiv SUA și Rusia, care își vor alege președinții – vor organiza alegeri interne, iar în țările din blocul comunitar alegătorii vor trebui să își desemneze reprezentanții în legislativul european.
Pentru români, anul 2024 reprezintă un adevărat test de rezistență electorală, deoarece vor trebui să își aleagă reprezentanții în Parlamentul European, dar și în autoritățile locale, legislativul național și președintele țării. Problema comasării alegerilor a fost lansată anul trecut la București de liderii coaliției de guvernare PSD-PNL și a fost larg dezbătută și criticată, în special de opoziție. Decizia finală, anunțată recent, de comasare a alegerilor locale cu cele parlamentare îi va pune pe români în fața a nu mai puțin de cinci buletine de vot pe 9 iunie – pentru desemnarea europarlamentarilor, primarilor, consilierilor locali, președintelui consiliului județean și consilierilor județeni. Prin urmare, este de așteptat ca întregul proces să fie greoi, cu cozi și timpi de așteptare mai lungi decât de obicei și, probabil, nu fără incidente pe acest front. În ceea ce privește celelalte alegeri, conform deciziei politice a Coaliției, alegerile prezidențiale au fost stabilite pentru luna septembrie, iar cele pentru Parlamentul național – în decembrie.
Toate aceste alegeri ar fi însemnat nu mai puțin de patru alegeri și un total de cinci duminici – alegerile prezidențiale având două tururi care, cel mai probabil, vor avea loc în ambele, deoarece este greu de imaginat că vreunul dintre candidați va obține mai mult de 50% din voturi în primul tur. Cel puțin așa ne spun sondajele și așa arată istoria postdecembristă a României, niciunul dintre președinții de după Revoluția din 1989 nereușind să se impună din primul tur. Astfel, ideea de a unifica unele dintre aceste alegeri pare firească, mai ales că legea fundamentală, Constituția, nu interzice acest lucru. Cu toate acestea, de când a fost lansată în spațiul public ideea comasării unora dintre alegeri, au existat contraargumente, de la partea juridică la cea morală a problemei. În ciuda criticilor opoziției și ale societății civile, guvernul de la București a decis în cele din urmă să comaseze alegerile prezidențiale cu cele parlamentare, dar nu așa cum părea mai firesc, ci mai degrabă alegerile locale și cele europarlamentare. De ce ar fi mai natural? Pentru că acest lucru este posibil din punct de vedere constituțional și, până la urmă, așa s-a procedat până la separarea lor odată cu prelungirea mandatului președintelui de la 4 la 5 ani, la ultima modificare a Constituției României, în 2003. Pe de altă parte, România nu ar fi prima țară care ar face o astfel de fuziune, aceasta fiind o practică obișnuită în țările europene și, deși nu este recomandată de Comisia de la Veneția, aceasta nu a exprimat o poziție negativă fermă pe această temă. În plus, există și precedentul din 2019, când, fiind combinat cu referendumul pe Justiție, românii au ieșit în număr record la vot, cu o prezență record de 49,02%, procente similare fiind atinse doar la alegerile prezidențiale.
200 de milioane de euro au costat ultimele alegeri din România
În plus, există și argumentul financiar pentru fuziune, deși acesta nu prea se susține. Conform scenariului prezentat la sfârșitul anului trecut de Autoritatea Electorală Permanentă, care prevedea o fuziune a două din cele patru alegeri, costurile ar fi fost cu doar 10-15% mai mari decât la alegerile din 2020, când au fost două alegeri – locale și generale. Desigur, suma nu este nesemnificativă – în 2020 alegerile au costat aproximativ 1 miliard de lei – adică 200 de milioane de euro, deci 20 – 30 de milioane de lei în plus nu este o sumă neglijabilă. Deși, în teorie, mai puține secții de votare ar însemna mai puțini bani, nu vor fi mai puține buletine de vot, nu vor fi mai puține spații și nu vor fi mai puțini oameni implicați în gestionarea secțiilor de votare. Pentru că la alegerile europene se poate vota oriunde, autoritățile vor trebui să creeze secții de votare separate pentru alegerile locale și parlamentare. Cu toate acestea, spațiile diferite nu par a fi o garanție suficientă că votul local nu va fi fraudat. Tocmai pentru că românii vor putea vota oriunde la alegerile europarlamentare, nu doar în localitatea de domiciliu, la secția de votare la care sunt repartizați, există riscul revenirii „turismului electoral”, un fenomen care poate nu a dispărut definitiv, dar care în ultimele alegeri a contaminat tot mai puțin sau deloc rezultatele alegerilor din România.
Pe de altă parte, decalajul de jumătate de an dintre alegerile locale și cele parlamentare ar putea arunca țara în haos politic și administrativ. Prima preocupare a noilor primari și președinți de consilii județene va fi aceea de a construi în consiliile lor majoritățile necesare pentru a-și trece proiectele – ceea ce va fi extrem de dificil în timpul unei campanii electorale – și nu organizarea următoarelor alegeri. Nu în ultimul rând, președintele României, care va fi ales în septembrie, va trebui să aștepte câteva luni până când vechiul șef al statului își va încheia mandatul.
„O crimă împotriva democrației”, un act de naștere „a partidului unic PNL-PSD” și revenirea la putere a FSN-ului din 1990, așa văd liderii Forței de Dreapta din opoziție fuziunea alegerilor.
În mod similar, conservatorii de extremă dreapta din AUR văd fuziunea ca pe o încercare de fraudare a alegerilor. Dacă ar fi existat un decalaj de cel puțin câteva luni între alegerile europarlamentare și cele locale, AUR, care se așteaptă să se descurce bine la alegerile europarlamentare, fiind pe valul european al ascensiunii extremei drepte, ar fi putut să recruteze mulți dintre actualii primari PSD și PNL pentru alegerile locale. Iar AUR, un partid format înainte de alegerile din 2020 și propulsat în Parlament de voturile diasporei, are nevoie ca de apă de candidați viabili pentru alegerile locale, în condițiile în care, în acești patru ani, nu a reușit să construiască structuri în teritoriu și nu are de unde să ducă candidați vizibili, cunoscuți de electorat, decât de la celelalte partide.
„Există o vorbă în politică și în război: dușmanul dușmanului meu este prietenul meu! PSD și PNL au decis să fuzioneze alegerile și să facă liste comune, crezând că această mișcare va zdrobi pur și simplu partidele mici. Nu este cazul. Și noi putem și ne vom unifica. Alături de Alternativa Dreaptă, au aderat deja PMP (condus de Cristian Diaconescu) și Liga pentru Trezirea României. Împreună am alcătuit o garnitură de elită de candidați pe care suntem gata să o propunem electoratului. Nu vă ascund că există discuții și cu George Simion. Amândoi am fost la Washington, la Convenția Internațională a Conservatorilor (CPAC) și am început discuțiile despre posibilitatea unui mare pol conservator ca alternativă la corupția PSD-PNL, dar și la progresismul USR, care votează curcubeu la Bruxelles și vor să fim pentru copiii noștri – Tata 1 și Tata 2”, a declarat Adela Mîrza, președintele partidului Alternativa Dreaptă, singurul partid din România afiliat la ECR.
Din acest punct de vedere, AUR a primit o mare lovitură prin această comasare a alegerilor locale cu cele europarlamentare. De altfel, liderul partidului de guvernământ PNL, Nicolae Ciucă, a recunoscut public că unul dintre obiectivele acestei fuziuni a alegerilor, pe lângă „asigurarea stabilității politice”, a fost tocmai acela de a stopa ascensiunea extremei drepte în aceste alegeri.
De fapt, potrivit ultimelor sondaje, PNL și PSD împreună abia dacă adună 40% din voturile românilor, în timp ce cele două partide extremiste au și ele un procent similar. De aceea, cele două partide aflate la guvernare au decis o listă comună pentru alegerile europarlamentare. Această decizie este ciudată, având în vedere că la nivel european, și aici ne referim la Parlamentul European, cele două partide fac parte din două grupuri politice complet diferite: Partidul Național Liberal este afiliat la Grupul Partidului Popular European (Creștin Democrat), în timp ce partenerii de coaliție, Partidul Social Democrat este afiliat la Grupul Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților. Dar, după cum au recunoscut unii lideri ai celor două partide, nu este exclusă nici posibilitatea unei alianțe electorale pentru alegerile generale. Atunci de ce nu și pentru administrația locală sau pentru președinție? În prezent, împreună, cele două partide controlează aproape toate localitățile din România (cu excepția Capitalei și a două municipii mari, precum și a câtorva orașe și comune, dar puține la număr, care au primari USR), liberalii controlând marile zone urbane, iar social-democrații pe cele rurale. Pe de altă parte, ambele partide au nevoie de primarii lor pentru a mobiliza electoratul la urne, ceea ce va fi benefic și pentru lista pentru Parlamentul European și, nu în ultimul rând, pentru prezența la vot. Rămâne de văzut în ce măsură problemele locale vor eclipsa problemele europene în campania viitoare.
Deocamdată, comasarea alegerilor este doar o decizie politică luată de cei doi parteneri de coaliție, urmând ca detaliile tehnice să fie stabilite prin hotărâre de guvern. Rămâne de văzut dacă Opoziția o va contesta la Curtea Constituțională, așa cum a anunțat, și dacă va avea suficiente argumente juridice pentru a-și susține punctul de vedere.