Pivotul Irlandei către gazele naturale lichefiate

Relația politică a Irlandei cu gazul natural lichefiat (GNL) se află din nou în centrul dezbaterii politice și economice a țării privind cea mai bună modalitate de a obține securitatea și independența energetică.

Acest lucru urmează deciziei cabinetului irlandez din martie de a aproba prima instalație flotantă de stocare, regazeificare și GNL din Irlanda, cu o valoare a investiției de 300 de milioane EUR. Terminalul va acționa ca o rezervă de gaz de urgență condusă de stat. Importanța acestei evoluții nu poate fi supraestimată. O analiză, efectuată în contextul preocupărilor exprimate în cadrul revizuirii securității aprovizionării cu privire la dependența Irlandei de importurile de gaze naturale prin conducte din Marea Britanie, a evidențiat faptul că Irlanda este una dintre cele mai dependente țări din UE de importurile de energie, 71% din toate livrările de gaze naturale fiind importate prin intermediul a două conducte de interconectare a gazelor din Marea Britanie.

Reacția politică mai largă la aprobarea guvernului a fost în mod decisiv mixtă, principalele partide de centru-stânga manifestându-și opoziția sfidătoare, în timp ce principalele partide de guvernământ, Fianna Fáil și Fine Gael, împreună cu o cohortă considerabilă de parlamentari independenți și nealiniați, au sprijinit-o pe deplin. Pentru mulți dintre membrii acestei majorități, problema este privită nu numai prin prisma obiectivelor climatice, ci și prin prisma realităților dure ale volatilității geopolitice și ale vulnerabilității infrastructurilor.

Decizia reprezintă o ruptură majoră față de politica adoptată de administrația anterioară, care includea Fianna Fáil și Fine Gael, dar, în mod esențial, și Partidul Verde. Acest guvern a exclus în mod explicit sprijinul pentru infrastructura GNL, iar opoziția sa a fost consacrată în mai multe documente oficiale de politică.

Cu toate acestea, Partidul Verde Irlandez a fost aproape complet anihilat în urma alegerilor din 2024, în urma cărora numărul partidelor sale parlamentare a scăzut de la 12 la 1, doar liderul său, Roderic O’Gorman, fiind ales în urma unei numărători prelungite. Prăbușirea lor dramatică a fost interpretată de mulți analiști ca o respingere populară a unei serii de politici considerate rigide din punct de vedere ideologic și deconectate economic.

În schimb, Fianna Fáil și Fine Gael s-au întors cu un total combinat sănătos de 86 de locuri, cu puțin mai puțin decât o majoritate generală. Există un sentiment clar că acest lucru a încurajat cele două partide să renunțe la politicile favorizate anterior de Verzi – în special cele considerate ca obstrucționând măsurile pragmatice de reziliență energetică. Printre acestea se numără GNL, considerat de mult timp de industrie și de planificatorii energetici drept o garanție tranzitorie necesară într-o eră a întreruperii aprovizionării și a creșterii cererii.

Reacția grupurilor care militează pentru protecția mediului, precum Friends of the Earth (Prietenii Pământului), a fost promptă și previzibil condamnatoare; o poziție care este consecventă cu opoziția lor de lungă durată față de extinderea infrastructurii GNL și a aprobărilor de export din cauza a ceea ce percep ca fiind impacturi inacceptabile asupra mediului și climei. Aceste grupuri susțin că orice investiție în GNL riscă să blocheze Irlanda în zeci de ani de dependență de combustibilii fosili, chiar dacă este vorba doar de o măsură temporară.

Cu toate acestea, guvernele anterioare ale Irlandei și-au exprimat sprijinul ferm pentru GNL ca element al încercărilor țării de a diversifica aprovizionarea cu energie. Acest lucru a urmat recunoașterii faptului că zăcămintele interne de gaze naturale, cum ar fi cele situate în Kinsale, începeau să scadă și ar fi fost în cele din urmă epuizate.

În urmă cu peste două decenii, proiectul Shannon LNG, propus de Shannon LNG Ltd, a prezentat planuri pentru construirea unui terminal de import de GNL în valoare de 650 de milioane EUR în estuarul Shannon din comitatul Kerry. Planificarea inițială a început la mijlocul anilor 2000, pe fondul susținerii pe scară largă a proiectului ca dezvoltare strategică a infrastructurii pentru consolidarea securității energetice. Ulterior, proiectul a fost desemnat drept „dezvoltare strategică a infrastructurii” de către autoritatea irlandeză de planificare, An Bord Pleanála, ceea ce i-a permis să ocolească procesele locale de planificare și să se adreseze direct comisiei naționale de planificare. La momentul respectiv, proiectul a fost văzut ca o protecție critică împotriva viitoarelor șocuri energetice.

În cadrul dezbaterilor irlandeze pe această temă, au existat, de asemenea, sugestii periodice conform cărora statul ar putea utiliza capacitatea de stocare a GNL disponibilă în Regatul Unit pentru a stoca gaz pentru uzul propriu al Irlandei. Susținătorii acestei abordări au susținut că o astfel de strategie ar putea asigura stocarea de urgență a gazului și ar putea servi drept rezervă în cazul unor probleme de acces direct la GNL de urgență, oferind în același timp mai mult timp pentru tranziția către un sistem de energie regenerabilă. Această idee a fost văzută ca un compromis politic pentru cei care au rămas ideologic dedicați evitării creării de noi infrastructuri fosile pe teritoriul irlandez.

Cu toate acestea, astfel de argumente urmau să piardă tracțiune politică. Începând cu 2008, a început să se contureze o campanie concertată axată pe impactul asupra mediului al importului de GNL, în special de gaz fracturat. Această campanie a fost deosebit de eficientă în ceea ce privește asocierea gazelor extrase cu daune ecologice, poluarea apelor subterane și riscuri pentru sănătatea publică. Rezultatul a fost un nivel din ce în ce mai ridicat de prudență politică cu privire la modul în care trebuie să se procedeze cu infrastructura GNL.

Aceste preocupări au devenit oarecum discutabile până în 2011, din cauza profunzimilor economice cauzate de criza financiară globală. Proiectul Shannon LNG a fost efectiv abandonat, deși a rămas pe lista proiectelor de interes comun (PCI) ale UE, indicând faptul că Bruxelles-ul a continuat să îl considere un activ strategic. Pe plan intern, acest lucru a însemnat că Irlanda a continuat să depindă aproape în totalitate de importurile de gaze prin interconectoarele din Regatul Unit – o dependență despre care analiștii energetici au avertizat în mod repetat că expune țara.

Până în 2016, propunerea de dezvoltare a infrastructurii GNL a fost criticată în mod activ de militanții naționali și internaționali pentru combaterea schimbărilor climatice. Opoziția acestora a fost catalizată de impulsul global în urma Acordului de la Paris din 2015, care a pus un accent semnificativ pe reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Gazele de fracționare și GNL au fost supuse unei examinări atente, fiind considerate surse de energie fosilă cu emisii ridicate.

Campania împotriva gazului fracturat a fost extraordinar de eficientă în contextul irlandez. ONG-urile de mediu au reușit să exercite presiuni asupra guvernului și comunităților locale pentru a trata propunerile GNL ca fiind echivalente cu negarea schimbărilor climatice. Narațiunea privind securitatea energetică a fost subordonată purității climatice, iar partidele politice au fost împinse către poziții dure.

Aceste evoluții au condus la schimbări majore de politică, iar pe durata guvernării Green/Fianna Fáil/Fine Gael (2020-2024), voința politică de a urmări infrastructura GNL s-a evaporat. Dependența numerică a coaliției de Verzi a asigurat că orice mișcare privind GNL ar fi toxică din punct de vedere politic. De fapt, Programul de guvernare al Irlandei, publicat în 2020, a stabilit în mod explicit că guvernul nu va sprijini importul de gaze extrase prin fracturare din alte țări, pe măsură ce Irlanda se îndreaptă spre neutralitatea carbonului.

Această poziție a fost consolidată în Declarația de politică privind importul de gaze obținute prin fracturare, publicată de Departamentul pentru mediu, climă și comunicații din Irlanda în mai 2021. Aceasta a consfințit interdicția și a fost sărbătorită de grupurile de mediu ca o victorie majoră.

Cu toate acestea, lobby-ul susținut al industriei, agravat de insecuritatea energetică internațională crescândă în urma unor evenimente precum invazia rusă din Ucraina, a determinat guvernul să comande în liniște o revizuire a securității aprovizionării cu energie a sistemelor de electricitate și gaze naturale din Irlanda. Printr-o ironie profundă, revizuirea a fost condusă de ministrul ecologist care conducea atunci Ministerul Mediului.

În cele din urmă, revizuirea a propus două opțiuni de politică ca parte a unei strategii mai ample de atenuare pentru protejarea securității energetice a Irlandei:

• Opțiunea de politică 1: Permiterea sectorului privat să dezvolte și să exploateze noi infrastructuri comerciale de gaze, inclusiv instalații comerciale de stocare a gazelor și/sau de import de GNL.

• Opțiunea de politică 2: Statul sprijină dezvoltarea unei infrastructuri strategice de gaze naturale utilizată exclusiv ca soluție de rezervă în perioadele în care cererea nu este satisfăcută, formând în esență o rezervă publică de urgență.

Irlanda a decis acum să continue cu o opțiune strâns aliniată la opțiunea politică 2. În timp ce actualul ministru al mediului, Darragh O’Brien, a încadrat decizia drept un răspuns temporar și strict definit la insecuritatea energetică, există puține îndoieli în cercurile politice că politica marchează o reorientare decisivă. În prezent, se recunoaște în mod deschis că un sistem de dependență națională totală de importurile de gaze – fără nicio capacitate de stocare sau regazeificare – este de nesuportat.

Acest lucru, împreună cu eliminarea efectivă a Partidului Verde – principalul campion ideologic al ortodoxiei anti-GNL – a asigurat că noul proiect GNL, în ciuda opoziției vocale, va avansa în ritm rapid. Există un consens din ce în ce mai mare în rândul legislatorilor de centru și de centru-dreapta, conform căruia reziliența energetică națională trebuie să aibă prioritate în fața gesturilor simbolice privind clima.

Aceasta nu înseamnă că aprobarea de a continua cu infrastructura GNL va rămâne necontestată. Ne putem aștepta la o serie de acțiuni în justiție din partea rețelelor bine finanțate și disproporționat de influente de ONG-uri ecologice și de mediu din Irlanda. Dar, având în vedere că centrul politic este acum mai puțin constrâns și că starea de spirit a publicului este mai atentă la realitățile energetice, capacitatea acestora de a deraia proiectul s-ar putea dovedi semnificativ diminuată.