Subscribe
Nerușinare și conștientizare. Acestea sunt sentimentele pe care le are Giorgia Meloni, prim-ministru italian și lider al conservatorilor europeni, în legătură cu problema complexă a imigrației. La Palazzo Chigi, sediul guvernului italian, a fost inaugurată sala de control a Planului Mattei, în urma unor importante întâlniri instituționale care au avut loc luna trecută cu alți lideri, prim-miniștri și șefi de stat africani găzduiți la Senat.
„Noi vom fi pionierii”, acestea sunt cuvintele clare ale lui Meloni care indică calea pentru o schimbare pozitivă. Scopul este de a scrie o nouă pagină pentru relațiile cu Africa. În acest scop, este imperios necesară implicarea Uniunii Europene și a statelor G7, un forum interguvernamental a cărui președinție este deținută de Italia. Meloni, împreună cu președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a vizitat Egiptul pentru a stabili un memorandum de înțelegere Egipt-UE, foarte asemănător cu cel semnat deja cu Tunisia. Un pachet de asistență europeană, care include împrumuturi și granturi, va oferi 7,4 miliarde de euro din acest an până în 2027. De asemenea, au fost prezenți prim-miniștrii Greciei și Belgiei, cancelarul austriac și președintele Republicii Cipru. O „Echipă Europa” care este obligată să obțină rezultate.
Această inițiativă nu este doar utilă pentru a reduce imigrația din ce în ce mai presantă din cauza crizelor umanitare grave din Orientul Mijlociu, ci și necesară pentru securitate, stabilitate și oportunități economice semnificative. Între timp, Meloni, pe lângă memorandumul cu Egiptul, a programat mai multe întâlniri bilaterale care se concentrează pe Planul Mattei și, bineînțeles, pe dosarul migranților. În timp ce plecările de pe coastele egiptene sunt aproape zero până în prezent, Egiptul se învecinează cu Fâșia Gaza pe o distanță de 12 kilometri, iar situația de la punctul de trecere Rafah este mai critică ca niciodată. O criză socio-economică egipteană ar putea duce la probleme grave și la o escaladare a situației într-o clipă. De aceea, este esențial să ne angajăm în dialog și să înțelegem ce trebuie făcut pentru a preveni acest lucru.
În Africa, nu doar retorică, ci și acțiuni concrete. Meloni a reiterat acest lucru în repetate rânduri: „Lucrăm cu o abordare diferită în relațiile și cooperarea care nu este paternalistă, colonialistă sau caritabilă. Africa nu este săracă; ea deține 60 % din terenurile arabile, 60 % din metale, se confruntă cu o creștere rapidă a populației și, prin urmare, are un potențial enorm de capital uman.”
Prin urmare, este necesar să ne angajăm pe un continent deja puternic influențat de alte puteri străine. Pentru a face acest lucru cu succes, este nevoie, fără îndoială, de bani, dar mai ales de investiții specifice în sectoarele cele mai problematice și de o relație de egalitate. Țările implicate în această fază inițială vor fi nouă: Egipt, Tunisia, Algeria, Mozambic, Kenya, Etiopia, Maroc, Coasta de Fildeș și Congo. Vor fi create mese de lucru pe teren pentru proiectele convenite în șase domenii de interes: educație și formare, apă și igienă, sănătate, agricultură, energie și infrastructură. În ultimele săptămâni, au fost efectuate primele expediții operaționale pentru a structura eficient misiunile. „La Bruxelles pentru a face schimb de informații cu autoritățile europene, la Abidjan și Addis Abeba”, explică Meloni în timpul ședinței din sala de control. Pe lângă reuniunile politice, au avut loc și reuniuni economice pentru a înțelege posibilitățile de acțiune cu toate instituțiile financiare internaționale importante. Sunt necesare multe resurse, dar și voința de a acționa și proiecte reale. Singura modalitate de a construi ceva bun este să lucrăm împreună într-o manieră compactă. Următoarea reuniune a camerei de control va avea loc în aprilie, iar primele rezultate ar trebui să înceapă să se vadă în iunie, când premierul italian va prezenta un raport în fața Parlamentului.
Europa are, în sfârșit, ocazia de a-și recăpăta măreția și de a se angaja pe picior de egalitate cu oricine. Poate că, uneori, vor fi necesare compromisuri inițiale, dar apoi visul european începe, în sfârșit, să se trezească din nou.