Subscribe
Pe măsură ce se apropia votul pentru a da țării un nou guvern, în Italia s-a aprins o dezbatere aprinsă privind PNR și dacă să ceară sau nu reformarea acestuia la nivel european.
Dar ce este PNRR și de ce se află în centrul dezbaterii politice?
PNDR (Planul Național de Recuperare și Reziliență) este documentul pe care fiecare stat membru trebuie să îl pregătească pentru a accesa fondurile Next Generation EU (NGEU), instrumentul introdus de Uniunea Europeană pentru recuperarea pandemiei post-Covid 19, pentru a relansa economia statelor membre și pentru a se îndrepta către o economie mai sustenabilă și mai digitală.
NGEU este un pachet de granturi și împrumuturi în valoare de 750 de miliarde de euro, a cărui componentă centrală este Facilitatea pentru redresare și reziliență (RRF), care are o durată de șase ani, din 2021 până în 2026, și o dimensiune totală de 672,5 miliarde de euro (312,5 granturi, restul de 360 de miliarde de euro împrumuturi cu dobândă redusă).
Italia este principalul beneficiar, cu fonduri de 191,5 miliarde de euro, împărțite între granturi (68,9 miliarde) și împrumuturi (122,6 miliarde). La acestea se adaugă aproximativ 13 miliarde de euro din programul „Asistență pentru redresare în favoarea coeziunii și a teritoriilor Europei” (React-Eu) și cele 30,62 miliarde de euro suplimentare alocate de guvernul Draghi, care vor fi utilizate pentru a finaliza proiectele cuprinse în planul de redresare.
Prin urmare, în total, resursele pe care le va gestiona Italia vor fi de peste 235 de miliarde de euro.
Planul italian este împărțit în 6 „misiuni”:
Digitizare, inovare, competitivitate, cultură și turism, revoluție verde și tranziție ecologică, infrastructură pentru mobilitate durabilă, educație și cercetare, incluziune și coeziune și sănătate, primele două absorbind singure aproximativ 60% din resurse.
Este o cifră enormă, care determină cât de crucial este pentru Italia să reușească să respecte toți parametrii și termenele stabilite, dar care arată imediat o anomalie: sănătatea a avut cea mai mică alocare după o criză care și-a arătat limitele și deficiențele.
În prezent, după primele două etape finalizate cu realizarea obiectivelor, procesul de atingere a obiectivelor din decembrie este întârziat din cauza eșecului actualului guvern de a activa majoritatea decretelor de punere în aplicare, iar în aceste zile se va proceda în etape forțate pentru a încheia ceea ce a fost planificat, riscul ca acestea să nu fie atinse, așa cum a recunoscut subsecretarul la Președinția Consiliului, Roberto Garofoli, sunt aproape nule.
Dar de unde vine ideea de a cere o remodelare a planului?
Potrivit liderului de centru-dreapta Giorgia Meloni, elaborarea unui „nou plan” este o alegere mai mult decât logică dacă ne gândim că acesta a fost elaborat în funcție de o redresare post-Covidiu-19 înainte de criza energetică și politică provocată de invazia Rusiei în Ucraina.
De fapt, noile scenarii care au apărut, în primul rând creșterea prețurilor la gaz și electricitate, au declanșat rapid o creștere de neoprit a inflației și o creștere disproporționată a costurilor energiei în întreaga Europă și, bineînțeles, în Italia.
Imaginația de a reorganiza o parte din resurse pentru a le aloca unor noi scenarii critice, în special în ceea ce privește tranziția ecologică, care până în prezent pare dificil de pus în aplicare dacă ne gândim că, în urma războiului din Ucraina, s-a decis reactivarea centralelor pe cărbune pentru a compensa dificultățile energetice, pare a fi, de fapt, o alegere de bun simț și în concordanță cu situația reală.
Ar trebui adăugat că, așa cum s-a menționat deja, o mare parte din resurse reprezintă un împrumut și nu sunt nerambursabile, astfel încât pare puțin probabil ca un împrumut să nu poată fi renegociat, deși în cadrul anumitor orientări și garantând, așa cum se prevede, de asemenea, în programul politic al coaliției de centru-dreapta, utilizarea integrală a resurselor PNDR, chiar și prin compensarea întârzierilor actuale în implementare.
Pe scurt, o alegere pe care am putea să o definim ca fiind una de real politik pentru cei care se pregătesc să guverneze o națiune în criză economică precum Italia, prevăzând o posibilă realiniere a resurselor în funcție de scenariile momentului, în loc să considere ceea ce este scris și prezentat ca o dogmă de neatins.
Prin urmare, să ne punem întrebarea dacă planul prezentat este într-adevăr de neatins pare mai mult decât legitim, dacă nu chiar corect.
Giorgia Meloni, liderul Fratelli d’Italia, partidul de centru-dreapta care este în prezent pe primul loc în topul partidelor din Italia, crede că este necesar și că remodelarea este mai urgentă ca niciodată.
În schimb, Gianni Letta, secretarul Partito Democratico, principalul partid de centru-stânga din Italia, consideră că PNRR este de neatins în formularea sa actuală, formulare la care partidul său a contribuit în mare măsură în timpul guvernului Draghi.
Personal, considerăm că abilitatea de a adapta alegerile la situațiile reale este una dintre principalele abilități pe care trebuie să le aibă un politician, motiv pentru care credem că luarea în considerare a unei remanieri este o alegere logică și corectă și că aceasta nu ar declanșa niciun „cutremur politic” în cadrul UE, cu excepția celor care au încercat întotdeauna să „controleze de la distanță” alegerile politico-economice ale Italiei, cu aprobarea stângii și a liderilor acesteia.
Autor: FeMo
The text was translated by an automatic system