Subscribe
„Vacile sunt noul cărbune”, spune un grup de lobby mondial care încearcă să convingă guvernele să desființeze fermele de bovine pe motiv că gunoiul de grajd este o sursă majoră de poluare. FAIRR, care se prezintă ca un grup de investitori preocupați de schimbările climatice, solicită eradicarea agriculturii convenționale, deoarece, în caz contrar, guvernele nu vor putea să-și îndeplinească obiectivele climatice, iar încălzirea globală va ucide planeta. Dar adevăratul motiv pare a fi încercarea de a introduce consumul pe scară largă de carne sintetică.
Inițiativa grupului de investitori nu este singura care pledează pentru desființarea fermelor convenționale. Această nouă tendință a fost îmbrățișată chiar și de oficialii Casei Albe. Unul dintre aceștia este consilierul prezidențial John Kerry, ale cărui afirmații potrivit cărora agricultura este responsabilă pentru 30% din emisiile de gaze cu efect de seră au stârnit un val de proteste din partea fermierilor americani, care sunt amenințați să își piardă afacerile. Din SUA până în Sri Lanka, astfel de proteste au avut loc în multe țări în ultimii doi ani, iar cele mai vehemente au avut loc în Europa, în Olanda. Guvernul de la Haga intenționează să reducă numărul de animale cu până la 30% pentru a se conforma politicilor de mediu de la Bruxelles, care negociază reglementări draconice. Aceste reglementări vor afecta, fără îndoială, fermierii din statele membre ale UE. Dincolo de reducerea numărului de animale, sunt în discuție obiectivele de reducere a cantității de îngrășăminte pe care le pot folosi fermierii, pe care unele țări le consideră discriminatorii. Sumele subvențiilor sunt, de asemenea, considerate discriminatorii.
În ultimii ani, agricultura europeană a primit lovituri peste lovituri. A avut de suferit în timpul pandemiei Covid, alături de alte sectoare ale economiei, din cauza întârzierii transporturilor transfrontaliere și a lipsei de lucrători sezonieri, s-a confruntat cu crize cu impact economic și social – cum ar fi criza laptelui și cea a fructelor și legumelor – cu secete și fenomene și a trebuit să facă față concurenței neloiale din partea cerealelor ucrainene după izbucnirea războiului. Și toate acestea în timp ce o sabie a lui Damocles atârnă deasupra capetelor fermierilor: noile directive europene privind reducerea emisiilor de azot și de metan.
Cele mai vehemente proteste au loc în Olanda. Acestea au continuat în această toamnă, după ce guvernul a anunțat planuri de reducere a numărului de bovine, ovine, porcine și găini pentru a combate poluarea cu azot. Reducerea cu 30% a numărului de animale este una dintre cele mai recente soluții propuse de guvernul olandez pentru a îndeplini obiectivele climatice. Pentru a proteja rezervațiile naturale, sectorul agricol va trebui să suporte cea mai mare parte a reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră. Fermierii olandezi au protestat o dată la câteva luni începând de anul trecut, când Țările de Jos au primit un obiectiv dur de reducere a utilizării pesticidelor în agricultură, așa cum cere UE. Conform calculelor făcute de experții Comisiei Europene – nu se știe oficial cum – Olanda ar trebui să reducă cantitatea de pesticide utilizate cu 65% pentru a atinge obiectivele politicii verzi comune.
Olanda este al cincilea exportator de alimente din lume, după Statele Unite, Germania, Regatul Unit și China, și, potrivit statisticilor oficiale, este unul dintre cei mai mari poluatori de amoniac și oxizi de azot din Europa, în mare parte din cauza fermelor de creștere a animalelor din țară. Conform analizei, pentru a îndeplini obiectivele de mediu, 50 000 de ferme vor trebui să dispară. Dar cabinetul lui Mark Rutte, care are un ministru fără portofoliu însărcinat cu gestionarea luptei împotriva amoniacului și a oxizilor de azot, a pregătit un plan de cumpărare a acestor întreprinderi. Potrivit guvernului de la Haga, aceasta va fi „cea mai mare reformă agricolă din istoria țării”.
Obiectivele de reducere a pesticidelor, discutate și în Parlamentul European, au atras nemulțumirea unor țări care consideră că se face din nou discriminare.
„Avem, de exemplu, Olanda pe primul loc la utilizarea pesticidelor, care folosește 8,8 kg/ha. România folosește 0,6 kg/ha. Olanda va trebui să reducă cu 65%, ceea ce o va lăsa cu aproximativ 4 kg/ha. În timp ce România, cu o reducere de 35%, va rămâne cu 0,4/ha. Aceasta este o discriminare și o aplicare incorectă a acestei reduceri de pesticide. Dacă Olanda ar reduce cu 4,4 kg și ar rămâne la aproximativ 4 kg/ha, iar România la 0,4 kg/ha, am avea o diferență de 10 ori mai mare. Între 4 și 0,4 este o diferență uriașă. Nu poți permite ca o țară să folosească de 10 ori mai multe pesticide decât o țară care folosește deja printre cele mai puține pesticide din UE. Este incorect și pune România într-o situație foarte dificilă”, a explicat europarlamentarul român Carmen Avram, atunci când problema a fost discutată în Parlamentul European.
România nu sacrifică agricultura de dragul reducerii emisiilor de metan
Au existat, de asemenea, discuții aprinse pe tema reducerii efectivelor de animale. Fostul ministru român al mediului, Tanczos Barna, a declarat că a existat o „mare presiune” în acest sens. Majoritatea statelor membre, inclusiv România, nu vor să își sacrifice toți fermierii de dragul reducerii emisiilor de metan, azot și carbon, așa că negocierile sunt dificile.
„Disputa este aprigă”, a declarat fostul ministru român al mediului la începutul acestui an.
Deocamdată, nu toate țările UE aplică normele europene privind verificarea modului în care emisiile de azot, de gunoi de grajd și, prin urmare, de metan, afectează mediul înconjurător. În România, acestea sunt verificate la ferme în momentul eliberării autorizației de mediu, indiferent de mărimea acestora. Această autorizație este absolut obligatorie, mai ales dacă fermele sunt construite cu fonduri europene. Noile reguli europene vor fi însă general valabile pentru toți, a mai spus fostul oficial român.
Producătorii europeni de carne, inclusiv cei români, și-au exprimat deja obiecțiile față de un amendament din 2010 la Directiva UE privind emisiile industriale (IED), care îi obligă să ia măsuri pentru a reduce emisiile de metan și amoniac. Motivul – creșterea costurilor de producție.
Astfel, multe ferme ar intra sub incidența directivei, fiind supuse unui regim similar cu cel al altor instalații industriale mari. În concluzie, în timp ce se vorbește despre cum să reducem consumul de carne și de produse cerealiere, Comisia Europeană a găsit o soluție: făina de greieri făcută în casă, care poate fi folosită pentru a face orice, de la chifle la gustări și poate fi inclusă chiar și în mâncărurile cu „carne”. La începutul acestui an, Comisia a autorizat intrarea pe piața UE a unui produs din Vietnam – pulberea parțial degresată a greierului, cunoscut sub denumirea științifică de„Acheta domesticus”, al treilea produs de acest fel care se găsește în multe dintre alimentele pe care le consumăm.
Potrivit statisticilor, procesele agricole din UE au produs 382 de milioane de tone de echivalent CO2 în 2020, din totalul emisiilor nete de GES (gaze cu efect de seră) de 3,13 miliarde de tone de echivalent CO2. Agricultura, silvicultura și pescuitul ocupă locul al cincilea în UE în ceea ce privește sectoarele care poluează cu gaze cu efect de seră, după energie (23,3%), transporturi, inclusiv aviație (23,2%), gospodării, comerț, instituții și altele (15,4%) și industrie și construcții (12,1%).
Potrivit experților, procesele agricole generează trei gaze cu efect de seră: dioxidul de carbon (CO2), metanul (CH4) și protoxidul de azot (N2O). Metanul și protoxidul de azot sunt principalele gaze cu efect de seră generate de agricultură, care a fost, de asemenea, cea mai mare sursă de emisii ale acestor gaze, producând 55,4% din emisiile de metan și 80,1% din emisiile de protoxid de azot din UE. Ambele cote au crescut în ultimele trei decenii. În schimb, agricultura a reprezentat doar 0,4% din poluarea cu CO2 a UE, o pondere care rămâne neschimbată între 1990 și 2020. Fermentația enterică, sau fermentarea hranei pentru animale în timpul proceselor digestive, este o sursă de emisii de metan, iar terenurile agricole sunt o sursă de emisii de dioxid de carbon, metan și oxid de azot, dar pot stoca și gaze cu efect de seră. Emisiile provenite din fermentația enterică au reprezentat 42,9% din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră din agricultura UE în 2020, terenurile agricole au reprezentat 38,4% din poluarea cu GES din agricultură, iar gestionarea gunoiului de grajd – 14,8%.