Pot deveni tarifele SUA o oportunitate pentru dezvoltare?

Privirea statelor membre ale UE, precum și cea a guvernelor din întreaga lume, este îndreptată cu siguranță spre data de 2 aprilie 2025. Potrivit Casei Albe, de fapt, în acea zi vor începe taxele reciproce impuse de președintele Trump, în plus față de cele stabilite la 25 la sută pentru Canada și Mexic. Vorbind despre acest pasaj, magnatul a folosit în ultimele zile Adevărul social pentru a-și galvaniza susținătorii, vorbind despre 2 aprilie ca despre momentul în care Statele Unite („draga și bătrâna Americă”) vor putea să-și ia înapoi „banii și respectul”. Diferite analize care au circulat în ultimele săptămâni au vorbit despre aceste tarife ca despre o măsură care va face parte din noul sistem de relații ale SUA cu bătrânul continent pe care președintele american pare să dorească să îl instituie. În special, s-a vorbit despre un instrument care, din punctul de vedere al SUA, ar putea aduce beneficii economiei americane în contextul unei instabilități globale din ce în ce mai mari. Un climat de incertitudine legat cu siguranță de crize internaționale majore, cum ar fi conflictul dintre Rusia și Ucraina și cel din Gaza, dar și de investițiile – nu numai economice, ci și de influență – în tehnologii și materii prime, mai ales pământuri rare. Într-adevăr, nu trebuie uitat că o parte a dialogului dintre Statele Unite și Ucraina s-a bazat tocmai pe posibilitățile de exploatare a zăcămintelor din Kiev. Acesta este un set bogat de factori, nu în întregime economici, care ar contribui la strategia magnatului pe termen mediu și lung. În acest scenariu, trebuie luat în considerare rolul pe care China l-ar putea juca pe piețe, mai ales dacă unele state membre ale UE (și nu numai) ar reveni la a privi insistent spre Est.

EUROPA ȘI TARIFURILE
Între timp, în ultimele zile, mai multe indicii au determinat analiștii și presa să vorbească despre ceea ce ar putea fi o abordare „flexibilă” a taxelor vamale de către Statele Unite. Ar putea exista excepții cu privire la anumite produse, piețe sau chiar materii prime, însă lista acestor specificități (de asemenea, se va pune problema dacă acestea vor fi naționale sau generalizate) este încă necunoscută și probabil că nu va fi clarificată înainte de 2 aprilie. Tocmai din acest motiv, Uniunea Europeană a optat până acum pentru o abordare mai prudentă, așteptând începerea taxelor impuse de Trump și apoi luându-și timp (se vorbește de două săptămâni) pentru a anunța și lansa toate contramăsurile economice posibile. Dificultatea în acest moment este clară, și anume aceea de a putea vorbi cu o singură voce într-un domeniu atât de sensibil precum exporturile și măsurile economice ale fiecărui stat. Bineînțeles, a miza totul pe un adevărat perete la perete cu Statele Unite nu este cu siguranță cea mai inteligentă mișcare de făcut. Mai ales dacă ne gândim la datele economice și la problemele internaționale care apasă asupra Europei. O înăsprire în cheie pur ideologică, o bătălie a taxelor și contra taxelor împotriva aliatului istoric al Europei, nu ar duce la nimic concret. În cel mai rău scenariu, ar exista un adevărat efect de domino asupra taxelor. Într-adevăr, dacă ne imaginăm producția și vânzarea unei mașini de precizie, poate pentru utilizare în domeniul civil, tehnologic sau medical, ne confruntăm cu un scurtcircuit de taxe și contra-taxe. Ne putem gândi că acest utilaj este produs în Statele Unite și exportat în străinătate, dar în procesul său de construcție este posibil să fi existat deja mai multe costuri provenite din tot atâtea taxe. Metalul, de exemplu, ar putea proveni din Canada; imaginați-vă un cip disponibil pe piața asiatică sau know-how-ul european în materie de proiectare și software. Prețul final de export al acestei mașini ar conține atunci taxele aplicate de SUA furnizorilor străini, pe lângă cele pe care UE le-ar putea impune SUA. Un echilibru final care ar putea crește considerabil prețul final al produsului. Exemplul dat până acum se referă la înalta tehnologie, dar o cale similară poate fi conturată aproape pentru toate piețele și produsele care ar putea intra sub incidența taxelor impuse de Trump. Din acest motiv, tot mai multe țări, deși nu doresc să se îndepărteze de relațiile cu aliatul lor transatlantic, încep să privească spre alte piețe, deschizându-se spre noi căi și parteneriate care încă nu au fost construite și definite. Mercosur, țările din Golf, precum și piața indiană sunt, cu siguranță, locuri spre care cancelariile europene se gândesc să își orienteze relațiile economice, mai ales dacă, după 2 aprilie, scenariul economic global ar trebui să fie puternic afectat de acțiunile puse în aplicare de Statele Unite.

ABORDAREA ITALIANĂ
Împotriva ciocnirii ideologice dintre cele două maluri ale Atlanticului și împotriva vocilor celor care ar dori să ridice un zid și mai înalt în jurul statelor membre ale Uniunii Europene, abordarea italiană a acestei crize este tocmai aceea de a încerca să deschidă noi debușeuri (fără a uita relațiile din trecut) pentru piața Made in Italy. Dacă ne uităm la declarațiile făcute în ultimele zile de ministrul italian de externe, Antonio Tajani, putem observa că acesta a reiterat în mai multe rânduri faptul că prudența, chiar înainte de o demonstrație de mușchi, este calea de urmat în această conjunctură delicată. Ideea este, prin urmare, de a apăra și de a proteja antreprenorii și produsele, astfel încât nivelurile exporturilor să nu scadă atât de mult încât să reintre într-o criză. În același timp, marginalitatea în acest joc nu poate plăti; în schimb, asumarea unui rol central într-un context internațional în schimbare rapidă ar putea fi o abordare câștigătoare. Indiferent de acțiunile pe care companiile italiene le pot întreprinde pentru a răspunde acestei posibile noi crize, putând conta pe un atu și un know-how respectabil pe scena internațională, guvernul italian încearcă să definească noi piețe de desfacere și noi posibilități pe piață, cu o valoare a exporturilor de aproximativ 623 de miliarde EUR pe an. Privirea se îndreaptă, prin urmare, către piețe alternative – dar nu exclusive – celei din Statele Unite, supusă unor taxe (poate) prea mari. Având în vedere că exporturile reprezintă o parte importantă a produsului intern brut național, Italia și celelalte state membre ale UE au cu siguranță sarcina de a pregăti un răspuns adecvat la politicile economice ale SUA, un răspuns conform cu angajamentele internaționale. Acest lucru ar putea fi făcut cu un ochi pe exporturile către piețele din afara Uniunii Europene și alternative la cea a Statelor Unite. Aceste politici ar putea recunoaște marile oportunități și un potențial economic foarte ridicat și neexploatat, care ar putea readuce țările UE să discute cu SUA cu o abordare diferită. Desigur, acest lucru nu înseamnă că relațiile cu Trump și cu economia SUA ar trebui să înceteze. Acest lucru nu este nici posibil și nici de dorit. Cu toate acestea, atenția economiei italiene – și a celorlalte state membre – ar trebui să se îndrepte către alte țări, cum ar fi India, Canada, Arabia Saudită sau Mexic, menționate mai sus, atât de vituperate de magnat. Studierea acestor realități economice în cadrul guvernului italian a început deja și a fost în centrul recentei reuniuni de la Villa Madama, prezidată de ministrul Tajani. Obiectivul, în ciuda posibilei crize în perspectivă, ar fi creșterea nivelului exporturilor de produse italiene la pragul istoric de 700 de miliarde de euro până la sfârșitul actualei legislaturi a premierului Giorgia Meloni. Obiectivul ambițios, mai ales în această conjunctură, este urmărit de guvernul italian mai ales prin noi colaborări și prin stimularea exporturilor către piețe noi și emergente, unde nu ar cântări nicio taxă sau precludere ideologică. Numai în acest fel data de 2 aprilie poate deveni o oportunitate de creștere, chiar înainte de începutul unei noi crize severe.