Prăpastia dintre acordurile MERCOSUR se adâncește

MERCOSUR este de mult timp o inițiativă în evoluție care vizează crearea unui spațiu economic comun pentru promovarea comerțului și a oportunităților de investiții. Scopul său declarat este de a integra economiile naționale pe piața globală într-un mod competitiv și reciproc avantajos – cel puțin aceasta este viziunea prezentată de instituția însăși. În 2019, după mai bine de două decenii de negocieri, Uniunea Europeană și MERCOSUR au ajuns la un acord preliminar pentru un viitor parteneriat, care cuprinde 94 % din produsul intern brut al Americii Latine. Acordul urmărește să stabilească una dintre cele mai mari zone de liber schimb din lume, care acoperă 750 de milioane de persoane și reprezintă aproximativ o cincime din economia mondială. Cu toate acestea, având în vedere că agricultura – piatra de temelie a economiei europene – este în joc, a apărut o diviziune clară între factorii de decizie și producători. Agricultorii și crescătorii de animale au susținut, în general, ideea încheierii de acorduri comerciale cu țări de importanță strategică, dar susțin că acest acord specific este problematic. În practică, lucrătorii și producătorii agricoli au opus rezistență acordului, care, la mai bine de cinci ani de la semnarea sa la summitul G20 de la Rio de Janeiro, pare să fi fost reînviat. Unele state membre, precum Franța și Germania, și-au exprimat rezervele prin canale guvernamentale, reflectând preocupările sectoarelor lor agricole naționale. Protestele agricultorilor francezi, de exemplu, au atras atenția asupra riscurilor percepute ale acordului. În schimb, Spania, condusă de ministrul agriculturii, pescuitului și alimentației, Luis Planas, pare dornică să vadă acordul pus în aplicare cât mai curând posibil. Acest entuziasm nu a fost bine primit de agricultorii și crescătorii de animale spanioli, care susțin că contribuțiile și recomandările sectorului lor au fost ignorate pe tot parcursul procesului de negociere. Asociațiile de producători din Spania avertizează că reducerea tarifelor și importul de bunuri în condițiile propuse ar putea avea consecințe devastatoare pentru sector. În timp ce acordurile comerciale pot consolida poziția globală a Uniunii Europene față de giganți economici precum China și Statele Unite, asociațiile agricole consideră că acest lucru se întâmplă în detrimentul competitivității sectorului lor. Producătorii spanioli sunt deja familiarizați cu provocările concurenței neloiale. Aceștia s-au confruntat cu dezavantaje semnificative din partea exportatorilor din Africa de Nord, ale căror produse sunt supuse unor standarde sanitare mult mai scăzute decât cele impuse agricultorilor din UE. În ciuda acestei disparități, Uniunea Europeană a dat dovadă de o pasivitate îngrijorătoare în abordarea acestor probleme. Acum, agricultorii spanioli susțin că se confruntă cu o nouă lovitură potențială, deoarece politicile propriului ministru al agriculturii și ale omologilor lor din UE pun din nou în pericol sectorul primar. Fermierii susțin că produsele importate în cadrul acordului vor fi supuse unor controale de calitate mai puțin stricte decât cele impuse producției interne. Acest așa-numit dublu standard riscă să submineze industriile locale și ar putea duce la o scădere generală a standardelor de calitate. În plus, există o îngrijorare generalizată cu privire la faptul că produsele importate ar putea satura piața, eliminând produsele locale de calitate superioară care sunt mai scumpe din cauza cerințelor de reglementare mai stricte. Între timp, agricultorii europeni, în special producătorii mici și mijlocii, continuă să se confrunte cu o birocrație din ce în ce mai împovărătoare.

Deși acordul MERCOSUR-UE are potențialul de a aduce beneficii economice și comerciale prin crearea uneia dintre cele mai mari zone de liber schimb din lume, punerea sa în aplicare prezintă provocări semnificative pentru sectorul primar din Europa. Fermierii susțin că reducerea tarifelor și importul de bunuri cu standarde de calitate mai scăzute amenință să destabilizeze producția locală, lăsând fermierii vulnerabili la concurența neloială. În ciuda acestor riscuri, Spania pare hotărâtă să promoveze acordul. Dacă este pus în aplicare în forma sa actuală, acordul ar putea exacerba dificultățile cu care se confruntă agricultorii spanioli, care sunt deja împovărați de ineficiența birocratică și de politicile discriminatorii. Pentru ca acordul să reușească fără a compromite sectorul agricol, factorii de decizie ai UE trebuie să abordeze aceste preocupări și să asigure un echilibru corect între ambițiile comerciale globale și protecția industriilor locale.