Subscribe
În timpul mandatului legislativ 2019-2024, a avut loc o schimbare seismică pe scena internațională, cum ar fi un context geopolitic din ce în ce mai instabil și mai volatil, marcat de revenirea politicii marilor puteri, de competiția dintre SUA și China, de războiul din Ucraina și de conflictul din Orientul Mijlociu. Odată cu aceste schimbări, Uniunea Europeană însăși s-a transformat. Mai exact, Uniunea Europeană a devenit din ce în ce mai conștientă de necesitatea de a dezvolta autonomia strategică în domeniul geopolitic, inclusiv în domeniul apărării. UE a făcut progrese substanțiale în această direcție, iar în prezent aceasta reprezintă o prioritate majoră pentru majoritatea statelor membre și a partidelor politice.
Într-adevăr, pentru viitoarele alegeri europene, una dintre cele 10 promisiuni din manifestul conservatorilor și reformiștilor europeni (ECR) este de a spori capacitățile europene de apărare, respectând în același timp competențele statelor membre. În mod specific, ECR se angajează să fortifice industria de apărare a Europei, să continue să sprijine Ucraina împotriva agresiunii rusești, să consolideze cooperarea UE-NATO și să consolideze baza industrială, tehnologică și de apărare a Europei pentru a se asigura că statele membre europene sunt capabile să dezvolte și să producă o gamă completă de capabilități militare în cantități suficiente și în timp scurt.
PPE a început, de asemenea, să conștientizeze importanța apărării și a securității, dar o prezență puternică a ECR în Parlamentul European după viitoarele alegeri din iunie este fundamentală pentru a se asigura că PPE (care va continua probabil să prezideze Comisia Europeană), rămâne pe drumul cel bun în ceea ce privește apărarea. Mai exact, există riscul ca partide precum Renew Europe, care face parte din marea coaliție a lui von der Leyen și din care face parte și președintele francez Macron, să încerce să îndepărteze UE de legăturile sale transatlantice puternice cu SUA și NATO. Disprețul lui Macron față de America și NATO este bine cunoscut. Mai la stânga spectrului, este bine cunoscut falsul „pacifism” și opiniile „antimilitariste” iluzorii ale Stângii și Verzilor/EFA, precum și simpatia lor tacită pentru dușmanii Occidentului, fie că este vorba de Rusia, China sau Iran. Din aceste motive, o prezență puternică a ECR este esențială pentru a se asigura că Europa continuă să acorde prioritate unei politici de apărare coerente și orientate spre viitor, care să consolideze capacitățile militare și pregătirea militară a Europei, asigurând în același timp că relația transatlantică puternică cu SUA și NATO în ansamblu este cultivată și consolidată în beneficiul tuturor părților.
În ceea ce privește prioritățile specifice în domeniul apărării în viitorul mandat, câteva indicii utile pot fi găsite în „Concluziile Consiliului privind securitatea și apărarea UE”, aprobate de Consiliul UE la27 mai 2024. În acest document, statele membre recunosc că „ordinea internațională bazată pe reguli este tot mai mult contestată de puteri revizioniste și regimuri autoritare, în timp ce tensiunile internaționale sunt în creștere”, dar recunosc, de asemenea, că „rolul UE ca actor în domeniul securității și apărării a fost consolidat în mod semnificativ”. În acest sens, statele membre au convenit asupra a 5 priorități principale în domeniul apărării pentru următorul mandat legislativ al UE.
Prima prioritate care va continua să domine agenda UE în materie de apărare este războiul din Ucraina. Consiliul a evidențiat sprijinul continuu al UE pentru „independența, suveranitatea și integritatea teritorială” a Ucrainei și, în acest sens, s-a angajat să mențină tot sprijinul politic, financiar, economic, umanitar, umanitar, militar și diplomatic necesar Ucrainei și poporului său atât timp cât va fi necesar. De exemplu, statele membre au evidențiat importanța accelerării și consolidării livrărilor ulterioare de material militar în conformitate cu nevoile cele mai urgente ale Ucrainei, cum ar fi muniția, artileria, rachetele sau dronele, abordând în același timp nevoile pe termen mediu și lung ale Ucrainei. În mod evident, întoarcerea războiului pe continentul european a fost și va continua să fie principala prioritate pentru UE în următorul mandat legislativ, iar statele membre trebuie să se ridice la înălțimea acestei provocări. Ucraina se află într-o etapă critică a războiului, iar capacitatea sa de a învinge invazia lui Putin depinde de asistența aliaților săi occidentali.
Cea de-a doua prioritate subliniată de Consiliu este „să cheltuim împreună mai mult și mai bine” pentru a asigura „disponibilitatea produselor de apărare”. În acest sens, Consiliul subliniază necesitatea de a se asigura că Baza industrială și tehnologică europeană de apărare (BTID) este „capabilă să răspundă nevoilor forțelor armate ale statelor membre” și să „dezvolte capacități de ultimă generație, de ultimă generație și să se afle în prima linie a inovării tehnologice”. Acesta este un obiectiv fundamental pentru UE, întrucât Europa a dormit în mod clar în ultimele decenii în ceea ce privește cheltuielile pentru apărare, în ciuda faptului că nu duce lipsă de provocări în materie de securitate, cum ar fi anexarea Crimeei de către Rusia în 2014 și dorința tot mai mare a Rusiei de a se angaja în războaie hibride împotriva țărilor europene. În orice caz, mai bine mai târziu decât niciodată, așa cum se spune. Acum că Europa s-a trezit în sfârșit, este esențial să investim în baza tehnologică și industrială de apărare a Europei, să promovăm industriile naționale de apărare ale Europei, să promovăm achizițiile comune de material militar și să adoptăm standarde mai armonizate pentru arme și echipamente militare pentru a permite o mai mare interoperabilitate între forțele armate ale statelor membre. Armatele europene se militarizează și devin tot mai asertive, astfel încât, dacă Europa nu-și mărește stocurile militare și nu-și consolidează baza industrială de apărare, nu va avea capacitățile operaționale și eficiența necesare.
A treia prioritate este creșterea capacității UE de a acționa în domeniul internațional, inclusiv în regiuni precum Marea Roșie, Sahel sau Orientul Mijlociu. În plus, Consiliul subliniază importanța „operaționalizării depline a capacității de desfășurare rapidă a UE (RDC a UE) până în 2025” și a desfășurării de „activități suplimentare pentru atingerea capacității operaționale depline a capacității de planificare și conducere militară (MPCC) până în 2025” și subliniază importanța ca statele membre să „pună în aplicare angajamentul privind mobilitatea militară” pentru a asigura capacitatea de a desfășura forțe militare de mare amploare la scurt timp în cadrul UE.
Cea de-a patra prioritate este consolidarea capacității de rezistență a UE și asigurarea accesului la domeniile strategice. În cadrul acestui pilon, Consiliul subliniază importanța „consolidării prevenirii, detectării, descurajării, rezilienței și răspunsului nostru la amenințările hibride, FIMI, cibernetice și la activitățile rău intenționate care vizează UE” prin „operaționalizarea setului de instrumente hibride al UE și a setului de instrumente al UE pentru a contracara manipularea și interferența informațiilor străine”. Acest lucru este deosebit de important în contextul amenințării sporite reprezentate de atacurile cibernetice rusești și chinezești. În concluziile sale, Consiliul subliniază, de asemenea, importanța strategică a spațiului, a aerului și a mării, solicitând ca UE să dezvolte un rol strategic mai mare în toate cele trei domenii.
Și, nu în ultimul rând, cea de-a cincea prioritate este reprezentată de parteneriatele UE, pe care Consiliul le caracterizează drept „un pilon indispensabil al eforturilor UE de promovare a păcii și securității în lume” și de „susținere a ordinii internaționale bazate pe reguli”. Printre altele, statele membre subliniază importanța continuă a „parteneriatului strategic cu NATO, susținut de legătura transatlantică puternică”, care este „esențial pentru securitatea și stabilitatea euro-atlantică”.
În concluzie, plasarea apărării ca prioritate în fruntea agendei europene pentru următorul mandat legislativ este fundamentală și, judecând după manifestele partidelor și concluziile Consiliului citate, se pare că instituțiile UE au realizat în sfârșit acest lucru, după ce au tras de timp de zeci de ani și au rămas la presupunerea eronată că „pacifismul” ca mijloc și nu ca scop în relațiile internaționale îi va menține pe europeni în siguranță. Prin urmare, Europa trebuie să investească în domeniul apărării ca sector important din punct de vedere strategic și industrial. Europa trebuie să continue să sprijine în mod adecvat Ucraina, să crească cheltuielile pentru apărare, să consolideze baza industrială de apărare a Europei pentru a se asigura că UE este capabilă să producă suficiente arme și materiale și că acestea sunt avansate din punct de vedere tehnologic, să urmărească o mai mare interoperabilitate, să investească în achiziții militare comune și să răspundă în mod adecvat la amenințările cibernetice.