Prudență

În ultimul meu articol am vorbit despre acea rebeliune sau revoluție sau reacție a virtuților umane care trebuie să însoțească victoriile electorale și politice ale partidelor și mișcărilor conservatoare din Europa.
M-am referit la sinceritate, ca la o virtute umană pe care sistemul electoral al partidelor nu o încurajează și nu o promovează; nici politicianul – pentru că promisiunile sau cuvintele măgulitoare sunt răsplătite chiar dacă nu sunt îndeplinite – și nici corpul electoral, care preferă să asculte minciuni atâta timp cât acestea nu necesită sacrificii personale.
Astăzi voi vorbi despre prudență.
Prudența este o virtute care înclină ființele umane să aleagă în orice ocazie mijloacele cele mai potrivite pentru scopurile pe care intenționează să le atingă.
Dintre virtuțile cardinale clasice (dreptatea, tăria, temperanța și prudența), cea care se potrivește cel mai bine liderului, șefului, este prudența.
Desigur, el trebuie să fie temperat, drept și puternic; dar sarcina liderului este să ia decizii, iar prudența este o virtute care se referă în mod fundamental la luarea deciziei și la executarea acesteia.
Prudența intervine atunci când vine vorba de formarea sau destrămarea unui guvern, construirea de coaliții, alinierea internațională sau alegerea persoanelor potrivite pentru a conduce o listă electorală.
Fără prudență, niciun politician nu-și poate direcționa sau ordona acțiunile către scopul propus și, prin urmare, cel care acționează fără prudență este sigur că va eșua.
A fost o decizie imprudentă pentru Napoleon și Hitler să invadeze Rusia; și este imprudent, în mod normal, să crești taxele atunci când acestea cauzează deja prejudicii clasei de mijloc și clasei muncitoare.
Este imprudent să criminalizăm sectorul primar și prudent, totuși, să permitem familiilor și comunităților locale să facă pentru ele însele ceea ce pot face pentru ele însele în mod eficient.
Dar prudența nu poate fi confundată cu egoismul, confortul sau lașitatea.
Prudența înseamnă bun simț, echilibru și cântărire a circumstanțelor, dar nu înseamnă moderație, teamă sau indecizie.
Uneori, mișcarea aparent riscantă, schimbarea de curs, acțiunea curajoasă reprezintă decizia prudentă, deoarece este cea mai potrivită pentru atingerea scopului propus.
Dacă ne uităm la politica americană, Planul Marshall a fost prudent și îndrăzneț, dar ieșirea de urgență din Afganistan a fost imprudentă, lăsând sute de mii de afgani în mâinile talibanilor, în special femei, mai ales după ce au fost pe teren timp de mai mulți ani, lăsând în urmă vieți omenești al căror sacrificiu a fost zadarnic și miliarde în infrastructură și echipamente militare. Omul prudent, înainte de a acționa, deliberează și se gândește la ceea ce trebuie să facă, sfătuindu-se cu oameni experimentați; iar dacă este vorba de un partid, cu organele sale consultative.
Odată ce politicianul și-a format o părere, el trebuie să aleagă mijloacele cele mai potrivite scopului urmărit; iar în punerea lor în aplicare, el trebuie să măsoare circumstanțele existente în fiecare caz și să se adapteze la ele.
Adaptarea este, fără îndoială, partea cea mai dificilă a unei decizii prudente, deoarece politica seamănă mai mult cu un joc de șah decât cu un maraton.
Nu totul depinde de pregătirea ta sau de capacitatea ta de a suferi.
Este un joc de șah în care, în plus, piesele sunt mutate de multe subiecte; politice, economice, financiare, naționale și internaționale.
Dar o acțiune prudentă nu poate să nu fie îndrăzneață dacă vrea cu adevărat să producă un alt efect mai caracteristic politicii moderne, care este surpriza, lovitura comunicativă, impactul mediatic.
O decizie prudentă este aceea de a pune capăt în întreaga Europă ajutoarelor, subvențiilor, plăților și subvențiilor acordate imigranților care intră și rămân ilegal pe teritoriul european.
O măsură necesară și adecvată scopului urmărit, care este acela de a combate imigrația ilegală, de a afecta modelul de afaceri al mafiilor care se ocupă cu traficul de persoane și de a valoriza mai mult străinii care intră și locuiesc legal în societățile noastre, muncind, respectând legile noastre și contribuind cu eforturile lor la binele comun și la prosperitatea națiunilor noastre.