Subscribe
Săptămâna aceasta, miniștrii noului guvern spaniol și-au prezentat principalele linii de lucru pentru următorii patru ani.
Cu toate acestea, guvernul de coaliție format din Partidul Socialist Spaniol (PSOE) și partidul de extremă-stânga Sumar s-a confruntat – încă o dată – cu o provocare în dezbaterea privind prelungirea sau nu a măsurilor anticriză aprobate în 2022. Mass-media mainstream nu prea sesizează aceste tensiuni.
Acest pachet de măsuri este menit să combată efectele inflației și criza exacerbată de situația din Ucraina. Această nouă confruntare între socialistul Pedro Sánchez și progresista Yolanda Díaz nu numai că pune la încercare coeziunea și stabilitatea cabinetului, dar relevă și faptul că unitatea în conducerea guvernului progresist, așa cum se definesc ei înșiși, are fisuri notabile atunci când vine vorba de abordarea problemelor legate de economie și de politicile de asistență socială.
În orele premergătoare aprobării decretului regal de către Consiliul de Miniștri din decembrie anul trecut, negocierile dintre PSOE și Sumar au atins apogeul. Punctul central al discordiei se află în extinderea transportului public gratuit și în detaliile privind taxele speciale pentru bănci și companiile energetice, care fac parte din Planul de redresare.
Yolanda Díaz, ministrul Muncii și al doilea viceprim-ministru, a condus discuțiile din partea coaliției Sumar, apărând poziția de a nu face reduceri în ambele domenii.
Este de remarcat că, în dezbaterea pentru realegerea sa ca premier, Pedro Sánchez a anunțat extinderea gratuității transportului public pentru minori, tineri și șomeri, precum și reducerea TVA-ului la alimentele de bază. Cu toate acestea, dezacordurile privind extinderea și domeniul de aplicare a acestor măsuri au generat dezbateri intense. În timp ce Sumar pledează pentru o prelungire în termenii actuali, PSOE solicită ajustări în anumite puncte specifice.
Pe fondul acestor negocieri, guvernul a anunțat o serie de măsuri suplimentare legate de locuințe. Aceasta include o nouă linie de garanții în valoare de 2 miliarde de euro, destinată promovării construcției de locuințe de închiriat la prețuri accesibile, atât în sectorul public, cât și în cel privat. Această măsură vine în completarea împrumuturilor de 4 miliarde de euro prevăzute în addendumul la planul european de redresare, cu scopul de a construi peste 40.000 de locuințe noi. O cerință esențială este ca aceste locuințe să fie eficiente din punct de vedere energetic, iar garanțiile pot fi folosite și pentru proiecte de reabilitare. Adăugarea de garanții la împrumuturile existente urmărește să stimuleze și mai mult aceste operațiuni.
În rețeaua complexă de negocieri, cei trei vicepremieri (Finanțe, Muncă, Tranziție ecologică) joacă un rol central. Coaliția condusă de Yolanda Díaz rămâne fermă în apărarea unor măsuri precum interzicerea evacuărilor persoanelor vulnerabile până în 2025, o realizare care le-a întărit poziția la masa negocierilor.
Au apărut tensiuni și pe alte fronturi, cum ar fi convocarea judecătorilor pentru a depune mărturie în cadrul comisiilor privind lupta pentru lege. Purtătorul de cuvânt al Sumar, Marta Lois, apără participarea judecătorilor la aceste comisii ca fiind un semn de „normalitate democratică”, în timp ce PSOE are o poziție mai restrictivă.
Dezacordul dintre PSOE și Sumar privind taxa extraordinară pe companiile energetice a lăsat un gust dulce-amărui în coaliție. Deși au reușit să mențină măsuri precum reducerea transportului public și interzicerea concedierilor și a evacuărilor, controversa privind impozitarea ecologică evidențiază diferențele fundamentale dintre cele două forțe.
Acest dezacord cu privire la impozitele pentru companiile energetice și bănci ridică întrebări legitime cu privire la faptul că diviziunile din cadrul coaliției PSOE-Sumar ar putea avea consecințe semnificative asupra executării Planului de redresare a țării. Dificultatea de a ajunge la un acord cu privire la aspecte economice esențiale pune sub semnul întrebării capacitatea guvernului de a pune în aplicare în mod eficient măsurile necesare pentru redresarea economică, subminând încrederea în capacitatea acestuia de a gestiona criza și afectând coerența planului global.