Subscribe
Guvernul socialist al prim-ministrului Pedro Sánchez a cedat din nou șantajului separatist pentru a se menține la putere.
Biroul Congresului a procesat cererea de vot de încredere făcută de Junts per Catalunya, partidul fugarului și liderului loviturii de stat Carles Puigdemont, demonstrând că guvernul socialist este dispus să plătească orice preț pentru a rămâne în funcție.
Această mișcare marchează prima „plată” către Carles Puigdemont și partidul său, care au arătat clar că stabilitatea guvernului depinde de aprobarea lor.
De când Sánchez și-a asigurat candidatura la funcția de prim-ministru cu un sprijin parlamentar fragil, strategia sa a fost clară: oferirea de privilegii și concesii aliaților separatiști în schimbul sprijinului lor.
De data aceasta, cererea lui Junts a fost un vot de încredere care să-i permită lui Puigdemont să continue să modeleze agenda politică. În ciuda rezistenței inițiale din partea PSOE, partidul a capitulat în cele din urmă, un alt semn al slăbiciunii și lipsei de autonomie a guvernului.
Procesul care a condus la votul de încredere a fost haotic și revelator. După două încercări eșuate, Biroul Congresului, controlat de Partidul Socialist Spaniol (PSOE) și de partenerul său de coaliție progresist Sumar, a acceptat în cele din urmă cererea lui Junts. Această turnură a evenimentelor evidențiază modul în care Sánchez continuă să subordoneze guvernarea Spaniei cererilor unei minorități radicale care intenționează să submineze statul.
Votul va fi dezbătut și votat în următoarele săptămâni, asigurând o nouă rundă de tensiuni și constrângeri.
În timp ce Sánchez vorbește despre „coexistență” și „dialog”, realitatea este că el își construiește mandatul pe concesii care pun în pericol ordinea constituțională.
Opoziția, condusă de Partidul Popular (PP) și Vox, a criticat dur această manevră.
PP susține că PSOE și-a trădat alegătorii cedând unei impuneri din partea lui Puigdemont, un fugar de justiție care continuă să exercite influență asupra politicii spaniole din Belgia.
Partidul conservator Vox, la rândul său, a condamnat concesia ca fiind o dovadă în plus a „derapajului autoritar” al guvernului, care acționează în spatele cetățenilor și al statului de drept.
Problema care stă la baza acestui vot de încredere este clară: prim-ministrul Sánchez a pierdut controlul asupra propriului legislativ și acum depinde în întregime de sprijinul forțelor care doresc să dezmembreze Spania. Politica de îngăduință față de separatiști nu este nouă, dar a atins niveluri fără precedent. De la acordarea grațierii până la eliminarea infracțiunii de răzvrătire, PSOE a pregătit terenul pentru ca separatismul să continue să-și promoveze obiectivele.
Din punct de vedere politic, această situație expune, de asemenea, fragilitatea lui Sumar, partenerul junior al guvernului.
Yolanda Díaz, viceprim-ministru și una dintre principalele voci ale lui Sumar, a păstrat o atitudine discretă în această chestiune, însă partidul său a sprijinit pe deplin procesul de vot de încredere.
În plus, această concesiune are consecințe economice și sociale semnificative. În timp ce guvernul se concentrează pe asigurarea supraviețuirii politice a lui Sánchez, problemele reale ale cetățenilor sunt lăsate deoparte. Inflația continuă să afecteze familiile, datoria publică este la cote istorice, locuințele rămân o problemă critică, iar insecuritatea este în creștere în orașe, inclusiv în Barcelona, Catalonia.
Cu toate acestea, prioritatea lui Pedro Sánchez rămâne calmarea celor care doresc destrămarea Spaniei, o coaliție de partide care se extinde dincolo de Junts, dar include partidul de stânga din Catalonia Esquerra Republicana, Partidul Naționalist Basc, EH Bildu, și Blocul Naționalist Galician (BNG).
Se așteaptă ca alte concesii pentru Junts să devină realitate, inclusiv transferul competențelor de gestionare a imigrației de la guvernul național la guvernul regional al Cataloniei, o măsură fără precedent și un privilegiu de care nu va beneficia nicio altă comunitate autonomă spaniolă.
Voturile Junts vor continua să fie critice pentru susținerea principalelor propuneri legislative ale lui Sánchez, inclusiv o reducere recent introdusă a săptămânii de lucru de la 40 la 37,5 ore.