Răspunsul Irlandei la criza Dieback Ash

Simptomele decăderii frasinului (Hymenoscyphus fraxineus), o boală fungică care afectează frasinul comun, au fost observate în pădurile europene încă din anii 1990. De atunci, au fost identificate mai multe variante ale ciupercii, fiecare variantă provocând distrugeri rapide și devastatoare în pădurile unui număr semnificativ de state membre ale UE și foste state membre, precum Regatul Unit. Boala este considerată una dintre cele mai grave amenințări la adresa biodiversității pădurilor din Europa, cu implicații extinse pentru mediu, silvicultură și economia rurală. De când a fost detectată pentru prima dată în Regatul Unit, în 2012, s-a încercat în permanență să se stopeze evoluția bolii în populația de frasin. Experții estimează că decăderea frasinului are potențialul de a distruge 95% din rezerva de frasini din Regatul Unit, o cifră uluitoare care subliniază gravitatea crizei. Situația este la fel de gravă în alte părți ale Europei, inclusiv în Norvegia și Suedia, unde mai mult de 8 din 10 frasini tineri au fost distruși de boală. Pierderea acestor arbori, care joacă un rol esențial în ecosistemele locale, are efecte în cascadă, inclusiv pierderea habitatului pentru fauna sălbatică, creșterea eroziunii solului și schimbări în compoziția pădurii. Pădurile din Irlanda nu au scăpat de ravagiile provocate de atacul Ash Dieback. În anii care au trecut de la prima descoperire confirmată, în 2012, într-o pădure din comitatul Leitrim, care a dus la plantarea, în 2009, a unor arbori importați din Europa continentală, a avut loc o campanie considerabilă și bine organizată din partea grupurilor forestiere și a agricultorilor. Aceștia au solicitat introducerea unui pachet cuprinzător de compensații ca parte a diferitelor programe de împădurire sprijinite de guvernul irlandez. Aceste grupuri susțin că astfel de măsuri sunt esențiale pentru a contribui la atenuarea pagubelor economice și ecologice cauzate de boală și pentru a stimula înlocuirea frasinilor bolnavi cu specii alternative. Organizațiile reprezentative din domeniul silviculturii, cum ar fi Social, Economic, Environmental Forestry Association of Ireland (SEEFA), au criticat în mod repetat guvernul irlandez pentru ceea ce au numit un deceniu de inactivitate și o politică deficitară de la identificarea bolii. Potrivit acestor organizații, reacția lentă a guvernului a făcut ca silvicultorii irlandezi să se lupte pentru a trece peste criză, mulți dintre ei riscând ruina financiară. Această critică a persistat în ciuda introducerii unor măsuri guvernamentale, inclusiv a schemei de reconstituire (Chalara Ash Dieback) a Ministerului Agriculturii, Alimentației și Mediului Marin (DAFM), instituită în martie 2013. Acest sistem a fost conceput pentru a restabili pădurile înființate în cadrul programului de împădurire care au suferit sau au fost asociate cu plante afectate de boală. În 2018, DAFM a efectuat o reexaminare a răspunsului național la atacul Ash Dieback după ce recomandările științifice actualizate au arătat clar că eradicarea bolii nu mai este fezabilă. În consecință, abordarea științifică actuală adoptată de DAFM este de a gestiona impactul bolii mai degrabă decât de a încerca eradicarea. Obiectivul actual este de a înlocui frasinii cu specii alternative pentru a asigura durabilitatea pădurilor din Irlanda. Cu toate acestea, această schimbare de politică a stârnit noi dezbateri, criticii susținând că eșecul guvernului de a acționa decisiv în primele etape ale epidemiei a exacerbat problema. În iunie 2023, a fost inițiată o revizuire rapidă a ajutoarelor de stat din 2013 până în 2023 pentru a evalua eficacitatea măsurilor introduse pentru a combate defrișarea frasinului. Această revizuire se remarcă în special prin criticile puternice aduse rolului jucat de UE în încetinirea sau opoziția activă față de măsurile propuse pentru a stopa avansul bolii în populațiile de frasin din Irlanda și Regatul Unit. Potrivit raportului, există dovezi clare că Irlanda căuta în mod activ modalități de a înăspri reglementările privind libera circulație a plantelor de frasin înainte de depistarea bolii în 2012. Cu toate acestea, atât Irlanda, cât și Regatul Unit au fost îndrumate de Comisia Europeană să revoce măsurile legislative naționale de urgență introduse după 2012, pe motiv că acestea încălcau Directiva UE privind plantele. În ciuda acestor intervenții, revizuirea subliniază faptul că, în iulie 2013, miniștrii responsabili din Irlanda și Regatul Unit au lansat o strategie de control al Chalara pentru întreaga Irlandă. Aceasta a urmat unui anunț comun din octombrie 2012 privind o abordare de tip „Fortăreață Irlanda”, care cuprinde o politică de eradicare a bolii. Din punctul de vedere al celor implicați în revizuirea 2023, se pare că la nivelul UE nu s-a recunoscut la acel moment că geografia insulară unică a Irlandei și a Regatului Unit necesită măsuri speciale pentru a preveni intrarea bolii dinspre Europa continentală. O mare parte a criticilor la adresa răspunsului guvernului irlandez se referă la inadecvarea percepută a plăților compensatorii puse la dispoziția silvicultorilor și proprietarilor de terenuri care au plantat frasin în cadrul unui program departamental privind frasinul. Criticii susțin că sprijinul financiar acordat nu reflectă costurile reale suportate de silvicultori în lupta cu boala. În plus, nu toți proprietarii de terenuri care au arbori de frasin sunt eligibili pentru subvenții, ceea ce înseamnă că proprietarii privați și cei care au arbori de frasin în grădini sau pe exploatații mici nu beneficiază de niciun ajutor financiar. Aceasta a fost o sursă importantă de frustrare pentru părțile afectate. În conformitate cu termenii actualei scheme de reconstituire a arborilor de frasin afectați de deces, silvicultorii de frasini afectați pot solicita o plată de 5 000 EUR pe hectar. Această plată este destinată sprijinirii proprietarilor de păduri de frasin care, în parteneriat cu DAFM, curăță zonele afectate de dispariția frasinului și efectuează replantarea. Un purtător de cuvânt al DAFM a precizat că această plată va fi plătită în trei tranșe: o plată inițială de 2 500 EUR, urmată de două plăți anuale de 1 250 EUR la a doua și a treia etapă de acordare a subvenției, la patru ani după replantare. Cu toate acestea, organizații forestiere precum SEEFA și Limerick and Tipperary Woodland Owners (LTWO) au criticat dur acest nivel de plată, subliniind că numai costurile de defrișare pot ajunge la 6 500 EUR pe hectar. Aceasta înseamnă că subvențiile sunt departe de a acoperi sarcina financiară, lăsând mulți silvicultori în situația de a fi nevoiți să se împrumute pentru a curăța terenul de frasinii bolnavi. Această presiune financiară a determinat apeluri reînnoite pentru ca guvernul să crească ratele subvențiilor la niveluri mai realiste. Guvernul irlandez a încercat să abordeze aceste critici prin oferirea unei sume suplimentare de 5 000 EUR pe hectar în cadrul plății de performanță pentru acțiuni climatice. Această plată este disponibilă pentru pădurarii de frasin care și-au curățat și replantat terenurile în cadrul unui program de reconstituire a departamentului. Cu toate acestea, silvicultorii au replicat că această plată suplimentară este de fapt lipsită de sens dacă nu își pot permite costurile inițiale de curățare a terenurilor bolnave. Fără finalizarea procesului de defrișare și replantare, silvicultorii nu pot beneficia de plata de performanță pentru acțiuni climatice, rămânând prinși într-un ciclu de dificultăți financiare. Deocamdată nu există niciun indiciu că guvernul irlandez va ceda în fața cererilor de majorare suplimentară a ratelor subvențiilor. Această reticență i-a determinat pe mulți să prezică faptul că zone întregi de pădure irlandeză vor rămâne pline de copaci bolnavi în viitorul apropiat. Această inacțiune nu numai că va exacerba răspândirea bolii, dar va submina și capacitatea Irlandei de a-și atinge obiectivele de împădurire. Conform datelor compilate de SEEFA, Irlanda era deja cu mult în urma obiectivului său pentru 2024 de a planta 8 000 de hectare de noi păduri. Fără revizuiri suplimentare ale schemei de reconstituire, este probabil ca aceste restanțe să continue, împiedicând atingerea obiectivelor mai ample ale țării în materie de mediu și climă. Implicațiile mai largi ale decesului frasinului depășesc sfera economiei forestiere. Pierderea frasinilor are un impact profund asupra biodiversității, patrimoniului cultural și comunităților rurale. Frasinii sunt o specie-cheie în multe ecosisteme, oferind habitate pentru numeroase plante și animale. Dispariția frasinului din peisaj reprezintă, de asemenea, o pierdere culturală, deoarece specia este adânc înrădăcinată în folclorul și tradițiile irlandeze. Abordarea acestor probleme necesită o abordare holistică care să meargă dincolo de compensațiile financiare, încorporând măsuri de conservare a diversității genetice, de sprijinire a reîmpăduririi și de sensibilizare a publicului cu privire la importanța ecologică a frasinilor. În concluzie, criza de răspândire a frasinului a evidențiat deficiențe semnificative în politica forestieră a Irlandei și în capacitatea acesteia de a răspunde provocărilor de mediu. Pe măsură ce boala continuă să devasteze populațiile de frasini din întreaga Europă, nevoia unui răspuns coordonat și finanțat în mod adecvat nu a fost niciodată mai urgentă. Rămâne de văzut dacă guvernul irlandez se va ridica la înălțimea acestei provocări, dar miza nu ar putea fi mai mare pentru pădurile, comunitățile rurale și patrimoniul natural al Irlandei.