Subscribe
Alegeri anticipate în Franța: oportunitatea pentru o nouă dreaptă franceză
Macron a dizolvat Parlamentul, în urma succesului clar al Rassemblement National (ID) al lui Marine Le Pen, dând startul oficial campaniei electorale. Într-o conferință de presă care a durat două ore, pozițiile fostului președinte francez au fost clare: teama de fracționalismul politic, de extremism (de dreapta cu Le Pen și de stânga cu Mélenchon), o demonstrație puternică a conceptului de democrație față de cei care critică alegerea alegerilor anticipate, respectând în același timp voința poporului francez.
Cu toate acestea, accentul a fost pus pe valorile care animă discursul său programatic, al său și al acelei Reinassance (RE) care face acum apel la electoratul de stânga îndepărtat de La France Insoumise (LFI, GUE/NGL) și, de asemenea, de Partidul Socialist (PS, S&D) condus de Raphael Glucksmann.
Macron a acuzat stânga radicală a lui Jean-Luc Mélenchon de antisemitism și antiparlamentarism, acuzând-o că a creat tulburări constante și îngrijorătoare în cadrul Adunării Naționale. Confruntat cu această viață politică alcătuită, în opinia sa, din „bricolaje de aparate”, președintele a ținut să demonstreze o „dorință sinceră și umilă de a construi un consens și de a împleti compromisuri” cu ajutorul social-democraților, pe de o parte, și al dreptei republicane (LR, PPE), pe de altă parte. Astfel, el a vorbit despre o „federație de proiecte de guvernare”, iar partidele din tabăra prezidențială, lipsite de majoritatea absolută timp de doi ani, trebuie acum să inițieze un dialog cu celelalte grupuri politice.
Între timp, însă, s-a format deja o coaliție, cea a Noului Front Popular cu socialiștii, verzii și susținătorii lui Mélenchon: o coaliție care a împărțit deja aproape toate cele 577 de circumscripții în vederea alegerilor legislative anticipate. Sinteza a fost găsită într-o conducere „plurală”, potrivit deputatului demisionar François Ruffin (LFI), care și-a îndreptat apoi atenția către campania electorală și către necesitatea unei stângi unite împotriva „uniunii rasiștilor și a bogaților”, marcând astfel o ruptură cu macroniștii și gaulliștii.
Liderul La France Insoumise, Jean Luc Mélenchon, chestionat pe aceeași temă, are un răspuns flexibil: „Je ne m’elimine pas, mais je ne m’impose pas”, el nu se elimină, dar nu se impune, declarându-se totuși absolut capabil să poată juca rolul de prim-ministru în cazul unei victorii zdrobitoare a stângii la alegerile legislative. El a apelat apoi la formula propusă de secretarul național al PS, Olivier Faure, pentru a decide cine ar conduce un eventual guvern al „noului front popular”.
Între timp, ultimele sondaje arată că partidul lui Marine Le Pen se află la 30%, președintele Jordan Bardella fiind principalul candidat la funcția de premier, cu scopul de a cere demisia lui Macron în caz de victorie. Reîncrederea, zdrobită de cei doi poli, se situează în jurul valorii de 20% și a decis deja să nu prezinte candidați în aproximativ 20 de circumscripții considerate perdante din start.
În ambele scenarii, Constituția franceză rămâne fermă, astfel încât politica externă, alianțele internaționale și apărarea rămân prerogativele președintelui Republicii – sau ale lui Macron – pentru restul de 3 ani ai mandatului său prezidențial, la fel ca și funcția de șef al forțelor armate.
Rezultatele sunt dificil de citit, având în vedere sistemul electoral francez: circumscripțiile pot fi câștigate fie în primul tur dacă un candidat depășește 50% din voturi și 25% din cei cu drept de vot, în caz contrar, toți cei care au atins cel puțin 12,5% din dreptul înainte. Așadar, este posibil să existe voturi în două sensuri (RN împotriva PNL) sau în trei sensuri (RN, PNL și Reîntregirea), în timp ce cei care au cu greu vreo speranță de salvare ar fi gaulliștii.
Acestea ar putea fi punctul de cotitură: mergând cu Macron, ar putea încerca să îl țină în frâu pe Mélenchon și să o provoace pe Le Pen în turul al doilea; mergând cu Le Pen, ar putea garanta o nouă dreaptă pentru Franța. O provocare complexă, dar decisivă pentru viitorul Franței.
The text was translated by an automatic system