„Satul global” al G7 italian

Ce rămâne din reuniunea G7 din Apulia sub președinția premierului italian Giorgia Meloni? Fără îndoială, o imagine extraordinară a culturii, locurilor și tradițiilor țării noastre și ale regiunii Puglia în special, dar și o declarație finală plină de intenții și poziții importante luate de cei Șapte Mari în fața scenei internaționale.

A fost un G7 scos din cutie. În primul rând din cauza prezenței, pentru prima dată în istoria acestor reuniuni, a Suveranului Pontif. De fapt, Papa Francisc a fost prezent la sesiunea Outreach, vorbind (cu versiunea scurtă a discursului său, după cum a recunoscut cu simpatie) pe tema inteligenței artificiale. În plus, acest eveniment 2024 a găzduit, de asemenea, mai mulți actori internaționali, cum ar fi șefii ONU, Fondului Monetar Internațional, OCDE, Băncii Africane de Dezvoltare și Uniunii Africane. De asemenea, a fost importantă prezența unor lideri internaționali precum Volodymyr Zelensky pentru Ucraina și liderii diferitelor națiuni africane și mediteraneene, Brazilia, India și Emiratele Arabe Unite. Acesta este, fără îndoială, un semnal important pe care acest G7 sub președinția italiană a dorit să îl transmită: reuniunea nu a fost „în spatele ușilor închise”, nu a avut loc într-o fortăreață pentru a se apăra, ci într-o piață deschisă către lume pentru a căuta soluții de dezvoltare echitabile și comune. Nu a fost o întâlnire a marilor occidentali împotriva restului lumii, și aceasta a fost cu siguranță abordarea pe care premierul Meloni a avut-o în vedere atunci când a folosit metafora satului în conferința sa de presă. Într-adevăr, Meloni a vorbit despre G7 din Puglia ca despre un „sat global”, un loc în care cineva își poate descoperi propria identitate pentru a avea puterea și inteligența de a face față împreună provocărilor de pe tabla de șah internațională.

Un element important, poate mai clar pentru cei din interior decât pentru presa națională și internațională (ocupată cu detalii care nu erau deloc relevante), a fost intenția comună a liderilor. O apropiere care este demonstrată de faptul că Declarația finală a G7 a fost deja definită și finalizată cu o zi înainte de semnare, fără a fi subiectul unor dispute până cu câteva momente înainte de ceremonia finală. Președinta Meloni însăși a fost cea care a cerut concretețe și compactitate din partea liderilor, obținând în schimb un document foarte amplu – așa cum se întâmplă adesea în aceste contexte – dar extrem de concret și semnificativ, axat și centrat pe provocările globale pe care națiunile G7 sunt chemate să le înfrunte în aceste vremuri incerte.

Desigur, era imposibil ca acest forum să nu abordeze crize internaționale majore, cum ar fi conflictele din Ucraina și Gaza, ca să nu mai vorbim de focarele de instabilitate care continuă să se multiplice pe scena globală.

Pornind de la agresiunea rusă împotriva teritoriilor ucrainene, angajamentul care rezultă din reuniunea celor șapte țări mari este compact și se referă, așa cum a declarat premierul Meloni în mai multe rânduri, la apărarea sistemului de drept internațional care reglementează relațiile dintre state. Un factor care a fost cu siguranță pus în pericol de agresiunea rusă. În acest caz, sprijinul pentru Ucraina iese din discuție. O poziție unită și compactă, departe de rupturile pe care unii actori internaționali sperau să le găsească între cei șapte mari. Alegerea este de a consolida în continuare angajamentul de a sprijini lupta poporului ucrainean și merită subliniat faptul că angajamentul economic cu care s-a încheiat reuniunea nu era deloc o concluzie scontată la începutul discuțiilor. Angajament care vede 50 de miliarde de dolari legați de profiturile suplimentare care vor fi generate în următorii ani prin imobilizarea activelor rusești în Europa. Acesta este un pas politic foarte important și unul care are o semnificație fundamentală în ceea ce privește unitatea de scop. În următoarele săptămâni, jocul se va desfășura la nivelul miniștrilor de externe pentru a defini cu precizie modul în care va funcționa acest mecanism. Unele anticipări au fost deja făcute de lideri, inclusiv Giorgia Meloni, care a explicat reporterilor că SUA, Canada, Regatul Unit și Japonia (după o verificare constituțională) ar trebui să fie cele care vor asigura finanțarea. În prezent, de fapt, națiunile europene și UE nu ar fi implicate direct. Trebuie reamintit faptul că majoritatea activelor rusești aflate pe masă sunt imobilizate în Europa și, prin urmare, aceste țări vor trebui să ofere garanții pentru rambursarea împrumutului în următorii ani. O decizie care, în orice caz, va trebui să treacă prin Consiliul European, alăturându-se jocului dificil care se joacă la Bruxelles în aceste zile.

Angajamentul luat de cei șapte mari confirmă astfel sprijinul care a permis Ucrainei să evite înfrângerea în ultimii doi ani. Cert este că un împrumut atât de mare, mai ales într-un moment în care forțele ruse se pregătesc pentru noua ofensivă de vară (care ar putea începe în forță încă din următoarele săptămâni), a creat unele îndoieli cu privire la sustenabilitatea sa în viitor, mai ales când activele rusești ar trebui să fie deblocate. O perspectivă evocată și de prim-ministrul Meloni, care a subliniat, totuși, că orice restituire a acestor bunuri ar trebui să treacă printr-un proces de pace real, în care să fie inclus și un capitol privind costurile și responsabilitățile reconstrucției. O cale care ar avea nevoie de baze solide și nu pur propagandistice, precum cele conținute în propunerea de pace prezentată în ultimele zile de Putin care, de fapt, ar deschide calea unui proces de pace numai dacă Ucraina ar abandona regiunile ucrainene.

Problema conflictului din Orientul Mijlociu a fost apoi abordată pe deplin atât în Declarația finală semnată de cei Șapte Mari, cât și în intervențiile națiunilor gazdă în cadrul sesiunii de informare a summitului. În special, perspectiva – susținută de cei șapte – a unei soluții cu două state a revenit în forță, de asemenea ca instrument pe termen lung pentru evitarea escaladării în regiune. O perspectivă care, cu toate acestea, ar fi dezamorsată imediat prin susținerea, inclusă în Declarație, a propunerii de mediere a SUA pentru o încetare a focului în Gaza și eliberarea imediată a tuturor ostaticilor israelieni. Un proces care trebuie să meargă mână în mână cu o creștere a asistenței umanitare pentru populația civilă, un angajament – reamintit, de asemenea, de prim-ministrul Meloni – pe care Italia l-a urmărit ferm în aceste luni de conflict.

Privind în continuare la tabla de șah globală, legătura (subliniată cu siguranță de președinția italiană) dintre guvernarea fenomenelor migratorii și necesitatea de a regândi modelul de dezvoltare și cooperare cu țările din care pleacă fluxurile nu poate să nu sară în ochi. Un model care trebuie să fie din ce în ce mai legat de un parteneriat bazat pe o relație între egali, astfel încât aceste națiuni să poată prospera cu resursele pe care le dețin deja, eliminând astfel toți factorii care declanșează migrația. Lucrarea importantă va fi cea propusă de prim-ministrul Meloni, și anume sistematizarea celor trei proiecte majore care vizează în prezent aceste țări, începând cu Planul Mattei pentru Africa (o inițiativă italiană), trecând prin Poarta globală a Uniunii Europene, până la Parteneriatul pentru infrastructură și investiții globale, lansat în urmă cu doi ani chiar de țările G7.

Este vorba de activități care vizează energia curată, tehnologia, producția agricolă, până la participarea economiilor africane la lanțul valoric global, astfel încât să crească bogăția în aceste națiuni. O abordare nouă și comună a cooperării cu continentul african este cu siguranță cel mai bun mod de a aborda urgența guvernării fluxurilor migratorii. Un angajament comun care intră pentru prima dată pe agenda G7 la solicitarea Italiei. Speranța este că aceste declarații vor încerca să abordeze cauzele profunde ale migrației, începând tocmai cu dreptul de a nu emigra, de a găsi în propria țară toate oportunitățile de a trăi o viață deplină și onorabilă. Desigur, angajamentul nu poate face abstracție de lupta împotriva imigrației ilegale și a traficanților de persoane. În fața reporterilor, premierul Meloni a vorbit despre o „coaliție globală” împotriva traficanților, un fenomen care generează o nouă formă de sclavie, un volum de afaceri care în prezent îl depășește pe cel al traficului de arme și este egalat doar de cel al narcoticelor.

Modelul pentru combaterea acestui trafic nu putea veni decât din Italia. Motto-ul faimos al judecătorilor Falcone și Borsellino în lupta împotriva mafiei, „urmărește banii”, este referința pe care această coaliție trebuie să o aibă în lupta împotriva imigrației ilegale. Toate acestea prin intermediul unei serii de inițiative comune, cum ar fi schimbul de informații între agențiile naționale de informații, anchete comune și armonizarea legislației privind confiscarea profiturilor ilegale. Cu privire la toate acestea, s-a luat decizia de a însărcina miniștrii de interne cu elaborarea unui plan de acțiune care să fie adoptat cât mai curând posibil.

De la identitatea națională la provocările internaționale. „Satul global” evocat de Giorgia Meloni trebuie să fie capabil, în lunile următoare, să urmărească și să dea substanță celor afirmate în Declarația finală. Acestea sunt probleme foarte urgente și profunde, mai ales în contextul european, în care există o reorganizare politică continuă în cancelarii și, în același timp, spectrul instabilității și al războiului la frontierele estice.