Securitatea energetică a Europei evaluată de liderii ECR la Nicosia

Pe agenda unei conferințe organizate de Partidul ECR în Cipru între 28 și 31 martie, politicile de mediu impuse de Comisia Europeană statelor membre au fost discutate de membrii ECR în fața unui public impresionant la Nicosia, în cadrul „Weekendului culturii europene – Provocările securității energetice a Europei”, unde acest subiect sensibil stârnește opinii contradictorii în rândul liderilor europeni.

Tranziția ecologică pe care reprezentanții CE o doresc pentru o Europă verde în viitor se bazează în principal pe reducerea emisiilor de carbon, dar, din păcate, politicile de la Bruxelles nu sprijină fiecare stat membru în parte. De ce spunem acest lucru? Pentru că, dacă luăm exemplul Ciprului, deși această țară este capabilă să producă energie cu ajutorul tehnologiei panourilor fotovoltaice, având zile însorite 365 de zile pe an, principala sursă de energie utilizată la nivel casnic se bazează pe combustibili fosili, adică necesarul de energie al statului cipriot este produs din petrol. Prin urmare, majoritatea vorbitorilor au susținut că politicile de tranziție ar trebui să fie adaptate la specificul fiecărei țări. În același timp, a fost pusă sub semnul întrebării dependența Uniunii Europene de importurile provenite în principal din China. Este bine cunoscut faptul că majoritatea tehnologiei (panouri solare, mori de vânt etc.) care permite utilizarea surselor de energie regenerabilă nu este produsă în prezent în țările UE, iar acolo unde această tehnologie este produsă (în țările UE), costurile sunt mult mai mari decât cele provenite de pe piața asiatică. Acest lucru se reflectă în costul final pe care îl plătește cetățeanul de rând în dorința sa de a utiliza sursa de energie regenerabilă. Una dintre concluziile dezbaterii a fost că este bine să fim complet independenți în ceea ce privește noile energii, nu să depindem de alții (țări din afara UE).

Abordarea ideologică a reprezentanților CE în ceea ce privește acest proiect Green Deal atât de mult promovat și, implicit, realizarea neutralității climatice a Europei are costuri mult mai mari în țările terțe. Aici ne referim la costurile de exploatare a materiilor prime necesare pentru a construi tehnologia de susținere a producției de energie regenerabilă. Aceste materii prime provin din țări subdezvoltate și au adesea un impact negativ asupra mediului. Cu alte cuvinte, Europa devine ecologică, neutră din punct de vedere climatic, în timp ce țările africane și asiatice își măresc rata de poluare globală. Aceste țări africane și asiatice sunt, de asemenea, principalele surse de migranți pe care europenii sunt oarecum obligați să le sprijine cu ajutor financiar.

De aceea, este imperativ să înțelegem că fiecare stat membru al Uniunii Europene are o capacitate diferită în ceea ce privește sursele de energie regenerabilă. Acest lucru se datorează în primul rând diferențelor geografice. Țările din sudul UE ar putea produce energie electrică pe baza sistemului fotovoltaic, în timp ce țările din nordul Europei și cele de pe coasta atlantică ar trebui să producă energie regenerabilă folosind sistemul eolian, hidro și geotermic. Termenul de geotermie înseamnă modul în care căldura din interiorul pământului poate fi transformată în energie care poate fi folosită pentru încălzirea locuințelor sau pentru a genera electricitate în centralele electrice geotermale.

Ca o concluzie a conferinței de la Nicosia privind securitatea energetică a Europei este că viitorii eurodeputați nu numai că trebuie, ci sunt chiar obligați să asigure, prin viitoarele legi care vor fi adoptate în PE, sustenabilitatea economică și socială a măsurilor implementate de Comisia Europeană, astfel încât să existe cu adevărat un echilibru între toate statele membre.

Credit foto: Facebook / Partidul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni