Sfârșitul erei Timmermans

Frans Timmermans, vicepreședinte executiv al Comisiei Europene și șef al Programului european pentru un Deal Verde, a demisionat pentru a candida la următoarele alegeri generale care vor avea loc în Olanda în noiembrie anul viitor.

Prin urmare, în ultimele zile ale lunii august 2023, Timmermans a informat-o pe președinta Comisiei, Ursula von der Leyen, cu privire la decizia sa de a părăsi funcția sa.

Cu această ocazie, președintele Comisiei și-a exprimat întreaga recunoștință și apreciere față de activitatea lui Timmermans în timpul mandatului său îndelungat ca membru al Comisiei. Aceasta a declarat următoarele: „Îi mulțumesc lui Frans Timmermans pentru munca sa pasionată și neobosită pentru a face din Green Deal european o realitate. A fost un membru cheie al Colegiului meu de comisari. Datorită contribuției sale excelente și a angajamentului său personal puternic, am făcut pași mari în direcția îndeplinirii obiectivelor UE de a deveni primul continent neutru din punct de vedere climatic și în direcția creșterii nivelului de ambiție climatică la nivel global. Contribuția lui Frans Timmermans la activitatea Comisiei și la proiectul european nu se rezumă doar la „European Green Deal”. El a contribuit la elaborarea multor inițiative ale Comisiei, într-un adevărat stil colegial.”

Timmermans părăsește funcția cu zece luni înainte de încheierea mandatului său. Fostul comisar a fost, de asemenea, prim-vicepreședinte al Comisiei Europene în perioada 2014-2019, fiind responsabil pentru o mai bună legiferare, relații interinstituționale, statul de drept și Carta drepturilor fundamentale, înainte de a prelua responsabilitatea pentru Green Deal european în actualul mandat al Comisiei Europene. În această funcție, a coordonat agenda legislativă ambițioasă a Comisiei Europene, care vizează transformarea Europei în primul continent neutru din punct de vedere climatic până în 2050, și a reprezentat UE în cadrul negocierilor internaționale privind schimbările climatice. De asemenea, a coordonat activitatea Comisiei Europene în ceea ce privește strategia UE pentru biodiversitate, un viitor cu poluare zero și economia circulară.

Președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, i-a încredințat vicepreședintelui Maroš Šefčovič rolul de vicepreședinte executiv pentru „Green Deal” european. De asemenea, a decis să îi atribuie temporar vicepreședintelui Šefčovič responsabilitatea portofoliului pentru politica de acțiune în domeniul climei, până la numirea unui nou membru al Comisiei de naționalitate olandeză. Maroš Šefčovič este membru al Partidului Socialiștilor și Democraților și are o experiență decenală în cadrul Comisiei Europene. Din 2014 este vicepreședinte al Energy Union. În plus, în perioada 2010-2014, a fost vicepreședinte al Comisiei Europene pentru relații interinstituționale și administrație și, din 2009, a fost pentru scurt timp comisar pentru educație, formare, cultură și tineret. Šefčovič este un fost diplomat slovac, care a lucrat în Zimbabwe, Canada și în calitate de ambasador slovac în Israel (1999-2002). A fost, de asemenea, Reprezentant Permanent al Republicii Slovace pe lângă Uniunea Europeană (2004-2009).

În aceste zile, Šefčovič își asumă acest rol foarte important în cadrul Uniunii Europene, devenind șeful politicii europene în domeniul climei într-unul dintre cele mai complexe momente istorice ale acesteia.

De fapt, tocmai în această ultimă perioadă, politica de mediu a căpătat o centralitate tot mai pregnantă în dezbaterea publică, creând un clivaj între extremiștii climei, care doresc o tranziție imediată și abruptă, și o aripă formată din susținătorii unei tranziții verzi mai prudente, care să ia în considerare toate variabilele societății, pentru a realiza o tranziție care să fie durabilă atât din punct de vedere ecologic, cât și social.

Frans Timmermans este considerat părintele „Green Deal”. În acest sens, pe tot parcursul mandatului său, a subliniat întotdeauna nevoia aproape obsesivă de a realiza o tranziție ecologică și de mediu cât mai repede posibil. Sub conducerea sa, Comisia Europeană a dorit să impună obiective de mediu nerealiste. De fapt, obiectivul general al binecunoscutului Green Deal european este de a obține zero emisii nete noi până în anul 2050. Acesta este un obiectiv ambițios, care, dacă va fi atins, ar putea face din Europa primul continent cu emisii zero din lume.

Pentru a face toate acestea, au fost prezentate o serie de măsuri, unele dintre ele foarte drastice, din nou sub impulsul puternic al lui Timmermans.

Un exemplu este directiva privind casele ecologice, în vederea promovării unui plan de renovare și de construcție de case capabile să reducă consumul de energie și emisiile. Din nou, așa-numitul „Industrial Green Deal”, care se concentrează pe sectorul industrial și are ca scop consolidarea competitivității industriei europene cu emisii zero și accelerarea tranziției către neutralitatea climatică prin crearea unui mediu mai favorabil pentru creșterea capacității de producție a UE pentru tehnologii și produse cu emisii zero.

În sfârșit, de asemenea, este esențial obiectivul, cuprins în cadrul general al Dealului verde european, de a obține o reducere de cel puțin 55 % a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2030, sau într-un interval de timp mai scurt de zece ani.

Acestea sunt doar câteva dintre propunerile care au fost prezentate până acum de Comisie și, prin urmare, de Timmermans.

Soluții care, însă, ridică nu puține probleme pentru cetățenii și întreprinderile din Uniunea Europeană. De fapt, în realizarea acestor obiective impuse de la vârful instituțiilor europene, nu a fost deloc luată în considerare greutatea consecințelor pe care aceste schimbări le-ar produce asupra întregii cetățenii europene, având în vedere că aceste rezultate se doresc a fi atinse în mod imperativ într-o perioadă foarte scurtă de timp. Impunerea unei directive privind locuințele înseamnă obligarea cetățenilor să suporte costuri exorbitante pentru renovarea sau recondiționarea locuințelor lor, la fel cum obligarea industriilor de a reduce drastic emisiile prin alegerea altor domenii de activitate ar putea duce, în mod rezonabil, la închiderea unor întreprinderi și, în consecință, la pierderea de locuri de muncă pentru milioane de persoane care lucrează în sectorul industrial. Toate aceste consecințe dramatice nu au fost deloc evaluate, dorindu-se impunerea unei priorități climatice asupra unei priorități politice și sociale.

Cu toate acestea, astăzi este destul de răspândită în Europa susținerea unei căi mai lente și mai graduale pentru a ajunge la un ecosistem ecologic care să fie durabil din toate punctele de vedere. Acesta este exact punctul de vedere al partidelor europene de dreapta, care sperăm că, mai ales odată cu viitoarele alegeri, vor face ca politicile UE să devină mai responsabile și mai de bun simț.

Prin urmare, am putea spune, pe bună dreptate, că demisia lui Timmermans nu este în niciun caz o înfrângere sau o pierdere pentru realizarea unei Europe ecologice, ci mai degrabă ar putea fi primul pas în schimbarea măsurilor care trebuie luate în ceea ce privește problemele de mediu.

Și astfel, ieșirea de pe scenă a așa-numitului părinte al „Green Deal-ului european” ar putea aduce o schimbare reală în agenda europeană de mediu în viitorul apropiat. O agendă care nu mai trebuie făcută în etape forțate, purtători de cuvânt ai unui ecologism extremist și irațional.

Cuvântul cheie va trebui să fie pragmatismul. Prin urmare, toate acestea înseamnă că trebuie să ne îndreptăm spre crearea unei Europe cu impact zero, dar printr-un proces treptat, care să nu distrugă seninătatea și stabilitatea economică a milioane de cetățeni și întreprinderi. Dar, din nou, nimic bun nu poate ieși din ceva făcut dintr-o dată. Iar acest lucru este cu atât mai adevărat atunci când este vorba de probleme care implică mai multe părți și interese multiple. Mediul, protecția și apărarea acestuia rămân o prioritate pe agenda politică europeană. Dar, pentru a ajunge la o Europă cu adevărat ecologică și durabilă, este esențial să ne gândim și la toți cei care fac parte din ea.

Viitoarele alegeri pentru Parlamentul European din 2024 vor arăta clar dacă vântul se poate schimba, împingând spre dreapta, așa cum s-a întâmplat deja în multe state membre ale UE, și dacă ar putea exista în sfârșit o șansă de a obține rezultate excelente în materie de climă, treptat și fără nicio suferință pentru cetățeni și pentru competitivitatea europeană.