Subscribe
Al doilea capitol al Evangheliei după Matei ne spune că „atunci când Irod și-a dat seama că magii l-au înșelat, s-a înfuriat și a poruncit ca toți copiii sub doi ani să fie uciși în Betleem și în împrejurimi, conform datei pe care magii i-o spuseseră” (vezi Mt 2:13-18). Irod, regele Iudeii, cunoscând tradițiile și profețiile Vechiului Testament, știa că Mesia cel promis va fi preot și rege. Temându-se pentru domnia și privilegiile sale, a pus să fie uciși toți acești copii, deși Hristos a fost salvat de părinții săi care l-au protejat de persecuția puterii conducătoare.
În secolul al IV-lea, a fost instituită sărbătoarea în cinstea Sfinților Inocenți, martiri nevinovați și neștiutori. Tradiția catolică orientală îi comemorează pe 29 decembrie, în timp ce tradiția latină îi sărbătorește pe 28 decembrie. Nu există date consolidate, sau cel puțin eu nu le-am găsit, la nivelul Uniunii Europene cu privire la numărul de avorturi efectuate astăzi în Europa. Acești fetuși sunt, de asemenea, sfinți nevinovați, victime ale disperării mamelor și ale unui sistem politic și juridic care în multe țări a făcut din avort un drept. În ziua în care avortul a fost instituționalizat în Europa, aceasta a încetat să mai fie civilizația care a condus lumea spre progres și cultură. De fapt, în acea zi, Europa a încetat să mai fie Europa. Aristotel nu ar fi înțeles – și împreună cu el milioane de oameni care apără realitatea împotriva ideologiei fabricate în think tank-uri – că dacă viața este un drept, moartea ar putea fi, de asemenea, un drept. Lucrurile nu pot fi și nu pot fi în același timp. Aceasta este baza civilizației noastre, principiul contradicției. Toată lumea știe, chiar și apărătorii înverșunați ai crimei, că există o viață nouă de îndată ce sperma fertilizează un ovul. În acel moment, apare o nouă ființă, diferită de tatăl și de mama sa, plină de aceeași demnitate ca oricare dintre acei magnați care creează fundații filantropice pentru a finanța afacerea avorturilor de milioane de dolari în America de Sud, Africa sau Asia.
În Spania, în 2023 au fost efectuate 103 097 de avorturi. Dacă aceste ființe umane s-ar naște, problemele derivate din așa-numita iarnă demografică nu ar exista. Ar exista mai mult de o sută de mii de spanioli în plus. Ar exista cu o sută de mii mai multe iluzii. Dar avortul nu este o coincidență sau o circumstanță a timpului. Este rezultatul unei planificări globaliste îngrozitoare din partea universităților, fundațiilor filantropice, ONG-urilor și agențiilor ONU.
În Spania, 18% din avorturi sunt efectuate în spitalele publice, iar restul, 82%, în clinici private care se îmbogățesc din moarte și disperare. Acesta este un fapt foarte relevant. Medicii, asistentele, ginecologii refuză direct sau indirect să efectueze avorturi în spitalele publice. Codul lor deontologic, care îi obligă să salveze vieți, îi împiedică să facă acest lucru. Cu toate acestea, în clinicile private, cu controale mai puțin stricte și în schimbul plății unor sume foarte mari de bani, dintre care multe sunt opace pentru trezoreria publică, alți medici fără scrupule efectuează avorturi. 
Afacerea colaterală este vânzarea resturilor de fetuși. Planned Parenthood este un ONG care își desfășoară activitatea la nivel mondial, cu scopul specific de a promova planificarea familială și, în cazul său, avortul, care, în 2016, a fost implicat într-un scandal – care a fost ascuns în mod convenabil de presa mainstream – pentru comercializarea resturilor fetale provenite din avorturi. Membrii Centrului pentru Progres Medical, dându-se drept reprezentanți ai unei companii care cumpără țesuturi de la fetuși avortați, au întocmit un raport care arată că directorii Planned Parenthood promovează și încurajează tranzacțiile comerciale cu organele fetale obținute în clinicile lor. Faptul că există un plan de răspândire a avortului la nivel global este deja indubitabil. Faptul că promotorii săi sunt îndatorați doctrinei învechite a lui Malthus, care considera ființele umane o problemă și răspândea riscul suprapopulării, nu este discutabil. Implementarea avortului la nivel planetar a fost dezvoltată prin intermediul așa-numitelor Conferințe Mondiale ale Populației. Prima a avut loc în 1954 la Roma, cu doar trei ani înainte de înființarea Comunității Economice Europene. Aceasta a fost urmată în 1965 de cea de-a doua conferință de la Belgrad, sub egida sovietică, unde doctrinele malthusiene și marxiste au început să se strecoare deschis pe agenda ONU, iar fertilitatea a început să fie privită ca o problemă. În același timp, Agenția Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională (USAID) a început să finanțeze vaste programe de control al populației. Era vremea contraceptivelor. Oamenii puteau fi convinși că a avea copii era o problemă și li se ofereau mijloacele de a o evita. Convinși că a fi părinte reprezintă un risc, nu a trecut mult timp până când a început să se dezvolte teoria avortului ca drept de a scăpa de o problemă. Din nou, ONU a depășit Cortina de Fier. A treia conferință a avut loc în 1974 la București. Aceasta a consolidat ca doctrină ONU faptul că dezvoltarea economică, socială și culturală este legată de demografie în sens invers față de ceea ce ne arată istoria. ONU promovează reducerea populației în beneficiul dezvoltării. O minciună. Uitați-vă doar la cifrele Uniunii Europene și cum scăderea demografică a fost însoțită de scăderea economiilor și de procese de imigrație masivă și necontrolată. De la București, problema s-a accelerat. Mai întâi în Mexic în 1984 și apoi la Cairo în 1994, este adoptat un Program de acțiune care declară legătura indisolubilă dintre populație și dezvoltare și se concentrează pe promovarea controlului populației în toate statele membre ONU. În cadrul acestei conferințe, 179 de guverne au adoptat Programul de acțiune al Conferinței internaționale privind populația și dezvoltarea, care afirmă că „o dezvoltare durabilă și favorabilă incluziunii nu este posibilă fără a acorda prioritate drepturilor omului, inclusiv drepturilor de reproducere (drepturile de reproducere se referă la utilizarea contraceptivelor, avort și pilula de a doua zi), fără a conferi putere femeilor și fetelor și fără a aborda inegalitățile, nevoile, aspirațiile și drepturile individuale ale femeilor și bărbaților”. Anul acesta au apărut două cărți care abordează această problemă, cu același titlu. Una în Argentina, de Agustín Laje. Cealaltă, în Spania, de Jorge Buxadé. Titlul: Globalismo.
Cu siguranță, globalismul ca program de acțiune politică al „elitelor”, al birocrației Națiunilor Unite sau al Uniunii Europene, al intelectualilor și al „experților” universitari, al mega-milionarilor care își răspândesc frica și respingerea umanității, este responsabil în ultimă instanță pentru schimbările brutale care au avut loc în legile noastre. Într-o zi, europenii ne vor judeca.
Obiectivul direct a fost proclamarea avortului ca un drept universal. A fost oprit de influența Sfântului Ioan Paul al II-lea și de presiunile din partea țărilor catolice și musulmane. De aici și până la includerea sa ca unul dintre obiectivele de dezvoltare durabilă în așa-numita Agendă 2030, adoptată în 2015, a fost un pas. În urmă cu câteva săptămâni, Parlamentul European a susținut din nou avortul ca drept și a solicitat includerea sa în Carta drepturilor fundamentale. Conservatorii, patrioții și suveraniștii, cu câteva excepții, au rămas în general fermi în respingerea lor. Aceasta este Europa. Orice altceva este barbarie. Astăzi, trebuie să ne amintim de milioanele de sfinți nevinovați care sunt privați în mod capricios de dreptul lor de a respira, de a vedea soarele, de a înota în mare, de a se plimba pe munte, de a citi o carte, de a asculta o operă, de a se căsători, de a avea copii, de a scrie o carte, de a descoperi o nouă stea sau de a inventa medicamentul pentru vindecarea cancerului. Nu vom fi niciodată capabili să apreciem răul pe care Conferințele pentru dezvoltare și populație l-au făcut lumii.