Social-democrații în căutarea viitorului

Social-democrații suedezi au fost cândva unul dintre cele mai de succes partide din lume. Aceștia au domnit nestingheriți timp de 44 de ani și au devenit aproape sinonimi cu Suedia, atât în țară, cât și în străinătate. Acum sunt pierdute în timp.

Secretul era că liderul partidului, Per Albin Hansson (n. 1885 – d. 1946), respingea radicalismul, adică războiul între clasele sociale și solidaritatea internațională. În schimb, a copiat ideile pe care un conservator suedez, profesorul de științe politice Rudolf Kjellén, le dezvoltase și le numise „casa poporului”.

Șoc în primele alegeri cu sufragiu universal

Această soluție a fost răspunsul la faptul că social-democrații au pierdut primele alegeri parlamentare după votul universal. Pierderile au venit ca un șoc pentru partid. Acum, când clasa muncitoare a fost autorizată să voteze, aceasta nu a ales totuși să le dea socialiștilor majoritatea.

Pentru socialiștii reformați, democrația nu era o ideologie în sine, ci doar un instrument pentru a ajunge la putere, fără revoluție și vărsare de sânge. Iar în anii 1920 s-a dovedit că democrația nu le-a dat puterea socialiștilor. Ce să facem acum?

După ce radicalii s-au desprins și au înființat un partid comunist, Per Albin Hansson a știut că poate convinge partidul să adopte o politică și mai puțin radicală pentru a avea succes în alegerile generale.

De atunci, pentru social-democrații suedezi, câștigarea alegerilor și obținerea puterii guvernamentale a fost întotdeauna un obiectiv general, mai important decât politica de fond.

Aici, partidul suedez se deosebește de partidele surori din Europa, care pun o agendă radicală înaintea unei susțineri maxime în rândul electoratului.

Discurs istoric despre „casa poporului”

În 1928, Per Albin Hansson a ținut unul dintre cele mai importante discursuri din istoria modernă a Suediei. El a descris „casa poporului” (folkhemmet) pe care partidul urma să o construiască.

– Fundamentul căminului este comuniunea și empatia. Căminul bun nu cunoaște privilegiați sau defavorizați, nici favoriți și nici copii vitregi. Acolo nimeni nu se uită de sus la altul, acolo nimeni nu încearcă să obțină un avantaj pe seama altora, cel puternic nu-l asuprește și nu-l jefuiește pe cel slab. Într-un cămin bun există egalitate, considerație, cooperare, ajutor. Aplicat la casa marelui popor, acest lucru ar însemna căderea tuturor barierelor sociale și economice, care acum împart cetățenii în privilegiați și defavorizați, în bogați și săraci, a spus dl Hansson.

Deci: În locul conflictului de clasă, trebuia să se caute consensul. În locul solidarității internaționale a proletariatului lui Marx, toată concentrarea ar fi pentru a oferi asistență socială pentru muncitorii suedezi.

Pe baza acestui program, social-democrații au condus țara din 1932 până în 1976.

Să devenim din nou radicali?

Dar acum partidul are mari probleme. Este adevărat că sunt la nivelul de 35% din electorat, dar în același timp sunt îngrijorați de faptul că partidele de susținere roșie și verde nu vor fi suficiente pentru a atinge majoritatea la viitoarele alegeri.

Prin urmare, de când a pierdut puterea în 2022, există o căutare febrilă a unei noi narațiuni politice care poate atrage alegătorii.

În calitate de conservator, este interesant de observat că dezbaterea din cadrul social-democraților pare să se îndrepte mai mult spre stânga. Încă o dată, analiștii de frunte vorbesc despre lupta de clasă. Despre faptul că trebuie să punem anumite grupuri înaintea altora.

Și mai interesant este faptul că se discută dacă partidul ar trebui să facă din migranți noua clasă inferioară pentru care partidul ar trebui să lupte.

În propriul ziar al partidului, Aktuellt i Politiken, AiP, editorul politic scrie sub titlul „Înlăturarea segregării este marea luptă de clasă a timpului nostru”. Aici nu este inclusă vechea poveste despre casa oamenilor, ci se cere ca partidul să lupte pentru un grup defavorizat, împotriva altor grupuri. Celelalte grupuri includ, în mod remarcabil, muncitori suedezi. Deci, aici social-democrații discută despre lupta împotriva clasei muncitoare suedeze de origine etnică.

Este un pas clar într-o direcție radicală atunci când social-democrații aflați într-o poziție de conducere vorbesc în aceiași termeni cu comuniștii. Și că proletariatul pentru care intenționează să lupte sunt imigranții care vorbesc prost sau deloc suedeza.

Conflictul de clasă pe bază de origine etnică

Editorul vorbește despre acest curs radical nou, având în vedere faptul că 27 la sută din populația suedeză are acum un trecut străin. Aici putem afirma încă o dată că social-democrații văd democrația mai mult ca pe un instrument pentru a ajunge la putere, decât ca pe o valoare și un stil de viață. Proporția celor cu origini străine este acum atât de mare încât cineva ar putea deveni vocea lor în politică.

Acest lucru este complet contrar ideii de casă a poporului, unde scopul este consensul între clasele sociale. Un motiv pentru a renunța la acest vechi concept de succes este că alegătorii care dau prioritate „casei poporului” de formă conservatoare au părăsit deja social-democrații pentru democrații suedezi.

Dar este într-adevăr o cale spre succes să începi să urmărești lupta de clasă pe criterii etnice? Mie mi se pare periculos.