Strategia irlandeză privind deșeurile alimentare

Costurile financiare și de mediu asociate risipei alimentare au reapărut ca o problemă-cheie în Irlanda, în urma celui mai recent sondaj comandat de Too Good To Go înainte de Ziua națională Stop Food Waste. Această atenție reînnoită a stârnit discuții ample privind implicațiile economice și de durabilitate ale risipei alimentare, atrăgând atenția asupra impactului acesteia asupra gospodăriilor, întreprinderilor și mediului.

Această campanie este condusă de Agenția pentru Protecția Mediului (EPA) din Irlanda și se desfășoară de la 1 martie până la 7 martie 2025. Importanța acestei inițiative este subliniată de noile estimări care indică faptul că, în medie, risipa alimentară costă gospodăriile irlandeze între 501 și 1 000 EUR anual. Aceste cifre evidențiază povara financiară substanțială pe care risipa alimentară o reprezintă pentru familii, în special în climatul economic actual, în care preocupările legate de costul vieții rămân în prim-planul discursului public.

Această presiune financiară persistă în ciuda faptului că, după cum arată sondajul Too Good To Go, 73% dintre adulții irlandezi recunosc că risipa alimentară este o pierdere de venituri care poate fi atenuată prin acțiuni adecvate. Nivelurile ridicate de conștientizare sugerează că provocarea nu constă în recunoaștere, ci în transpunerea cunoștințelor în schimbări de comportament.

În plus, în ciuda a aproape două decenii de eforturi politice concertate pentru a aborda problema risipei alimentare, aceasta rămâne o preocupare urgentă. Începând cu 2006, Irlanda a dezvoltat și a promovat în mod activ o serie de strategii politice substanțiale menite să reducă la minimum risipa alimentară atât la nivelul gospodăriilor, cât și la nivel național.

Prima strategie națională a țării privind deșeurile biodegradabile, lansată în 2006, a conturat o abordare integrată a gestionării deșeurilor, axată pe prevenire, reciclare și tratare biologică. Această strategie a încercat să atingă aceste obiective printr-o politică de deviere a deșeurilor alimentare de la depozitele de deșeuri, cu obiectivul de a reduce până în 2016 nivelul deșeurilor alimentare la 35% din nivelul din 1995. Această inițiativă a făcut parte din eforturile mai ample ale Irlandei de a se alinia la obiectivele impuse de Directiva UE privind depozitele de deșeuri, reflectând un angajament timpuriu față de practicile durabile de gestionare a deșeurilor.

O componentă-cheie a Strategiei naționale privind deșeurile biodegradabile a fost promovarea colectării separate a deșeurilor biologice, cum ar fi deșeurile alimentare și de grădină. Această politică a fost consolidată prin reglementări precum regulamentele privind deșeurile alimentare și introducerea pubelelor maro în gospodării și întreprinderi, facilitând separarea și reciclarea deșeurilor organice. Aceste eforturi au fost completate de un angajament de a extinde semnificativ inițiativele de compostare a deșeurilor menajere și instalațiile de digestie anaerobă la scară industrială, sporind astfel ratele de reciclare și reducând dependența de depozitele de deșeuri.

Această strategie a fost urmată, în 2009, de introducerea de către Irlanda a Regulamentului privind deșeurile alimentare menajere, cunoscut în mod oficial ca Regulamentul privind gestionarea deșeurilor (deșeuri alimentare) din 2009. Aceste reglementări au fost semnificative, deoarece au introdus cerințe legale pentru toate spațiile comerciale (de exemplu, restaurante și întreprinderi alimentare) de a separa deșeurile alimentare și de a se asigura că acestea sunt reciclate, mai degrabă decât eliminate în depozitele de deșeuri.

Cu toate acestea, reglementările nu au fost salutate în mod universal. Criticii au susținut că introducerea unor sarcini suplimentare de conformare a afectat în mod disproporționat întreprinderile mici, cum ar fi cafenelele și restaurantele de tip takeaway, care adesea nu dispuneau de spațiu, personal sau resurse financiare pentru a gestiona pubele și colectări suplimentare. Reglementările au condus, de asemenea, la creșterea costurilor operaționale, ceea ce a făcut mai dificilă conformarea întreprinderilor mici.

În plus, au existat preocupări cu privire la aplicarea inconsecventă a legislației de către diferitele autorități locale irlandeze, care erau responsabile pentru inspecții și supraveghere. Această lipsă de uniformitate a condus la critici conform cărora unele întreprinderi se confruntau cu sancțiuni mai severe, în timp ce altele funcționau cu un control de reglementare redus, subminând eficacitatea și corectitudinea reglementărilor.

Aceste critici s-au adâncit după introducerea la nivelul UE a Regulamentului 38 din Regulamentul din 2011 privind Comunitățile Europene (Directiva privind deșeurile), care a consolidat obligațiile întreprinderilor de a se conforma unor planuri de mediu complexe, în ciuda unei lipse generalizate de cunoștințe profesionale în domeniul planificării gestionării deșeurilor.

Până în 2014, EPA din Irlanda și-a rafinat abordarea prin lansarea primei campanii Stop Food Waste (Stop risipei alimentare), care urmărea să schimbe comportamentul consumatorilor, oferind în același timp instrumente practice precum programe educaționale și îndrumări privind compostarea. Aceasta a marcat o schimbare către o strategie axată mai mult pe implicare, care a urmărit să împuternicească persoanele să ia măsuri proactive în vederea reducerii risipei alimentare.

În 2017, introducerea Cartei privind risipa alimentară la Forumul privind risipa alimentară a extins și mai mult aceste eforturi. Spre deosebire de reglementările strict obligatorii, Carta a permis organizațiilor să se angajeze în mod voluntar să măsoare, să raporteze și să reducă risipa alimentară în întregul lanț de aprovizionare al Irlandei.

Până în 2020, Irlanda a introdus un Plan de acțiune privind deșeurile pentru o economie circulară, care prezintă o foaie de parcurs națională cuprinzătoare privind prevenirea risipei alimentare. Acest plan sublinia faptul că prevenirea risipei alimentare reprezintă un pilon-cheie al alinierii la obiectivele de durabilitate ale UE și ONU. Planul prezenta mai multe motive pentru care risipa alimentară reprezintă o preocupare globală, printre care

• Nivelul ridicat de resurse încorporate, cum ar fi terenul, apa, îngrășămintele, combustibilii utilizați pentru cultivarea, recoltarea, prelucrarea, ambalarea, transportul și depozitarea alimentelor sunt irosite.
• Există o dilemă etică atunci când risipa alimentară coexistă cu sărăcia alimentară.
• Alimentele irosite și ambalajele acestora necesită segregarea, colectarea și prelucrarea corespunzătoare, consumând resurse suplimentare.
• Eliminarea deșeurilor alimentare în depozitele de deșeuri eliberează metan, un gaz cu efect de seră mult mai puternic decât dioxidul de carbon.
• Supravegherea reglementară a producției de alimente și a eliminării deșeurilor alimentare impune costuri pentru finanțele publice.

Până în 2021, prevenirea risipei alimentare a fost inclusă în mod oficial în Planul de acțiune pentru climă al Irlandei. Acest lucru a consolidat legătura dintre reducerea risipei alimentare și obiectivele privind emisiile de gaze cu efect de seră, integrând în continuare considerentele economice și de mediu în politica națională.

Cu toate acestea, obiectivele Planului de acțiune privind clima au reaprins preocupările legate de sarcinile de reglementare impuse întreprinderilor. Multe persoane din lanțul de aprovizionare cu alimente au simțit că se confruntă cu obligații sporite de separare, măsurare și raportare a deșeurilor alimentare fără un sprijin infrastructural adecvat. Acest lucru era deosebit de problematic în zonele rurale, unde instalațiile de gestionare a deșeurilor și logistica de transport erau mai puțin dezvoltate, ceea ce făcea ca respectarea normelor să fie mai costisitoare și mai complexă.

Ca răspuns, APE din Irlanda a subliniat faptul că sectorul hotelier este responsabil pentru 23% din cele 770 000 de tone de deșeuri alimentare anuale din țară. Această justificare a fost utilizată pentru a apăra măsurile punitive împotriva întreprinderilor care nu respectă eforturile de reducere a deșeurilor, argumentând că sunt necesare măsuri imediate pentru a reduce nivelurile ridicate de deșeuri alimentare generate de acest sector.

De asemenea, au apărut preocupări cu privire la costurile de transport, întreprinderile subliniind că prețul transportului deșeurilor alimentare către instalațiile de reciclare sau tratare devine mai costisitor pe măsură ce crește prețul combustibilului. Această problemă afectează în mod disproporționat întreprinderile rurale, care se bazează pe servicii de colectare a deșeurilor pe distanțe lungi, ceea ce face ca respectarea normelor să fie și mai dificilă.

La 30 noiembrie 2022, Irlanda a lansat Foaia de parcurs națională pentru prevenirea risipei alimentare 2023-2025. Foaia de parcurs a subliniat mai multe obiective-cheie, inclusiv:

• Stabilirea unui nivel de referință național pentru eforturile de reducere a risipei alimentare.
• Stabilirea unor etape intermediare pentru a atinge o reducere cu 50% a risipei alimentare până în 2030.
• Asigurarea unor sisteme naționale solide de măsurare și raportare a risipei alimentare.
• Consolidarea eforturilor de separare, donare și redistribuire a deșeurilor alimentare.
• Promovarea cercetării, inovării și achizițiilor publice ecologice în domeniul prevenirii risipei alimentare.

Se preconizează că următoarea iterație legală a foii de parcurs va fi introdusă după adoptarea Strategiei privind economia circulară a Irlandei, consolidând și mai mult angajamentul țării față de obiectivele de durabilitate pe termen lung.

Comentariile recente ale fostului ministru irlandez al mediului au subliniat, de asemenea, procesul în curs la nivelul UE cu privire la obiectivele obligatorii din punct de vedere juridic de reducere a risipei alimentare propuse pentru statele membre până în 2030. Parlamentul irlandez a fost informat că rezultatul acestui proces va juca un rol semnificativ în modelarea viitoarelor strategii de prevenire a risipei alimentare și a cadrelor de reglementare ale Irlandei.

Pe măsură ce Irlanda continuă să își perfecționeze abordarea, provocarea rămâne echilibrarea aplicării eficiente a politicilor cu viabilitatea economică a întreprinderilor, asigurându-se că eforturile de reducere a risipei alimentare nu împovărează în mod disproporționat întreprinderile mai mici, obținând în același timp beneficii semnificative pentru mediu.