Suedezii iubesc snusul mai mult decât iubesc UE

Suedia este o țară cu o cooperare relativ ușoară și o înțelegere comună cu UE. În general, suedezii sunt mulțumiți de beneficiile apartenenței la UE, iar efectele negative ale acesteia sunt adesea privite în lumina avantajelor, în primul rând economice.

Dar există o problemă care apare în mod regulat și provoacă un discurs public cu privire la aspectele pozitive ale apartenenței la UE. Aceasta este problema vânzării și consumului de snus, o pastă sau o pungă pe bază de tutun care se introduce între buza superioară și gingii, care se bucură de o largă popularitate în Suedia și face parte din tradiția sa culturală. Acest produs, din care există numeroase varietăți, a fost luat în vizor de autoritățile UE încă dinainte ca Suedia să devină membră în 1995.

Cea mai recentă încercare de subminare a snusului a fost dezvăluită în martie 2025, când au fost divulgate documente ale Comisiei Europene privind impozitarea și reglementarea produselor din tutun. Dacă se aprobă, prețul anumitor tipuri de snus și al altor produse similare, exclusiv suedeze, va crește efectiv cu 60 % la vânzarea cu amănuntul, în timp ce rata accizelor va crește cu 500 %.

Aceasta nu este prima dată când autoritățile UE încearcă să penalizeze snusul și derivatele sale care par să nu mai existe. În 2022 au fost expuse planuri similare de modificare a directivelor UE privind impozitarea, care ar fi dus la aproape dublarea prețului snusului tradițional. Încercările repetate de a viza snusul prin impozitare excesivă au provocat dezbateri ample în Suedia cel puțin din 2012, când directiva UE privind tutunul a fost revizuită – în mare măsură sub influența unei opoziții ideologice generale față de produsele din tutun, potrivit intereselor pro-snus.

Într-adevăr, conflictul din jurul snusului s-a axat în principal pe impactul culturii tutunului asupra sănătății publice. Deși snus (cel puțin în forma sa tradițională) este un produs din tutun, apărătorii săi din Suedia și lobbyiștii de la Bruxelles au evocat avantajele sale în a determina dependenții să se abțină de la fumat – o formă mult mai mortală de consum de tutun. Prin urmare, snus nu are doar apărători, ci și avocați care doresc să conteste presupunerile privind produsul în afara Suediei și să îl introducă pe piața europeană, în beneficiul tuturor dependenților europeni de nicotină.

Snus și UE

Încă de la începutul anilor 1990, când Suedia era un viitor membru al UE, consumul de snus a fost analizat de Comisia Europeană. Unul dintre factorii declanșatori a fost comercializarea în Europa a unei mărci americane de produse asemănătoare snusului, denumită Skoal. Acest lucru, combinat cu diferența dintre cultura suedeză și cea continentală a tutunului, a generat o mulțime de îngrijorări cu privire la faptul că snus-ul ar putea prelua controlul asupra piețelor europene, ceea ce a fost considerat a fi potențial perturbator pentru ambițiile de sănătate publică pe termen lung ale statelor membre.

Snus-ul a fost interzis pe piața unică în 1992, dar când Suedia a devenit membru efectiv al UE în 1995, i s-a permis o derogare de la interdicție, datorită semnificației culturale și popularității răspândite a snus-ului în țară. Această derogare este astăzi consacrată în tratatul de aderare a Suediei și este greu de contestat de către Comisie. Totuși, acest lucru nu a însemnat că snusul a fost scutit de subminarea de către Comisie în alte moduri.

O cultură sănătoasă sub atac?

Industria snus își promovează produsele din perspectiva sănătății publice, făcând referire la principiul „reducerii riscurilor”, adică oferind consumatorilor un substitut al țigărilor cu efecte mai puțin adverse asupra sănătății. În mod convențional, abținerea de la fumat ar însemna, probabil, o abținere completă de la toate formele de tutun și nicotină (cu excepția unui număr de alte alternative mai mult sau mai puțin terapeutice, cum ar fi plasturii cu nicotină). Snus, în schimb, permite consumatorului să își ia doza de nicotină, fără a risca apariția cancerului pulmonar și a altor probleme respiratorii pe care le implică fumatul.

Snus este în mare parte creditat pentru faptul că a făcut din fumat un fenomen mai mult sau mai puțin marginal în Suedia. Conform statisticilor internaționale, aproximativ cinci la sută din populație sunt considerați fumători obișnuiți, ceea ce reprezintă una dintre cele mai scăzute cifre din lume. Ca atare, prevalența bolilor legate de fumat este, de asemenea, foarte scăzută în Suedia în comparație cu țările similare.

Cu toate acestea, efectele adverse asupra sănătății au fost legate de un anumit tip de snus și tot acest tip este cel mai direct atacat de UE.

Snusul tradițional este o pastă neagră sau maro obținută din tutun. De la mijlocul anilor 2010, un derivat „alb” fabricat fără tutun (dar care conține totuși nicotină) a pătruns pe piață și a devenit mai răspândit decât snusul tradițional în anumite segmente ale populației.

Snusul „alb” sau, poate mai exact, pungile cu nicotină, au primit o acoperire negativă din cauza diverselor riscuri asociate conținutului lor, iar unii dentiști au susținut că snusul „alb” poate fi, de fapt, mai periculos decât țigările pentru utilizatorii obișnuiți. De asemenea, s-a tras un semnal de alarmă cu privire la aromatizarea uneori radicală a pungilor albe, care a fost atribuită de cercetători dezvoltării de alergii în cavitatea bucală. Fiind un produs relativ nou, nu este de mirare că există incertitudini cu privire la efectele pe termen lung ale snusului alb, care trebuie abordate în mod rezonabil.

Dar, în 2023, UE a fost descoperită că se îndreaptă către o interzicere totală a pungilor cu nicotină de pe piața internă, la fel cum s-a procedat cu snusul tradițional „negru” în 1992. Cu toate acestea, o interdicție a snusului „alb” ar include chiar și Suedia, deoarece noile pungi cu nicotină nu sunt protejate de tratatul suedez de aderare la UE, avertizează grupurile de interese și partidele politice din Suedia.

Cu toate acestea, în mijlocul acestei dezbateri, UE întreprinde o ofensivă totală chiar și împotriva snusului tradițional, care nu a fost implicat în aceeași măsură în studiile privind sănătatea. Aici devine evidentă prejudecata culturală împotriva snusului.

Snus unifică stânga și dreapta

În ciuda progreselor făcute de Suedia în ceea ce privește reducerea la minimum a deceselor evitabile din cauza cancerului pulmonar și a bolilor respiratorii cauzate de snus, mașinăria birocratică a UE nu vede aceste avantaje. Ea vede doar o practică ciudată și străină pe care trebuie să o combată și să o strivească sub roțile unei integrări tot mai strânse.

Acest lucru a căpătat dimensiuni suplimentare datorită faptului că snus-ul este, în general, dar nu exclusiv, un obicei cultural al suedezilor „cu guler albastru”. În dezbaterea privind amenințarea UE la adresa tradiției snusului, problema este uneori prezentată ca un conflict între clasa de mijloc și clasa superioară internaționalistă și clasa muncitoare patriotică. Acest tip de retorică a fost prezent deja la referendumul UE din 1994, când tabăra eurosceptică a insistat asupra riscului ca snusul să fie interzis sau reglementat de UE.

Greutatea problemei a făcut din aceasta nu doar un element al politicii eurosceptice și naționaliste, ci chiar și al partidelor de stânga și favorabile UE, cum ar fi social-democrații. De obicei, atunci când se pune problema viitorului snusului, toate mișcările politice principale din Suedia sunt pregătite să își marcheze poziția critică. Dacă această critică trece dincolo de simple cuvinte și se concretizează în acțiuni este, desigur, un lucru diferit, dar, cel puțin superficial, clasa politică din Suedia este hotărâtă să se asigure că suedezii își vor putea păstra snus-ul.

În esență, problema snusului demonstrează că, uneori, există o voință de a rezista tendințelor mai autoritare ale Uniunii Europene, în întregul spectru politic, chiar și într-o țară „bine crescută” precum Suedia – este nevoie doar de un punct comun în jurul căruia să se adune. Pentru mulți suedezi, snus nu este doar un beneficiu pentru sănătate în comparație cu fumatul, ci și un mod de viață unic și o modalitate de a menține continuitatea culturală cu părinții, bunicii și străbunicii lor. Acest lucru arată că cei care doresc să elimine instituțiile și tradițiile naționale sunt uneori mai bine contracarați cu pasiune, decât cu argumente raționale.