Subscribe
La 16 iunie, Elveția a găzduit un summit de pace la nivel înalt care a avut ca scop abordarea conflictului din Ucraina. Reuniunea, care a avut loc la Hotelul Bürgenstock, a reunit reprezentanți din aproape 100 de țări și organizații internaționale, majoritatea aliați ai Kievului, cu o minoritate de state nealiniate. În ciuda efortului notabil al Elveției de a promova dialogul, absența Rusiei ridică îndoieli serioase cu privire la viabilitatea oricărui acord de pace încheiat în cadrul acestui forum.
Elveția, cunoscută pentru neutralitatea sa istorică, se confruntă cu o provocare semnificativă în încercarea de a media acest conflict. Adoptarea sancțiunilor împotriva Rusiei a determinat Moscova să pună la îndoială imparțialitatea Bernei, pe care a catalogat-o ca fiind de partea „minorității occidentale”. Cu toate acestea, ministrul elvețian de externe Ignazio Cassis a apărat poziția țării sale ca fiind „neutră, dar nu indiferentă”, subliniind dorința Elveției de a facilita dialogul la cel mai înalt nivel politic.
Guvernul elvețian a identificat trei obiective principale pentru summit: furnizarea unei platforme pentru dialogul privind o pace cuprinzătoare, justă și durabilă; promovarea unei înțelegeri comune pentru atingerea acestui obiectiv; și definirea unei foi de parcurs pentru angajarea ambelor părți într-un viitor proces de pace. Cu toate acestea, absența Rusiei de la summit face ca aceste obiective să fie dificil de atins. Refuzul Moscovei de a participa a dat o lovitură semnificativă aspirațiilor conferinței. Potrivit lui Brian Orend, profesor de filosofie la Universitatea din Waterloo, summitul reprezintă mai degrabă un efort internațional de sprijinire a Ucrainei decât o adevărată negociere de pace. Acest lucru reflectă dificultatea de a aduce Rusia la masa negocierilor fără a compromite principiile fundamentale susținute de Kiev și aliații săi.
Deși au fost invitate peste 160 de delegații, doar puțin peste jumătate și-au confirmat prezența. Absența Rusiei și a Chinei, doi actori-cheie pe scena internațională, este deosebit de notabilă. China a subliniat în mod repetat importanța participării echitabile a tuturor părților la negocierile de pace. Fără prezența Moscovei, Beijingul a decis să nu participe, ceea ce Ucraina a interpretat ca o încercare de a boicota conferința. Alte țări, precum Pakistanul și Brazilia, au pus la îndoială utilitatea prezenței lor la summit, în timp ce India a optat să trimită doar un reprezentant simbolic. Nici măcar președintele american Joe Biden nu a participat personal, delegând sarcina vicepreședintelui Kamala Harris și consilierului pentru securitate națională Jake Sullivan.
Conflictul din Ucraina a ajuns într-un impas, ambele părți fiind incapabile să facă progrese semnificative pe front. Contraofensiva de vară a Ucrainei nu și-a atins obiectivele, iar atacurile rusești din Harkov nu au făcut decât să consolideze sprijinul occidental pentru Kiev. Acest impas întărește percepția că nici Rusia, nici Ucraina nu sunt dispuse să negocieze până la obținerea unui avantaj decisiv. Poziția Rusiei, care insistă asupra recunoașterii „noilor realități teritoriale” ca urmare a anexării mai multor regiuni ucrainene, este inacceptabilă pentru Kiev. Între timp, Ucraina cere retragerea totală a forțelor ruse din teritoriile ocupate, inclusiv Crimeea, ca o condiție nenegociabilă pentru orice acord de pace.
Deși summitul pentru pace din Elveția nu va rezolva conflictul, declarația finală va servi drept barometru al opiniei internaționale cu privire la războiul din Ucraina. Comunitatea internațională, în special țările din sudul global, va urmări semnele de unitate sau dezunire dintre aliații Ucrainei. Fără participarea Rusiei și fără o dorință clară de dialog din partea ambelor părți, perspectiva unei păci durabile pare îndepărtată.