Subscribe
Majoritatea țărilor din Europa se confruntă cu extremismul islamist. Franța a fost grav afectată de acte teroriste, iar în Suedia simpatizanții Hamas demonstrează deschis pe străzi. În ceea ce privește intervenția împotriva amenințării în creștere, Franța este în frunte cu mesaje clare care sunt urmate de acțiuni. În Suedia, Democrații Suedezi (ECR) sunt singurii care doresc să facă același lucru.
La o demonstrație în favoarea palestinienilor din Göteborg, al doilea oraș ca mărime din Suedia, au participat persoane în uniformă Hamas. Pe bentiță era scris „Nukhba”, care este numele forței de elită din cadrul Izz ad-din al-Qassam, ramura militară a Hamas. Nukhba a condus atacul din 7 octombrie, când femeile au fost supuse la tortură și viol înainte de a fi ucise sumar. După atrocități, cortegii de mașini au străbătut orașele suedeze. Au claxonat și au fluturat steaguri palestiniene pentru a sărbători victoria Hamas.
Nimeni din Suedia nu a fost arestat sau măcar interogat cu privire la sprijinul public pentru extremismul violent și crimele în masă.
Majoritatea suedezilor susțin închiderea moscheilor extremiste
Atacul l-a determinat pe liderul Partidului Democraților Suedezi, Jimmie Åkesson, să prezinte la congresul partidului din toamna trecută o propunere de interzicere a moscheilor care răspândesc mesaje extremiste.
Acest lucru a fost întâmpinat cu critici dure în presa suedeză și de majoritatea celorlalte partide din Riksdag. A fost considerat antireligios și xenofob. Dar poporul suedez îl susține pe Åkesson. Un sondaj de opinie publicat de canalul de știri Riks arată că aproximativ 60 la sută dintre suedezi consideră că este corect să interzică și să închidă moscheile care răspândesc mesaje extremiste. Doar alegătorii care se identifică cu Partidul Verde și cu fostul Partid Comunist au avut o ușoară preponderență pentru a nu interzice moscheile care răspândesc extremismul.
În rest, în toate grupele de vârstă a existat o majoritate clară în favoarea interzicerii și doar 20-30% împotriva. Doar cea mai tânără grupă de vârstă, 18-29 de ani, a avut o diferență, iar acolo a avut o pondere mai mare.
Expulzarea celor care acționează împotriva intereselor suedeze
În martie, Jimmie Åkesson a continuat politica sa clară în lupta împotriva extremismului islamist cu o propunere ca guvernul să fie din nou împuternicit să expulzeze persoanele cu cetățenie străină care acționează împotriva intereselor regatului.
Guvernele suedeze au avut această opțiune până în anii 1970, când politicienii au dorit să evite luarea unor decizii controversate și au transferat procesul de expulzare către instanțe speciale pentru migrație.
– O persoană care are dublă cetățenie și care, în mod evident, este loială unei puteri străine, atunci poate fi interesant să vedem dacă deportarea poate fi relevantă, spune Åkesson.
Pentru ofițerii de poliție, este de notorietate faptul că infractorii de bandă nu se tem să ajungă în închisorile suedeze, care mențin un nivel de trai foarte ridicat, ci, dimpotrivă, se tem să nu fie deportați în vechea lor patrie.
Democrații suedezi sunt singuri – deocamdată
În ciuda dezbaterii intense pe care a provocat-o declarația lui Åkesson, niciun alt partid nu a susținut propunerile sale. Nici măcar guvernul de centru-dreapta (PPE/RE), care depinde de Democrații Suedezi (ECR) pentru a obține o majoritate în parlament, nu este pregătit să ia măsuri mai stricte împotriva extremismului islamist în special. Aceasta în ciuda faptului că poliția de securitate suedeză a ridicat nivelul de amenințare teroristă încă de anul trecut.
Franța procedează diferit
În Franța, au ajuns mult mai departe. Țara a fost lovită de mai multe acte de terorism sângeroase. Recent, imamul Mahjoubi a fost expulzat după ce a predicat în mod repetat o interpretare intolerantă și violentă a islamului. Autoritățile franceze notează că astfel de predici încurajează discriminarea femeilor, ura față de evrei și radicalizarea jihadistă.
Iar guvernul francez, deși este liberal (RE), este gata să meargă și mai departe. Ministrul de interne Gérald Darmanin s-a pronunțat în favoarea introducerii unui statut special pentru imami, ceea ce înseamnă că aceștia vor fi obligați să urmeze o pregătire specială pentru a putea acționa ca lideri religioși în Franța.
Diferența de pregătire politică pentru a interveni împotriva extremismului religios este așadar mare între Suedia și Franța. Ceea ce este clar și prezent în politica guvernamentală din această țară, doar Democrații Suedezi sunt cei care o susțin în Suedia. Toate celelalte partide sunt împotriva eforturilor tangibile și concrete de a proteja populația țării, în ciuda faptului că simpatizanții teroriștilor sunt acum mai vizibili pe străzi.
Întrebarea este dacă este nevoie de un act terorist de aceeași magnitudine ca cel suferit de Franța pentru ca politicienii suedezi să realizeze pericolul de a ridica din umeri în fața extremismului?