Tinerii și universitățile: care este relația dintre ele în 2022?

De-a lungul anilor, relația dintre tineri și universități a suferit mai multe metamorfoze. În urmă cu treizeci sau patruzeci de ani, studiile universitare erau percepute de către public ca o cale cu acces limitat; în parte din cauza unei probleme economice, în parte pentru că intrarea în lumea muncii avea criterii diferite, astfel încât, în multe cazuri, nu era necesar să se urmeze cursuri de formare continuă. În prezent, pe de altă parte, deținerea unei anumite diplome pare a fi un element important pentru a intra în mediul de lucru. Apoi, trebuie adăugat că sistemul universitar s-a schimbat profund. În Italia, de exemplu, odată cu reforma universitară, dictată prin Decretul 270/2004, a existat o divizare în licență, deci o diplomă de trei ani, și un al doilea nivel, de masterat: de fapt, a fost eliminată licența cu ciclu unic -5 ani, cu excepția unor facultăți, cum ar fi Dreptul, Farmacia, Arhitectura și Medicina. În plus, ofertele educaționale au crescut considerabil, de asemenea, pe baza nevoilor pieței muncii. Dezvoltarea profesiilor digitale în ultimii ani a însemnat, de asemenea, că procesul de formare a devenit mai detaliat; concomitent, clasele au fost, de asemenea, modelate pentru a fi mai interactive; astfel, cadrele didactice au fost nevoite să exploreze noi lumi și noi modalități de predare. Să luăm în considerare, de asemenea, programele de schimb, cum ar fi Erasmus, care au permis o lărgire a orizonturilor: fetele și băieții pot călători în alte țări pentru a-și spori competențele în ceea ce privește materia de studiu, dar și în ceea ce privește limba străină și relația cu colegii din culturi diferite.

Această premisă are rolul de a oferi o idee despre cât de complexă și de schimbătoare este lumea universitară și despre cum s-a schimbat abordarea studenților în alegerea continuării studiilor.

Universități: factori critici pentru universitățile italiene

Cel de-al XXIV-lea Raport AlmaLaurea – Consorțiul interuniversitar italian – privind profilul și condiția profesională a absolvenților 2022 a constatat – în cazul studenților din 77 de universități – o evaluare pozitivă a universității frecventate, 88,8% dintre absolvenți declarându-se mulțumiți de relația cu profesorii; 72,8% au confirmat că ar alege din nou cursul de studii pe care l-au urmat. De asemenea, merită menționat faptul că, în clasamentul QS World University Rankings 2023, 41 de universități italiene se află printre primele 1418, cu scoruri foarte interesante. Politecnico di Milano, de exemplu, a obținut 139 de puncte, Alma Mater Studiorum di Bologna 167 și La Sapienza di Roma 171.

Dacă ne limităm doar la aceste date, imaginea universităților italiene ar părea mai mult decât roz. Cu toate acestea, indicatorii luați în considerare nu sunt singurii care modelează parcursul educațional și nu oferă o imagine completă a situației noastre actuale. Cifrele publicate în raportul Eurostat din iunie anul trecut arată un progres al învățământului terțiar în țările membre ale UE. Există un singur „totuși”. Italia are doar 28 % de absolvenți de universitate, un număr departe de media europeană. Pentru a fi clar: în unele state, cum ar fi Irlanda, procentul este de 62 %. Un alt factor care trebuie luat în considerare: mai mult de jumătate dintre statele membre au crescut cu 45 % ponderea studenților – 25-34 de ani – care au absolvit învățământul terțiar, acesta fiind un obiectiv stabilit de comunitatea europeană pentru a fi atins până în 2030. În orice caz, cifra la care trebuie să ne referim pentru a înțelege dimensiunea decalajului este următoarea: absolvenți în Italia 20,1 %, absolvenți media europeană 32,8 %.

În ceea ce privește comparațiile cu alte state, merită menționat faptul că Italia are una dintre cele mai mari taxe universitare și, în plus, oferă, în comparație cu alte țări, unele dintre cele mai slabe intervenții în materie de drept la studiu din Europa. Mai jos sunt exemple de intervenții virtuoase ale guvernelor: în țările scandinave, cu excepția Norvegiei, studiile sunt gratuite, ba chiar se oferă stimulente pentru a-i apropia pe tineri de lumea universitară.

Încheiem această reflecție prin a analiza rezultatele ultimelor teste de admitere la Facultatea de Medicină. Jumătate dintre elevii care au dat testul nu au ajuns nici măcar la punctajul minim. Prin urmare, trebuie să ne întrebăm de ce. Ce trebuie să se schimbe?

De ce există un decalaj față de alte țări? Ce trebuie să se schimbe?

Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să clarificăm faptul că mai mulți factori contribuie: investițiile, managementul bunăstării, condițiile economice ale studenților, structura sistemului universitar și alte elemente de natură culturală. Îngrijorarea este că, deși avem universități de mare valoare, potențialul lor rămâne neexploatat, iar acest lucru subminează relația dintre tineri și educația avansată. Potrivit datelor furnizate de Almalaurea, cuprinse în raportul menționat mai sus, absolvenții de facultate au șanse mai mari de a găsi un loc de muncă potrivit. Pe de altă parte, are loc o îndepărtare treptată de studiu: fenomenul NEETs este în creștere, situația financiară actuală nu permite adesea familiilor să își înscrie copiii la facultate, ofertele educaționale nu sunt în unele cazuri prezentate în mod clar, iar tinerii, proaspăt absolvenți de liceu, se văd dezorientați în a face o alegere importantă. Pornind de la aceste premise, se pare că este necesară o revizuire completă a tuturor elementelor care duc la o asemenea dezamăgire; este necesară o schimbare majoră de substanță și concretețe, precum și o discuție serioasă.

The text was translated by an automatic system