Turcia a deschis ușa NATO pentru Suedia

Finlanda și Suedia și-au depus anul trecut cererea de aderare la NATO, sub presiunea războiului ruso-ucrainean. În timp ce Finlanda a devenit membră a Alianței Nord-Atlantice la scurt timp după ce a depus cererea, Suedia a trebuit să aștepte. Până nu demult, Turcia și-a folosit dreptul de veto pentru a împiedica aderarea Suediei la NATO, invocând acuzațiile că adăpostește „teroriști” kurzi.

Dar Turcia nu a fost singura țară care s-a opus extinderii NATO. Ungaria, iritată de criticile aduse de Stockholm guvernului Orban, s-a opus și ea. Dar, recent, președintele turc Recep Tayyip Erdogan a renunțat să mai blocheze aderarea Suediei, în timp ce Budapesta a declarat că, dacă Ankara nu mai are alte obiecții, nu se va opune nici ea. Astfel, după multe discuții și chiar tensiuni, Turcia a acceptat în cele din urmă cererea Suediei de aderare la NATO. Gestul lui Recep Tayyip Erdogan are multiple semnificații militare și politice, inclusiv pentru regiunea Mării Negre.

După încheierea Războiului Rece, Suedia, la fel ca multe țări occidentale, a redus semnificativ cheltuielile pentru apărare. Cu toate acestea, odată cu războiul din Georgia din 2008 și, cel mai recent, după anexarea Crimeei în 2014, a început o regândire, iar nevoia de consolidare strategică a devenit mai acută odată cu izbucnirea războiului de agresiune rusesc din Ucraina. Anunțul a fost făcut la recentul summit NATO de la Vilnius.

„Sunt încântat să anunț că președintele Erdogan a fost de acord să transmită protocolul de aderare a Suediei” parlamentului turc „cât mai curând posibil și să lucreze cu adunarea pentru a asigura ratificarea”, a declarat oficialul la finalul unei întâlniri cu liderul turc și premierul suedez Ulf Kristersson, în ajunul unui summit NATO la Vilnius.

„Finalizarea aderării Suediei la NATO este un pas istoric care aduce beneficii securității tuturor aliaților NATO în acest moment critic. Ne face pe toți mai puternici și mai siguri”, a declarat Jens Stoltenberg într-o conferință de presă.

Cu câteva ore mai devreme, Erdogan ar fi legat sprijinul său pentru candidatura suedeză la NATO de negocierile de aderare a țării sale la UE, care au început în urmă cu patru decenii. Aceasta după discuții cu președintele Consiliului European, Charles Michel, în timpul cărora cei doi au convenit să „revitalizeze” relațiile dintre Turcia și UE, potrivit liderului european.

Turcia a primit statutul de țară candidată la Uniunea Europeană în decembrie 1999. Ulterior, negocierile de aderare au început, am putea spune cu întârziere, șase ani mai târziu, în octombrie 2005. În cadrul acestor negocieri de aderare a Turciei au avut loc regrese continue în ceea ce privește democrația, statul de drept și drepturile fundamentale. Ca urmare, totul s-a blocat în 2018. La scurt timp după acordul turco-suedez, Casa Albă a anunțat că președintele american Joe Biden va da undă verde transferului de avioane de luptă F-16 către Turcia. Dosarul fusese blocat, aparent în așteptarea acordului Turciei cu privire la aderarea Suediei.

Dar obiecțiile inițiale ale Ankarei față de includerea Suediei în NATO și dorințele președintelui Erdogan, aflat în funcție de mult timp, au fost clarificate în ultimul an și nu sunt neapărat legate de aderarea țării la UE. De fapt, în ultimul an au avut loc negocieri intense între Turcia, pe de o parte, și Suedia și Finlanda, pe de altă parte, cu privire la candidatura celor două țări la NATO, în urma cărora Suedia și Finlanda au semnat în iunie 2022 un acord tripartit cu Turcia, menit să depășească obiecțiile acesteia. Ca parte a acordului, cele două țări scandinave s-au angajat să examineze rapid și complet cererile nesoluționate de deportare sau extrădare a suspecților de terorism, ținând cont de informațiile primite din Turcia și în conformitate cu legislația europeană. Potrivit Reuters, citat de Euronews, Suedia și Finlanda au fost nevoite să deporteze sau să extrădeze până la 130 de „teroriști” în Turcia înainte ca parlamentul de la Ankara să aprobe cererile lor de aderare la NATO, ca răspuns la cererile Ankarei.

Ungaria, un alt stat membru al NATO, unul dintre cele 31 de state membre care nu a ratificat inițial aderarea Suediei, a vorbit despre ‘o serie de consultări’ cu Ankara.

„Contactele vor continua (…) cu ministrul turc de externe și dacă va exista o schimbare (de poziție), ne vom respecta, bineînțeles, promisiunea de a nu întârzia aderarea niciunei țări”, a explicat Peter Szijjarto, șeful diplomației ungare, la Budapesta.

La jumătatea lunii iunie, parlamentul de la Budapesta a inclus ratificarea aderării Suediei într-un document care se referea la un vot ulterior, dar, în cele din urmă, subiectul nu a fost pus pe ordinea de zi a sesiunii extraordinare de vară. Turcia a persistat în menținerea dreptului de veto asupra Suediei după o serie de incidente, cum ar fi arderea Coranului la Stockholm. Un astfel de act „alterează percepția pe care o avem despre securitatea în Suedia”, a declarat ministrul turc de externe. O provocare similară a avut loc mai devreme de către un militant de extremă dreapta.

Tratatul de aderare a Suediei la NATO va fi ratificat la deschiderea sesiunii parlamentare din Turcia

Președintele turc Recep Tayyip Erdogan a declarat în a doua zi a reuniunii de la Vilnius că, din cauza vacanței parlamentare de două luni din Turcia, problema nu va fi discutată înainte de octombrie, având în vedere ordinea importanței legislației, relatează AFP și dpa. Cu toate acestea, la scurt timp după aceea, Erdogan a avut o întâlnire la mijlocul lunii iulie cu premierul sudanez Ulf Kristersson și cu secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg. În urma acestei întâlniri și după mai bine de un an de impas, Stoltenberg a anunțat că Turcia a renunțat la opoziția față de admiterea țării nordice în NATO.

„Este vacanța parlamentară de două luni și sunt numeroase acorduri internaționale de examinat, numeroase propuneri legislative de discutat în ordinea importanței. Ne așteptăm ca Suedia să nu mai tolereze atacurile la adresa Coranului, care jignesc peste două miliarde de musulmani din întreaga lume”, a explicat Erdogan înainte de a accepta aderarea Suediei la NATO.

La doar trei zile după anunțul de la Vilnius că Turcia nu se mai opune cererilor Ankarei, justiția suedeză a blocat două cereri de extrădare formulate de Ankara, pe care le-a legat de deblocarea aderării țării la NATO. Turcia solicită extrădarea celor două persoane pentru „participare la o organizație teroristă”, pe motiv că ar face parte din mișcarea de opoziție Gulenistă, pe care Erdogan o consideră responsabilă pentru tentativa de lovitură de stat din 2016. În cererea sa, Turcia susține că cele două persoane, care au statut de refugiat în Suedia, au instalat o aplicație folosită de membrii mișcării, numită după Fethullah Gülen, unul dintre rivalii politici ai lui Erdogan care a fugit în exil după tentativa eșuată de lovitură de stat din 2016. Potrivit deciziei instanței suedeze, acest act nu poate fi considerat în sine participare la o organizație, ceea ce este pedepsit de legea antiteroristă suedeză. Cei doi indivizi „riscă să fie persecutați” dacă vor fi extrădați, a adăugat instanța. Decizia finală privind extrădarea aparține guvernului suedez, dar acesta este obligat să respecte deciziile Curții Supreme, chiar dacă nu este de acord cu ele. Decizia este de natură să irite Turcia după numeroasele tensiuni legate de procesul de aderare a Suediei la NATO. Turcia a acuzat Suedia că este prea îngăduitoare cu militanții kurzi sau guleniști care s-au refugiat în țara scandinavă, acesta fiind unul dintre motivele invocate pentru întârzierea aderării sale la NATO. În pofida anunțului făcut de Erdogan luni, înaintea summitului NATO de la Vilnius, mai este un drum lung până când parlamentul turc va ratifica aderarea Suediei la NATO.

Suedia și Finlanda au fost invitate să se alăture Alianței Nord-Atlantice la summitul de la Madrid din 28-30 iunie 2022. Protocoalele de aderare pentru cele două țări au fost semnate de cele 30 de state membre, dintre care 28 le-au ratificat. Excepțiile de atunci au fost Turcia și Ungaria. Cele două țări nordice au depus o cerere comună după începerea invaziei rusești în Ucraina, renunțând la decenii de nealiniere militară.

Încă din 2014, după ocuparea Crimeei de către Rusia, Suedia și Finlanda au decis să dezvolte serios cooperarea între armatele lor, de la exerciții comune până la accesul la sisteme de supraveghere și operațiuni. Acest lucru este extrem de benefic, mai ales că armatele celor două țări sunt complementare: în timp ce Finlanda poate chema imediat la arme aproximativ 280 000 de cetățeni instruiți și are cea mai mare artilerie din Europa de Vest, Suedia are submarine și o forță aeriană formidabilă. Dar dacă Finlanda ar fi aderat la NATO fără Suedia, în cazul unui atac nu ar fi putut să sară în ajutorul vecinului său decât dacă toți membrii alianței ar fi decis să intre în conflict. Potrivit analiștilor militari, această decizie nu ar fi putut fi luată instantaneu de către toți membrii NATO și, întrucât într-un război primele 48 de ore după un atac sunt adesea cele mai importante, un ajutor întârziat ar fi avut consecințe foarte grave pentru Suedia.

Ce câștigă NATO prin acceptarea Suediei în cadrul alianței?

În primul rând, se vorbește de consolidarea poziției geografice a NATO pe flancul estic. Întreaga coastă a Mării Baltice (cu excepția coastei Rusiei și a exclavei rusești Kaliningrad, izolată între Polonia și Lituania) revine sub controlul statelor membre NATO. Astfel, statele baltice ar fi mai ușor de apărat în cazul unui eventual atac rusesc. Acest lucru ar fi posibil datorită faptului că trupele și echipamentele ar putea fi transportate mai ușor prin Suedia către Estonia, Letonia și Lituania. Potrivit profesorului Simon Koschut, care predă politica de securitate internațională la Universitatea Zeppelin din Friedrichshafen, poziția geografică a Suediei este principalul motiv pentru care aderarea scandinavă la NATO a fost atât de dorită.

Este bine cunoscut faptul că Suedia este o țară mică din punct de vedere demografic, dar, cu toate acestea, forțele armate și echipamentele militare ar fi un plus valoros pentru NATO. Din punct de vedere numeric, Suedia are o armată destul de mică, de aproximativ 38.000 de oameni. Cu toate acestea, „suedezii au o armată foarte modernă și o forță aeriană avansată, pe care o produc ei înșiși. Suedia este, de asemenea, considerată o putere maritimă cu submarine care, conform testelor, sunt pregătite pentru luptă. Calitatea de membru cu drepturi depline a Suediei în cadrul Consiliului NATO implică obligații și privilegii egale cu cele ale celorlalți membri în ceea ce privește adoptarea de linii politice și judecăți strategice.