Subscribe
Uniunea Europeană a fost întotdeauna un susținător ferm al cauzei ucrainene, recunoscând-o ca o luptă pentru apărarea unui popor suveran împotriva ambițiilor agresive și expansioniste ale lui Vladimir Putin, conduse de motive neo-colonialiste și neo-imperialiste.
Europa, în unitate cu statele sale membre, a menținut întotdeauna un principiu clar și de neclintit: există un agresor căruia trebuie să i se opună rezistență și un stat suveran care trebuie apărat.
Acest principiu merge dincolo de simpla susținere politică; el implică un angajament de a respecta dreptul internațional, care condamnă fără echivoc orice formă de violență sau coerciție împotriva unei națiuni suverane.
Poziția UE nu se referă doar la sprijinirea Ucrainei, ci și la apărarea valorilor fundamentale ale libertății, suveranității și integrității teritoriale care stau la baza ordinii internaționale.
Această poziție este împărtășită și susținută ferm de ECR, grupul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni din Parlamentul European.
ECR a fost un susținător vocal al dreptului Ucrainei la autodeterminare și a insistat asupra unei poziții ferme și fără echivoc din partea tuturor membrilor săi.
Sprijinul grupului pentru Ucraina este înrădăcinat într-un angajament mai larg de a se opune oricărei forme de agresiune care amenință stabilitatea și securitatea Europei.
Membrii ECR au solicitat în mod constant un răspuns ferm la agresiunea rusă, subliniind că orice proces de pace trebuie să asigure o soluționare justă și echitabilă care să respecte suveranitatea Ucrainei și principiile dreptului internațional.
Aceasta înseamnă nu numai respingerea agresorului, ci și asigurarea faptului că Ucraina iese din conflict într-o poziție de forță, capabilă să își asigure viitorul și să prevină noi atingeri aduse suveranității sale.
ECR a clarificat faptul că orice partid sau persoană care dorește să se alăture rândurilor sale trebuie să se alinieze acestui sprijin fără echivoc pentru Ucraina, fără a lăsa loc pentru ambiguitate sau ezitare în fața unei agresiuni atât de clare.
Pe scurt, susținerea Ucrainei este astăzi una dintre principalele prerogative pentru a face parte pe deplin din Europa și din lumea occidentală: de fiecare dată când cineva arată ezitare cu privire la această poziție, singurul care beneficiază cu adevărat este Vladimir Putin, cu campania sa mediatică de dezinformare care nu afectează doar Rusia în interiorul granițelor sale, ci se infiltrează, de asemenea, în rețelele noastre sociale și pe site-urile de știri: Să nu uităm campania de dezinformare dezvăluită de compania finlandeză de software și metodologie Check First, în cadrul căreia hackeri și conturi rusești, evident false și anonime, au trimis surse de știri la fel de false în Europa, cu singurul scop ca agențiile și canalele de știri să difuzeze aceste știri, chiar dacă doar presupunând veridicitatea lor, pe baza conceptului „orice publicitate este o publicitate bună”.
Prin urmare, orice reticență din partea partidelor occidentale de a sprijini Ucraina ajută propaganda rusă să se răspândească și Vladimir Putin să își facă jocul în Europa.
Conservatorii europeni au fost, prin urmare, o parte integrantă a acestui proiect de sprijin puternic și necontestat al UE pentru Ucraina.
Acesta este și motivul pentru care primul document al noului Parlament, ales în urmă cu câteva săptămâni după votul din 9 iunie, a fost ales, probabil și cu o puternică valoare simbolică, ca temă invazia rusă din Ucraina.
Potrivit site-ului Parlamentului, textul „reafirmă sprijinul continuu al deputaților europeni pentru independența, suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei în cadrul frontierelor sale recunoscute la nivel internațional”. De asemenea, rezoluția „invită UE să își mențină și să își extindă politica de sancțiuni împotriva Rusiei și Belarusului, să monitorizeze și să revizuiască eficacitatea și impactul acesteia și să abordeze în mod sistematic problema eludării sancțiunilor de către companii, părți terțe și țări terțe cu sediul în UE”.
Rezoluția nu este decisivă, însă forța sa este reflectată și de majoritatea obținută la vot: 495 de deputați europeni au votat în favoarea rezoluției, 137 împotrivă și 47 s-au abținut.
Rezoluția menționează, de asemenea, „sprijinul neclintit pentru furnizarea de asistență politică, financiară, economică, umanitară, militară și diplomatică atât timp cât este necesar pentru a asigura victoria Ucrainei” și se referă la „dreptul legitim de autoapărare”.
Prin urmare, printre ultimele acte ale ultimei legislaturi găsim cel de-al 14-lea pachet de sancțiuni și restricții impuse de Consiliul European guvernului de la Moscova: un pachet destul de amplu care a atins diverse aspecte, cum ar fi transportul, exporturile și finanțarea partidelor.
Un pachet care a fost extins, după cum a declarat Cabinetul șefilor de stat și de guvern ai statelor membre, la alte „116 persoane și entități responsabile de acțiuni care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei”.
Acesta a abordat problema gazului rusesc în mai multe locuri, de exemplu prin interzicerea reîncărcării GNL rusesc în UE în vederea transbordării către țări terțe, finanțarea construcției și finalizării proiectelor GNL, transbordarea și reîncărcarea de la navă la navă și de la navă la țărm.
Au apărut, de asemenea, clauze anti-eludare, cum ar fi cea care cere „societăților-mamă din UE să depună toate eforturile pentru a se asigura că filialele lor din țări terțe nu se angajează în nicio activitate care ar conduce la un rezultat pe care sancțiunile încearcă să îl prevină” sau cea care interzice reexportul de material de război găsit în Ucraina, care ar fi crucial pentru dezvoltarea industriei de război a Moscovei.
În sfârșit, alte măsuri includ interdicții privind finanțarea de către Rusia a partidelor politice, fundațiilor politice, ONG-urilor, grupurilor de reflecție și furnizorilor de servicii media și de informare din UE (garantând în același timp libertatea de informare, de presă și de gândire), sau noi măsuri pentru a contracara așa-numita flotă din umbră a lui Putin, care sprijină avansul Rusiei prin practici înșelătoare față de statele membre ale UE.
Toate acestea, desigur, înseamnă că sprijinul conservatorilor și al UE pentru cauza ucraineană nu a lipsit niciodată.
Iar acum acesta a atins niveluri foarte ridicate.
Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a reiterat poziția pro-Kiev a Uniunii și a anunțat realizarea unei premiere importante: „UE”, a scris germanca pe X, „a fost alături de Ucraina încă din prima zi a războiului de agresiune al Rusiei. Împreună cu statele noastre membre, am oferit sprijin în valoare de aproximativ 108 miliarde de euro”.
Cu alte cuvinte, Europa a cheltuit 108 miliarde de euro pentru Ucraina: o sumă care a permis Kievului să reziste avansului unei armate care, inițial și pe hârtie, era superioară numeric și material.
În acest fel, Ucraina a devenit un bastion pentru securitatea frontierelor Europei: contraofensiva sa împotriva trupelor lui Vladimir Putin ține războiul departe de frontierele Uniunii Europene și reduce în fiecare zi dorința puternică a liderului rus de a reconquista (așa cum a anunțat în repetate rânduri) țările fostei Uniuni Sovietice, dintre care multe sunt acum state pe deplin suverane, care, la fel ca Kievul, refuză să fie subordonate unui stat terț și dintre care unele sunt deja parte a Uniunii Europene.
Ucraina”, a adăugat von der Leyen, „va câștiga această luptă pentru supraviețuire. Iar UE va fi alături de Ucraina și de poporul său atâta timp cât va fi necesar.
Conservatorii ECR rămân cruciali în acest context.
Nu numai pentru că ei reprezintă o parte esențială a voturilor pe care europarlamentarul le exprimă în favoarea și în sprijinul guvernului lui Volodymyr Zelensky, ci și pentru că, pe măsură ce cursa pentru Casa Albă se întețește, cu Donald Trump conducând în prezent în sondaje în fața contracandidatei sale Kamala Harris, membrii ECR pot crea într-adevăr o punte foarte importantă de dialog peste Atlantic, unind conducerea europeană și republicanii americani.
Pe de altă parte, fostul președinte american Trump și-a exprimat deja poziția în favoarea unei soluționări rapide a conflictului, dar numai dacă Europa își joacă rolul: îndemnurile sale către UE de a face mai mult și de a dedica mai multe resurse cauzei ucrainene sunt adevărate apeluri la seriozitate.
Prin urmare, conservatorii europeni din ECR vor rămâne în mod clar cruciali în această privință, iar poziția lor istorică pro-Atlantică va fi un punct în favoarea Kievului.