Ucraina-Rusia: Înapoi la atmosfera „războiului gazelor

Spectrul războiului gazului rusesc a revenit pe scena internațională. În această conjunctură a conflictului dintre Rusia și Ucraina, atenția multor cancelarii europene s-a concentrat în ultimele săptămâni asupra datei de 31 decembrie 2024, ziua în care a expirat acordul pe cinci ani privind gazul metan încheiat între Kiev și Moscova. Acordul a fost semnat pentru prima dată în 2009 între Gazprom din Rusia și Naftogaz din Ucraina, apoi reînnoit în 2019, când risca deja să fie anulat. În acel moment, Uniunea Europeană a fost cea care a insistat pentru reînnoire, dar odată cu invazia Rusiei în Ucraina, situația s-a schimbat. Este suficient să amintim avertismentul lui Mario Draghi de la acea vreme: „Ce opțiune preferăm? Pacea sau liniștea cu radiatorul pornit?”. Contractul, în orice caz, a rezistat chiar și conflictului, dar acum președintele ucrainean Zelenski ar fi declarat că nu este dispus să deschidă noi negocieri cu Putin pentru a ajunge la o reînnoire. Acest lucru se datorează în principal faptului că nu dorește ca veniturile Gazprom să continue să alimenteze mașina de război rusă. Toate acestea, de asemenea, în anticiparea zilei de 20 ianuarie, când Trump va prelua funcția la Casa Albă. Magnatul a promis, de fapt, că va răsturna conflictul într-un timp scurt, aducând o încetare a focului și probabil stabilizând situația. Cu siguranță, pe masa negocierilor, problema gazului va căpăta acum o mai mare importanță. REPERCUSII ÎN EUROPA
Uniunea Europeană, și în special statele membre cele mai strâns legate de importul de gaz rusesc, vor suferi probabil repercusiuni de pe urma acestei opriri a tranzitului prin Ucraina. Desigur, acordul a rezistat până în prezent pentru că de partea rusă este vorba de o sumă considerabilă de bani, în timp ce pentru Ucraina acest lucru nu a exacerbat conflictul cu cancelariile europene, stabilizând o parte din fluxul de bani și ajutoare care a permis Kievului să reziste până în prezent. În plus, nu se poate nega faptul că rețeaua ucraineană care permite trecerea gazului a fost până acum scutită de bombardamente. Aceasta este o fâșie importantă de teritoriu care ar putea intra în vizorul Moscovei atunci când tranzitul de gaze va fi oprit. Oprirea tranzitului va avea repercusiuni asupra aprovizionării mai multor țări – nu în ultimul rând Italia -, în ciuda faptului că din 202, odată cu agresiunea rusă împotriva Ucrainei, importurile de gaze din Rusia au scăzut considerabil. De fapt, odată cu conflictul, livrările rusești către UE au scăzut de la 40 % la mai puțin de 10 %. Acum, cu această nouă oprire, încă 5% din importurile europene vor fi reduse. Cu toate acestea, unele țări precum Ungaria, Slovacia și Austria, ale căror aprovizionări depind în foarte mare măsură de Kremlin, pot găsi situația deosebit de complexă. În aceste cazuri, creșterea costurilor se va resimți cu siguranță în facturi și, prin urmare, în buzunarele cetățenilor. O problemă care îi va afecta și pe cei care nu se mai aprovizionează, sau se aprovizionează doar în mică măsură, cu gaz de la Moscova. Asta din cauza posibilelor speculații care pot apărea pe piața energiei în următoarele luni. Cifrele gazului rusesc
Pornind de la scenariul în care are loc această nouă evoluție în războiul gazului, trebuie amintit că, înainte de februarie 2022, luna în care Rusia a atacat Ucraina, importurile de gaz de la Moscova reprezentau aproximativ 40 % din necesarul Uniunii Europene.

Măsurile de reducere a importurilor din Rusia, legate de decizia statelor membre de a-și limita dependența de Moscova, inclusiv în sprijinul Ucrainei, au făcut ca, în 2023, gazul achiziționat să reprezinte doar 8% din necesar. Până în prezent, însă, rezervele europene de gaze au scăzut mai rapid decât anul trecut. Bloomberg raportează cifra de 75% din rezervele disponibile față de 87% disponibile în aceeași perioadă a anului trecut. Această convergență se datorează în principal temperaturilor mai scăzute care afectează Europa. De fapt, datele furnizate de Eurostat sunt cele care descriu imaginea actuală, în cadrul căreia gazele naturale importate din Rusia în Europa au fost cu 54% mai mici decât în T1 din 2021. În ciuda acestui fapt, în al treilea trimestru al anului 2024, importurile în Europa erau încă la 20 %, costul mediu crescând în principal din cauza incertitudinii de pe piață. Pentru a face față închiderii tranzitului prin Ucraina, UE va trebui să satisfacă nevoile anumitor țări și, prin urmare, să crească ponderea gazelor din conducta norvegiană sau din GNL din SUA. Între timp, o nouă strategie este așteptată în februarie cu scopul de a reduce dependența UE de Moscova. O muncă care a început în 2022 și care pentru Italia, de exemplu, a început să dea unele roade. Înainte de conflictul din Ucraina, Italia importa aproximativ 40 % din necesarul său de gaze din Rusia, în timp ce în 2023 a ajuns la 5 % din consum. Un rezultat obținut doar datorită politicilor de diversificare a aprovizionării, începute cu guvernul Draghi și continuate sub prim-ministrul Meloni. Cu toate acestea, oprirea tranzitului de gaze în Ucraina ar putea avea consecințe și în Italia, având în vedere că, în 2024, importurile se ridicau la aproximativ 7 %, însă, odată cu funcționarea deplină a regazeificatorului de la Ravenna, această cifră ar trebui să scadă semnificativ, în prezent GNL reprezentând aproximativ 25 % din consumul de gaze din Italia. RUSIA ȘI STRATEGIA TENSIUNII
Strategia rusă a tensiunii constă în exportul de gaze, în special pentru țările cele mai dependente de acest import. De exemplu, în ultimele zile a avut loc o ciocnire între Zelenski și premierul slovac Robert Fico. Fico a declarat că, dacă Ucraina întrerupe fluxul de gaze, atunci Slovacia este gata să blocheze furnizarea de energie electrică către Kiev – un joc care, după cum a menționat și Zelensky, îi aduce Bratislavei aproximativ 200 de milioane de dolari pe an. Președintele ucrainean l-a atacat dur pe omologul său slovac, acuzându-l, de asemenea, că este o unealtă a Moscovei într-un joc atât de delicat cum este cel al gazelor. În plus, prin această oprire, Ucraina renunță la aproximativ un miliard de dolari pe an din accizele de tranzit, însă pentru Zelenski această blocadă este un factor pozitiv. Într-adevăr, el a declarat că, dacă atunci când Putin a preluat puterea, pomparea anuală prin Ucraina era de peste 130 de miliarde de metri cubi, în prezent aceasta este zero. Desigur, în strategia Kievului există și o reducere a veniturilor Moscovei care, în acest fel, nu vor ajunge în mașina de război. De fapt, Rusia pierde între 5 și 6,5 milioane de dolari în fiecare an cu această oprire.
Pe de altă parte, Putin a declarat că Ucraina „pedepsește Europa” cu decizia sa, dar, în același timp, liderul rus ar fi dispus să reorganizeze tranzitul prin Belarus și Polonia pentru a depăși impasul cu Ucraina. În plus, Moscova se uită și la piețe alternative, pe lângă o nouă extindere a TurkStream.

O posibilitate – în orice caz, totul rămâne de verificat – care ar pune însă în încurcătură cancelariile europene, mai ales după eforturile (în mare parte încă în curs) lansate începând cu 2022 pentru a elibera Europa de importurile de gaze rusești. Tensiunile sunt alimentate în ultimele săptămâni și de Kremlin în Moldova, unde a fost ales un președinte deschis proeuropean. Aici, Gazprom și-a făcut deja cunoscută dorința de a închide robinetele și de a nu mai exporta atât de mult gaz din cauza lipsei remitențelor. Prin urmare, țara a decis să treacă la raționalizarea gazelor și la starea de urgență (deja din 16 decembrie), prin reducerea cu 30 % a distribuției. Doar în următoarele săptămâni imaginea globală va deveni mai clară, iar impactul și incidența schimbărilor vor fi definite.