UE este obligată să dezvolte energia eoliană offshore

În contextul actualei crize energetice, Uniunea Europeană va trebui să depună eforturi semnificative pentru a dezvolta sectorul energiei eoliene offshore, care joacă un rol important în atingerea obiectivelor climatice. Problemele din lanțul de aprovizionare vor duce probabil la întârzieri în construirea infrastructurii necesare, care necesită, de asemenea, investiții substanțiale. Același risc planează și asupra proiectului României de a instala centrale eoliene în Marea Neagră, care ar trebui să fie operaționale până în 2032.

Criza din sectorul energiei eoliene, care se resimte din ce în ce mai mult în Europa începând de anul trecut, riscă să întârzie proiectele de instalare de noi capacități de producție de energie eoliană. Au apărut probleme serioase în lanțurile de aprovizionare, care nu țin pasul cu cererea și se află sub presiunea inflației în creștere, a tensiunilor geopolitice și a concurenței globale sporite. Pe lângă dezvoltarea capacității de producție pe uscat, Uniunea Europeană și-a stabilit obiectivul ambițios de a instala, până în 2050, o capacitate totală de producție de energie eoliană offshore de 500 GW în țările membre și în țările învecinate, cum ar fi Regatul Unit și Norvegia. Pentru a atinge aceste obiective, UE are nevoie de o creștere substanțială a comenzilor și va trebui să construiască linii de transport suplimentare.

Investițiile UE în capacități de energie eoliană – 400 de miliarde de euro până în 2050

Numai pentru a atinge obiectivele pentru 2030, va trebui să se instaleze anual o capacitate de 25,5 gigawați, de aproape 10 ori mai mult decât media din deceniul precedent. În ceea ce privește sistemul de transmisie, acesta ar trebui extins cu până la 54 000 de kilometri, o distanță echivalentă cu ocolirea planetei de 1,5 ori. Acestea sunt concluziile primului raport publicat recent de ENTSO-E (Asociația europeană a operatorilor de sisteme de transport) privind planurile de dezvoltare a rețelei eoliene offshore.

„Ca urmare, operatorii de transport și de sistem constată că timpul de construcție (a capacităților de producție – n.r.) s-a dublat”, se arată în raport.

„În Europa, avem producătorii de echipamente de clasă mondială de care avem nevoie. Dar este clar că există un blocaj în lanțul de aprovizionare”, a declarat Damian Cortinas, președintele Consiliului de administrație al ENTSO-E.

Conform estimărilor ENTSO-E, necesarul de investiții în capacități de producție de energie eoliană offshore s-ar ridica la 400 de miliarde de euro până în 2050. Anul trecut, un studiu Ernst&Young a arătat că proiectele eoliene offshore devin din ce în ce mai puțin atractive, tocmai din cauza problemelor legate de lanțul de aprovizionare și a creșterii costurilor. Potrivit acestui studiu – cel mai recent indice EY Renewable Energy Country Attractiveness Index (RECAI) – instabilitatea din sectorul eolian offshore ar putea schimba modul în care se construiesc și se finanțează în viitor proiectele de mare anvergură.

„Energia eoliană offshore este esențială pentru a ajunge la zero net, dar a avut parte de 12 luni dificile, pe fondul unui lanț de aprovizionare comprimat și al creșterii costurilor. Comparativ cu 2019, costurile globale ale proiectelor au crescut cu 39%, iar în următorul deceniu, inflația ar putea adăuga aproximativ 280 de miliarde de dolari în cheltuieli de capital în acest sector”, se arată în documentul EY.

În acest context, experții firmei de consultanță se așteaptă ca aproximativ 80% din cele 15 piețe care s-au angajat să atingă obiectivele privind energia eoliană offshore pentru 2030 să nu le îndeplinească. Printre acestea se numără și Regatul Unit, care a înregistrat un regres uriaș în ultimul an în ceea ce privește obiectivul său de a ajunge la 50 GW de capacitate offshore până în 2030. Doar o singură țară europeană se află în primele trei locuri la nivel mondial în RECAI – Germania -, SUA și China ocupând locurile 1 și 3, care au investit masiv în ultimii ani în producția de energie solară și eoliană, inclusiv offshore.

România – potențial uriaș pentru producția de energie eoliană offshore, dar niciun GW produs până în prezent

Unele țări au făcut progrese semnificative în domeniul energiei eoliene offshore, dar altele nici măcar nu au adoptat un cadru de reglementare specific, iar unele bazine offshore rămân neexploatate. Acesta este cazul Mării Negre, o zonă cu un potențial natural bun pentru exploatarea energiei eoliene offshore, atât prin utilizarea turbinelor montate pe fundul apei, cât și a celor plutitoare. Potrivit datelor Băncii Mondiale, numai în România există un potențial eolian offshore de 76 GW de capacitate instalată în Marea Neagră, ceea ce reprezintă un mediu favorabil pentru dezvoltarea acestui tip de energie regenerabilă.

În prezent, România are 3 GW de energie eoliană pe uscat, dar nu are nicio capacitate de megawați de energie eoliană offshore. Legea care reglementează acest tip de investiții a fost adoptată de guvern abia la sfârșitul anului trecut, dar mai trebuie să treacă prin procedura de aprobare parlamentară și ar putea suferi unele modificări.

România are cele mai mari șanse să aibă centrale eoliene în Marea Neagră până în 2032; primul pas făcut – legea care reglementează acest tip de investiții

Legea privind măsurile necesare pentru exploatarea energiei eoliene offshore, adoptată în decembrie 2023 de către Guvernul României, este o ipoteză în Planul Național de Redresare și Reziliență al României. Potrivit acestuia, pentru a operaționaliza investițiile în energia eoliană offshore, Ministerul Energiei va demara, în termen de 3 luni de la intrarea în vigoare a legii, un studiu de specialitate pe baza căruia se va elabora procedura de concesionare și activitățile de explorare, construcție de centrale eoliene offshore și exploatarea acestora. Printre altele, studiul va determina și perimetrele maritime care vor fi concesionate de Ministerul Energiei. Legea reglementează, de asemenea, o schemă de sprijin bazată pe contracte pentru diferență pentru construcția și operarea centralelor eoliene offshore cu o capacitate de producție de energie electrică de 3 GW până în 2035. Sistemul CfD (Contracte pentru diferență) bidirecțional stimulează investițiile în energia regenerabilă, asigurând stabilitatea veniturilor dezvoltatorilor și consolidând integrarea pe piață a energiei regenerabile. Pe baza studiului prevăzut în lege, care va fi realizat până la 30 iunie 2025, Guvernul va aproba perimetrele eoliene offshore și actele subsecvente de punere în aplicare a legii, după care Ministerul Energiei va iniția procedura de licitație pentru atribuirea contractelor de concesiune.

„Așadar, dacă vorbim de 2025, plus 5-7 ani, cel mai fezabil, cel mai probabil vom avea primele centrale eoliene în Marea Neagră în 2032”, a estimat ministrul Energiei, Sebastian Burduja.

Reprezentanții Ministerului Economiei susțin că, pe lângă importanța acestora în asigurarea securității alimentării cu energie electrică și a decarbonizării sistemului energetic, dezvoltarea centralelor eoliene offshore va genera zeci de mii de locuri de muncă în producția, construcția, exploatarea și întreținerea centralelor, cu efect multiplicator asupra altor sectoare, inclusiv prin concentrarea activităților economice asociate energiei electrice offshore în porturile românești.

România, Bulgaria și Grecia au convenit să se sprijine reciproc în tranziția energetică, inclusiv în ceea ce privește energia eoliană offshore.

Un alt pas important în direcția adoptării energiei verzi și, în special, a exploatării energiei eoliene în Marea Neagră a fost făcut recent la o reuniune la Atena a miniștrilor energiei din România, Bulgaria și Grecia. În declarația comună adoptată la finalul reuniunii, cei trei își declară sprijinul pentru energia eoliană offshore în Marea Neagră, pentru un centru regional de producție și transport al hidrogenului și pentru o rețea regională de stații de încărcare a vehiculelor electrice.

„Ne vom sprijini reciproc în procesul de tranziție energetică, inclusiv în obținerea de fonduri europene”, a declarat ministrul român Sebastian Burduja.

Dacă România își va realiza potențialul de dezvoltare a capacității de producție de energie eoliană offshore, ar putea scăpa de statutul de importator de energie electrică. Turbinele eoliene offshore ar putea fi principala sursă de energie electrică a României pe termen lung. Dar investiția este semnificativă – undeva la peste 8 miliarde de euro pentru 3 000 MW instalați, dar costul energiei, de aproximativ 70 de euro pentru turbinele staționare, este cu mult sub prețurile actuale. În plus, contribuția la PIB și numărul de noi locuri de muncă care ar fi create în acest sector și în sectoarele conexe reprezintă un câștig. Construirea parcurilor eoliene offshore durează între cinci și zece ani, în comparație cu o medie de șapte ani în UE.

Foto: Pickpik.com