fbpx

UE nu poate impune României sau oricărei alte țări legalizarea căsătoriilor între persoane de același sex

Politică - august 30, 2023

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a decis recent că România a încălcat articolul 8 din Convenție – care prevede dreptul la „respectarea vieții private și de familie” – în cazul cuplurilor de același sex. Considerată „istorică” de către Asociația ACCCEPT, un ONG care promovează drepturile LGBT, decizia CEDO stipulează de fapt recunoașterea obținută în urmă cu doi ani de un cuplu gay româno-american la Curtea de Justiție a UE (CJUE) a unei căsătorii deja încheiate într-un alt stat.

România, Ungaria și Polonia, criticate de Bruxelles pentru că nu permit căsătoriile între persoane de același sex

România – ca și Ungaria și Polonia – a fost și este criticată de Bruxelles pentru legile sale care nu permit căsătoriile între persoane de același sex (și, în cazul Ungariei, chiar pentru interzicerea așa-numitei propagande homosexuale), cu apeluri la „respectarea valorilor comune ale Uniunii”. Cu toate acestea, dincolo de mustrări și recomandări, UE nu poate impune României sau oricărei alte țări legalizarea căsătoriilor între persoane de același sex. Definiția familiei în Uniunea Europeană este o chestiune care ține exclusiv de legislația națională, deoarece acesta este unul dintre domeniile – precum sănătatea sau educația – care, în conformitate cu principiul subsidiarității, au fost lăsate la competența exclusivă de reglementare a statelor membre.

Ce au decis judecătorii CEDO?

„Curtea a concluzionat deja că există o obligație pozitivă în temeiul articolului 8 din Convenție de a asigura recunoașterea și protecția juridică a cuplurilor de același sex și a constatat o încălcare a acestei obligații în cauzele Oliari și alții și Fedotova și alții (…) Această obligație pozitivă nu ar trebui să depindă de circumstanțele naționale. Obligația de a asigura reclamanților recunoașterea și protecția juridică a familiilor lor respective este general aplicabilă în temeiul Convenției: reclamanții – care constituiau de facto familii de același sex în România – aveau același drept la recunoaștere și protecție juridică în temeiul articolului 8”, a precizat CEDO într-o declarație oficială emisă după adoptarea hotărârii.

Hotărârea pe care CEDO o citează ca precedent a fost adoptată în ianuarie 2023 în cauza Fedotova c. Rusiei, care se referea la refuzul Rusiei de a recunoaște și de a proteja familiile formate din persoane de același sex. Activiștii și avocații specializați în drepturile omului au susținut la momentul respectiv că această „decizie de referință” va avea consecințe semnificative pentru cuplurile din România.

Revenind la acest aspect, în hotărârea CEDO în cazul împotriva României se afirmă că orice persoană are „dreptul la respectarea vieții sale private și de familie”, a domiciliului și a corespondenței sale și că „autoritățile publice nu pot interveni în exercitarea acestui drept decât în măsura în care o astfel de intervenție este prevăzută de lege și este necesară într-o societate democratică, în interesul securității naționale, al siguranței publice sau al bunăstării economice a țării, pentru prevenirea dezordinii publice sau a criminalității, pentru protecția sănătății sau a moralei sau pentru protecția drepturilor și libertăților altora”.

De asemenea, potrivit judecătorilor, CEDO „constatarea unei încălcări a Convenției constituie în sine o satisfacție echitabilă suficientă pentru orice prejudiciu moral suferit de reclamanți”. Hotărârea face referire și la faptul că argumentele guvernului de la București nu sunt valabile:

„Curtea constată că niciunul dintre motivele de interes public invocate de Guvern nu prevalează asupra interesului reclamanților de a avea relațiile lor respective recunoscute și protejate în mod corespunzător de lege. Curtea concluzionează că statul pârât și-a depășit marja de apreciere și nu și-a respectat obligația pozitivă de a asigura dreptul reclamanților la respectarea vieții lor private și de familie.”

Reacționând după adoptarea deciziei, Asociația ACCEPT a declarat că este o „decizie istorică” și că „România trebuie să recunoască și să protejeze familiile formate din persoane de același sex”. Potrivit ONG-ului citat, „CEDO subliniază în mod clar că aceste familii au nevoie urgentă de o formă de recunoaștere care să le ofere drepturi egale și să creeze un cadru legal care să protejeze conviețuirea acestor cupluri”.

„Cu ocazia acestei decizii, Asociația ACCEPT solicită încă o dată Guvernului și Parlamentului României să-și facă datoria față de toți cetățenii săi și să trateze cu demnitate și respect toate familiile din țara noastră”, a adăugat Asociația.

Cum a început lupta cuplurilor gay împotriva României în instanțele UE?

Cazul recent de la CEDO implică 42 de reclamanți (13 cupluri de femei lesbiene și 8 cupluri de bărbați homosexuali). În 2019, familia lui Florin Buhuceanu și Victor Ciobotaru a dat în judecată statul român pentru că nu le-a recunoscut relația de rudenie. Alte 20 de cupluri de același sex s-au alăturat procesului de la CEDO. Cele 42 de persoane, susținute de Asociația ACCEPT, au dat statul român în judecată la CEDO și au cerut României să recunoască familiile de același sex și să interzică discriminarea acestora. Toate acestea sunt prevăzute la articolele 8 și 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Lupta a început însă cu un an mai devreme, în 2018, cu cazul unui cuplu gay româno-american – Adrian Coman, cetățean român, și Robert Clabourn Hamilton, cetățean american, care s-au plâns la Curtea de Justiție a Uniunii Europene de la Luxemburg pentru că nu au putut obține documentele necesare pentru ca cei doi să trăiască și să muncească împreună în România în calitate de soți. Iar CJUE a decis să recunoască căsătoria cuplului, care a fost încheiată într-un alt stat.

Biserica Ortodoxă „explică” poziția României

Purtătorul de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Române (BOR), Vasile Bănescu, a reacționat, în ziua adoptării deciziei CEDO, la recomandarea ca România să „adopte o formă legală de recunoaștere a familiilor de același sex”.

„Parteneriatul civil legalizează concubinajul” – a răspuns reprezentantul BOR.

Acesta a subliniat că definiția familiei este foarte clară în Constituție.

Cadrul legal care protejează în mod optim „creșterea, educarea și instruirea copiilor” este doar familia naturală (art. 48, alin. 1 din Constituția României). Din punct de vedere moral, parteneriatul civil este un surogat al căsătoriei și un element distructiv al ordinii spirituale și morale din societate. Legalizarea parteneriatelor civile a devenit, peste tot unde a fost acceptată, primul pas spre legalizarea „căsătoriei între persoane de același sex”, fiind doar un mijloc prin care se poate realiza această „căsătorie”.

Subiectul redefinirii familiei în Constituție a fost tranșat în 2018 – cel puțin deocamdată – odată cu Referendumul organizat în timpul guvernării PSD și a premierului Viorica Dăncilă. Chiar dacă majoritatea celor care au participat la vot au spus „Da” la modificarea articolului 48 din Constituție privind definiția căsătoriei, în cele două zile de scrutin – puțin peste 20% dintre cei cu drept de vot au considerat necesar să se pronunțe pe această temă. Cu alte cuvinte, referendumul a fost în cele din urmă invalidat.

Parlamentul European a îndemnat Comisia să ia măsuri împotriva țărilor încăpățânate

O rezoluție care a părăsit Comisia pentru petiții a Parlamentului European în 2021 a declarat că familiile LGBTIQ+ și cuplurile de același sex ar trebui să aibă aceleași libertăți de circulație și drepturi de reîntregire a familiei ca și celelalte familii dintr-o comunitate, iar Comisia Europeană ar trebui să ia măsuri împotriva României, Ungariei și Poloniei pentru încălcarea valorilor UE în această privință.

Documentul de recomandare susține că UE ar trebui să elimine toate obstacolele cu care se confruntă persoanele LGBTIQ+ în exercitarea drepturilor lor fundamentale, subliniind că parteneriatele și căsătoriile între persoane de același sex ar trebui să fie recunoscute pe întreg teritoriul UE.

Cu alte cuvinte, prin acest document, PE „invită” toate statele membre ale UE să ia în considerare recunoașterea căsătoriilor între persoane de același sex, așa cum au susținut la vremea respectivă comentatorii de la Europa Liberă. Potrivit acestora, documentul european subliniază dreptul la libera circulație a „familiilor curcubeu” în UE și dreptul la reîntregirea familiei, care trebuie să fie egal cu cel al familiilor tradiționale. În esență, este vorba despre eliminarea obstacolelor cu care se confruntă persoanele LGBTIQ+ în UE în exercitarea drepturilor lor.

De asemenea, aceștia susțin că documentul cere statelor să recunoască parteneriatele sau căsătoriile deja formate și înregistrate într-un stat membru. Acestea ar trebui să fie recunoscute în toate statele membre în mod uniform, iar soții și partenerii de același sex ar trebui să fie tratați în același mod ca și soții și partenerii de sex opus, se arată în rezoluția PE.

Potrivit rezultatelor votului nominal, din cele 387 de voturi „pentru”, șase au fost exprimate de eurodeputați români. Toți cei șase români care au votat în favoarea rezoluției sunt europarlamentari USR PLUS din grupul Renew Europe.

Până în prezent, doar Ungaria a fost contestată de Comisia Europeană la CJUE în legătură cu legea adoptată în iunie 2021, care interzice „reprezentarea sau promovarea” homosexualității și a schimbării de sex în rândul minorilor. În iulie 2021, Comisia Europeană a lansat procedura de infringement împotriva Ungariei în legătură cu această lege.

Aproximativ o treime din statele membre nu recunosc căsătoriile gay

Slovenia este prima țară ex-comunistă care interzice uniunile civile sau căsătoriile între persoane de același sex, în timp ce majoritatea vecinilor săi le-au aprobat. Aceasta se alătură altor 17 țări de pe continent care au legalizat deja căsătoriile între persoane de același sex. Prima țară care a legalizat căsătoriile între homosexuali a fost Olanda, în 2001, urmată de Belgia, în 2003. Belgia, Țările de Jos și Luxemburg sunt, de asemenea, primele și cele mai progresiste în multe domenii, începând cu legalizarea eutanasiei și legile olandeze tolerante privind drogurile și prostituția.