Subscribe
Producția de petrol a Uniunii Europene a scăzut dramatic în ultimele decenii, iar dependența de importurile de petrol și produse petroliere a atins un nivel record în 2022. UE nu reușește să producă decât mai puțin de 3% din necesarul său de petrol. Pe de altă parte, același procent de 3% o plasează pe ultimul loc ca regiune în topul celor mai mari producători de petrol din lume. În ultimele două decenii, capacitatea de producție de petrol a UE a scăzut la aproximativ 50% din cauza legislației stricte de mediu și a trecerii la gazele naturale.
În cadrul UE, principalii producători de petrol sunt diferiți de principalii furnizori de produse petroliere. În prima categorie de producători de petrol, România se află pe locul trei, dar în cea de-a doua, este mult în urmă, la coada clasamentului. Potrivit experților, problema României este lipsa capacității de rafinare, unde a rămas mult în urmă în ultimele decenii. De la apogeul său de la sfârșitul secolului al XIX-lea până în anii 1930, când a fost al cincilea exportator de petrol din lume datorită producției proprii, a trecut prin pierderile masive din timpul celui de-al Doilea Război Mondial cauzate de ocupația germană și prin renașterea industriei petroliere în anii comunismului, când s-au făcut investiții masive în construirea de capacități de rafinare. În prezent, România extrage doar 3 milioane de tone de petrol și are mai puțin de jumătate din rafinăriile din perioada comunistă.
Italia, unul dintre principalii producători de petrol din Europa
Potrivit datelor Eurostat pentru anul 2022, publicate recent, Italia este primul producător european de petrol, cu 4,5 milioane de tone, urmată de Danemarca – 3,2 milioane de tone și, imediat după, România – 3 milioane de tone. În ceea ce privește produsele petroliere – inclusiv benzină și motorină, dar și solvenți pentru industria chimică – țara de pe primul loc este Germania, care a procesat aproape 100 de milioane de tone. Italia se află, de asemenea, pe locul al doilea, cu 74,6 milioane de tone echivalent petrol. Urmează Spania, cu 63,4 milioane de tone, și Olanda, cu 59,6 milioane de tone. România se află în partea a doua a clasamentului, care include țările care produc mai puțin de 20 de milioane de tone de produse petroliere.
Potrivit datelor Eurostat, deși prețurile petrolului au crescut de la izbucnirea războiului din Ucraina, producția de petrol a UE a continuat să scadă, iar valoarea importurilor a crescut vertiginos. Comparativ cu 2021, producția de petrol a UE în 2022 este în scădere cu 7,4%, până la un minim istoric de 16,3 milioane de tone. În același timp, importurile au atins un nou maxim istoric de 97,7%, după ce cu un an înainte au scăzut brusc la 91,6%, atingând un minim al ultimelor trei decenii. Producția de țiței a UE este în scădere din 2004, când a atins un nivel maxim de peste 40 de milioane de tone. În termeni procentuali, aceasta reprezintă o scădere de aproximativ 60 % în 20 de ani. Potrivit datelor Energy Institute 2022, compilate de Visual Capitalist, există mai multe motive pentru acest declin, printre care reglementările de mediu mai stricte adoptate la nivelul UE și trecerea la utilizarea predominantă a gazelor naturale. În timp ce producția de țiței a scăzut, nu același lucru s-a întâmplat cu produsele petroliere care ies din rafinăriile europene. 544,3 milioane de tone de echivalent petrol au fost prelucrate în rafinăriile din UE în 2022, în creștere cu 4,5% față de 2021. UE a importat 479,6 milioane de tone de țiței în 2022. Dar statele membre au cumpărat și produse petroliere. Iar cele mai multe dintre aceste importuri au provenit din Rusia – 88,4 milioane de tone, Norvegia – 54,1 milioane de tone, SUA – 48,3 milioane de tone, Irak – 37,2 milioane de tone și Kazahstan – 36,6 milioane de tone.
SUA, o cincime din totalul ofertei mondiale de petrol
Potrivit Institutului pentru Energie, această tendință de scădere a producției de petrol nu poate fi observată la marii producători mondiali. SUA, care este cel mai mare producător de țiței în 2018, producea un nivel record de 18 milioane de barili pe zi (echivalentul a 2,6 milioane de tone) în 2022. Cu această cantitate, SUA dețin aproximativ o cincime din totalul rezervelor de petrol din lume. După SUA urmează Arabia Saudită – cu 12 milioane de barili pe zi, iar pe locul trei – Rusia, cu 11 milioane de barili pe zi. Împreună cu Canada și Irak, care produc 5,6 milioane de barili/zi și, respectiv, 4,5 milioane de barili/zi – primii cinci jucători de pe piața mondială a petrolului au furnizat mai mult de jumătate din cererea globală totală. Emiratele Arabe Unite, Iranul, Brazilia, Kuweit și China furnizează peste 20% din cererea mondială de petrol. Producția globală a acestor 10 giganți ai pieței a crescut cu 4,2% în 2022, comparativ cu 2021.
Importurile de petrol vor crește în România
Potrivit datelor Institutului European de Statistică, producția de țiței a României ar urma să scadă cu 6% în 2022 față de anul precedent. Tendința de scădere a producției este menționată și de Comisia Națională de Strategie și Prognoză de la București, care estimează în continuare o scădere a producției de petrol a României între 2023 și 2026, cu o rată medie anuală de 2,2%, din cauza declinului natural al zăcămintelor și a nedezvoltării capacităților de producție. În același timp, specialiștii de la București mai susțin că importurile de petrol vor crește în aceeași perioadă, cu o rată medie de 4,1%.
Acest procent pare neverosimil dacă ne gândim că importurile de petrol ale României în 2022 au crescut cu 27% față de anul precedent. Cantitatea totală de petrol importată a fost de 8,9 milioane de tone, practic de trei ori mai mare decât producția. După izbucnirea războiului din Ucraina și embargoul asupra petrolului rusesc, una dintre cele mai importante surse de import de petrol și produse petroliere ale României, materia primă pentru cele trei rafinării care mai prelucrează țiței pe teritoriul României provine din Kazahstan și Azerbaidjan. Aproape 40% din cantitățile prelucrate în aceste rafinării provin numai din Kazahstan.
Doar 4 din cele 34 de rafinării mai funcționează în România
La momentul Revoluției din decembrie 1989, România avea zece rafinării care procesau 34 de milioane de tone de petrol. Cum capacitatea de procesare era mult mai mare decât capacitatea de extracție, dar și decât necesarul de consum intern, în perioada comunistă, statul român a importat masiv petrol, în special din Iran și Irak, și a exportat produse petroliere mai departe. Odată cu căderea regimului Ceaușescu, în perioada de privatizare majoră care a urmat, au rămas patru din cele zece rafinării. În ultimele trei decenii, acestea au intrat în proprietate străină. Prima care a investit în petrol în România, în 1995, a fost compania rusă Lukoil, care a preluat și rafinăria Petrotel. A urmat privatizarea celei mai mari rafinării din România, Petromidia Năvodari, care, după o serie de schimbări în acționariatul companiei care a privatizat-o inițial, a ajuns să fie controlată de compania de stat kazahă de petrol și gaze, KazMunayGaz, și, în cele din urmă, de OMV, compania de stat austriacă care a preluat controlul ultimei companii de stat românești din domeniu și, odată cu ea, rafinăria Petrobrazi Ploiești. Cea de-a patra rafinărie din România – Vega Ploiești – aparține aceleiași corporații care deține și Petromidia Năvodari. Vega nu rafinează petrol, ci doar produse secundare de la Petromidia. În timp ce primele trei rafinării produc benzină și motorină, Vega produce în principal bitum, dar și combustibili lichizi pentru încălzire și alte subproduse petroliere.
Cu o capacitate de rafinare de aproape 6 milioane de tone pe an, Petromidia Năvodari este una dintre cele mai mari rafinării din zona Mării Negre și asigură aproximativ 40% din capacitatea de rafinare a României. Aceasta rafinează în principal petrol din Kazahstan, cu sprijinul acționarului majoritar al companiei deținătoare, care deține și o flotă de petroliere care livrează petrol în Marea Neagră. Cu o experiență de 150 de ani în extracția petrolului, România a avut parte de succese răsunătoare în domeniu, dar și de declin. În 1857, România a fost prima țară cu o producție de petrol înregistrată în statisticile oficiale internaționale, cu 275 de tone, înaintea SUA. De asemenea, România a construit prima sondă comercială de petrol, iar Bucureștiul a fost primul oraș din lume care a fost iluminat cu kerosen. În perioada interbelică, a fost al cincilea mare exportator de petrol din lume.