Subscribe
Dl Kristiāns Podnieks a publicat un raport din iulie 2024 pentru Partidul ECR intitulat „Echilibrul între ambiție și realitate”, în care examinează provocările din așa-numita tranziție ecologică a Uniunii Europene.
Este fezabil acordul verde al doamnei Von der Leyen de a atinge neutralitatea climatică până în 2050?
Și care sunt efectele sale prezente și viitoare?
Am suferit deja unele consecințe.
Prețurile energiei au crescut cu mult înainte de războiul Rusia-Ucraina; situația este și mai gravă pentru statele membre care nu doresc să aibă energie nucleară în mixul lor.
Al doilea sistem european de comercializare (ETS2), care prevede ca întreprinderile să plătească pentru combustibilii fosili pe care îi utilizează, va costa șoferii finali 50 de cenți în plus pe litru începând cu 2031.
În sectorul primar, „Legea privind restaurarea naturii” pare să distrugă mai degrabă decât să restaureze.
Nu este de mirare că sprijinul public este mult mai scăzut și variabil decât ceea ce declară de obicei oficialii Comisiei Europene.
În special, viitoarea interdicție „Fit for 55” privind mașinile noi pe benzină și diesel este o măsură foarte nepopulară.
Față de acest scenariu, apărătorii tranziției ecologice evidențiază latura pozitivă a strategiei: un presupus impuls pentru tehnologiile industriale curate, etichetate „Net-Zero” (energie solară, eoliană, baterii/stocare, pompe de căldură, electrolizoare, biogaz/biometan, captarea și stocarea carbonului și tehnologii de rețea).
Cu toate acestea, șapte state membre s-au opus acordării de fonduri UE suplimentare pentru finanțarea acestora.
În plus, această strategie neutră din punct de vedere tehnologic ne amintește de eșecul economiei sovietice de planificare, spre deosebire de o abordare bazată mai mult pe piața liberă, care are în centrul său creativitatea și eficiența.
Pe de altă parte, tehnologiile net-zero depind în mare măsură de componente critice, cum ar fi bateriile și materiile prime, ambele provenind în principal din China.
Legea privind materiile prime critice limitează achiziția anuală de materii prime strategice pe țară la un maxim de 65 %; dar, din nou, această politică de limitare nu are o parte pozitivă corespunzătoare, cum ar fi stimulente pentru mineritul și producția internă.
Raportul partidului Podnieks-ECR include un studiu de caz privind impactul Green Deal asupra sectorului auto din UE.
Din fericire, interdicția „Fit for 55” privind vehiculele cu combustie include o clauză de revizuire pentru 2026 în favoarea Parlamentului.
Premierul italian Giorgia Meloni consideră această metodologie „o nebunie ideologică, care trebuie neapărat corectată”.
Ar fi mai logic să ne concentrăm asupra vehiculelor mai vechi, care generează emisii mai mari.
Cu ajutorul motoarelor cu combustie mai noi, emisiile scad dramatic în fiecare an.
Atunci de ce să le interzicem?
În plus, vehiculele electrice sunt scumpe sau chiar inaccesibile pentru o mare parte a pieței de consum, astfel încât șoferii tind să își păstreze automobilele mai vechi, crescând astfel emisiile.
Exact contrariul a ceea ce urmărește Comisia.
În plus, în ciuda progreselor înregistrate în tehnologia bateriilor, există convingerea că modelele viitoare vor fi superioare, ceea ce descurajează și mai mult achizițiile curente.
În mai 2023, vânzările de vehicule electrice reprezentau 13,8% din piață, în timp ce cifra a scăzut la 12,5% un an mai târziu.
Vehiculele electrice chinezești sunt mai ieftine datorită finanțării guvernamentale; pe termen scurt, acest lucru este favorabil pentru consumatori, dar, pentru a combate concurența neloială, Comisia Europeană ar putea crește tariful său de 10 %, reducând astfel avantajul pentru cumpărătorii finali din Uniune. Un obstacol suplimentar pentru cumpărătorii de vehicule electrice este disponibilitatea redusă a punctelor de încărcare.
Chiar și previziunile Comisiei Europene par lipsite de ambiție în comparație cu cererea potențială.
Mai rău decât atât, peste 60 % din punctele de încărcare din UE sunt concentrate în doar trei state membre (Țările de Jos cu 23 %, Germania și Franța cu câte 19 %), ceea ce arată nu doar o diviziune socio-economică în planul dnei Von der Leyen, ci și o diviziune teritorială.
În cele din urmă, finanțarea privată va fi disponibilă numai dacă proiectele de dezvoltare asigură securitatea investițiilor, ceea ce reprezintă un semn de întrebare semnificativ pentru provocatoarea inițiativă Green Deal.
Sursa imaginii: Business Insider