Subscribe
La 17 și 18 aprilie, Consiliul European a organizat o reuniune specială pentru a discuta despre Ucraina, Orientul Mijlociu, Turcia și așa-numitul „New European Competitiveness Deal”.
În ceea ce privește Ucraina, lucrurile stau ca de obicei. Poate că ar trebui să observăm că instituția Uniunii susține direcționarea „veniturilor extraordinare provenite din activele imobilizate ale Rusiei în beneficiul Ucrainei”. Cu toate acestea, nu știm la cât se ridică aceste venituri extraordinare.
În ceea ce privește Orientul Mijlociu, Consiliul European condamnă atacul iranian asupra Israelului și, în același timp, rămâne ferm angajat în favoarea soluției celor două state (Israel și Palestina).
Noul Deal european pentru competitivitate pare inițial o alternativă plăcută la infamul Green Deal. Dintr-un punct de vedere preliminar, dicționarul Oxford definește deal ca fiind „un acord, în special în afaceri, privind anumite condiții pentru a cumpăra sau a face ceva”.
Green Deal nu a fost un acord, ci o impunere din partea doamnei von der Leyen către statele membre și organismele intermediare ale acestora. Este noul acord european pentru competitivitate un acord? Într-adevăr, a fost un acord la care au ajuns statele membre ale UE ca direcție politică generală.
Atunci când descrie acest acord privind competitivitatea, Consiliul European își propune să sporească productivitatea și creșterea durabilă și favorabilă incluziunii, să construiască o economie robustă, inovatoare și rezistentă și să promoveze modelul social și economic unic al Europei, care va stimula tranziția competitivă a Uniunii către suveranitatea digitală într-un mod deschis și autodeterminat și către neutralitatea climatică. Dar această definiție lungă și vagă nu înseamnă competitivitate: competitivitatea, în domeniul afacerilor, înseamnă capacitatea companiilor de a obține mai multe vânzări sau de a fideliza clienții decât concurenții săi datorită calității produselor și serviciilor sale, a prețurilor sale scăzute sau a unei combinații a ambilor factori.
Descrierea de către Consiliu a Acordului pentru competitivitate nu renunță la încărcătura ideologică a acordului verde. Fără o schimbare de direcție, va fi imposibil să rămânem competitivi și să creștem independența energetică.
Cel puțin, Consiliul European recunoaște că „Europa are nevoie de o schimbare de politică”, însă există o idee clară cu privire la calea de urmat?
La baza acordului se află raportul la nivel înalt al lui Enrico Letta intitulat „Mult mai mult decât o piață”. Dar dl Letta a fost secretar al Partidului Democrat de stânga din Italia, care acum conduce opoziția față de coaliția lui Giorgia Meloni, așa că ne putem imagina ce fel de competitivitate ar putea avea în minte.
Consiliul European recomandă ca acțiunile politice să fie puse în slujba asigurării atractivității Uniunii ca locație de afaceri, dar nu există niciun indiciu cu privire la modul în care acest lucru ar trebui realizat.
Există o tăcere specială în ceea ce privește sinuciderea demografică a Europei – mai puțin de un rând este dedicat acestui aspect crucial și într-o formă foarte ambiguă: „în contextul unor tendințe demografice mai largi”, se sugerează, fără nicio soluție specială la această problemă, nici pe termen scurt, nici pe termen mediu. Absolut nimic.
În ceea ce privește comerțul, acordul letanesc sprijină „rolul central” al Organizației Mondiale a Comerțului în cadrul sistemului multilateral bazat pe reguli. Acest lucru sună ca un eufemism pentru abordări neoliberale favorabile țărilor terțe, spre deosebire de sistemul preferențial pentru care a fost creată odată Piața Comună Europeană. Cuvântul „deschis”, care are o conotație pozitivă, este folosit aici de două ori, pentru a justifica catastrofa pentru furnizorii europeni.
Până la sfârșitul acordului, există un obiectiv de consolidare a poziției fermierilor în lanțul de aprovizionare cu alimente pentru a asigura un venit echitabil, probabil singurul element valoros din întregul text. Consiliul European își anunță următoarea reuniune în iunie 2024, când vor avea loc deja alegerile europene. Se speră ca măcar atunci să fie proiectat un model cu adevărat competitiv, nu unul care are doar o astfel de caracteristică în titlu.