Un viitor plin de provocări pentru Teresa Ribera

Toată lumea din Spania cunoaște intențiile guvernului spaniol de a o numi comisar spaniol pe Teresa Ribera, actualul ministru al tranziției ecologice și al provocărilor demografice și candidat la alegerile europene din iunie anul viitor.

Cu toate acestea, nu puține sunt vocile care s-au ridicat împotriva zvonurilor conform cărora Teresa Ribera va deveni comisar european. Deși este adevărat că are un profil foarte tehnic, în ultimii ani, la fel ca întregul guvern socialist al lui Pedro Sánchez, chestiunea ideologică a căpătat forță pentru politicile sale. Din acest motiv, atitudinile față de propunerea lui Ribera sunt foarte diferite.

Cu toate acestea, este necesar să ne concentrăm asupra faptelor care au caracterizat-o pe Ribera în cei peste cinci ani în care a condus Ministerul pentru Tranziția Ecologică și Provocarea Demografică pentru a înțelege motivul pentru care multe dintre grupurile care fac și vor face parte din Parlamentul European au adoptat această poziție.

Încă din primele zile în care energia nucleară a început să sune ca un punct cheie al legislaturii socialiste din Spania, Ribera și-a exprimat clar poziția și liniile care îi vor ghida acțiunile. Obstacolele în calea energiei nucleare par a fi acțiunea care rezumă și descrie cel mai bine acțiunile sale în legătură cu această problemă. Niciun stimulent, mai multă presiune și, în plus, mergând până la a declara că „nici gazul și nici energia nucleară nu îndeplinesc criteriile pentru a fi considerate durabile”. Prin urmare, oricine s-ar putea întreba ce se va întâmpla cu energia nucleară sau cu gazele naturale, considerate de actuala Comisie ca fiind tehnologii durabile pentru taxonomia europeană, dacă Ribera ajunge la Comisia Europeană apărând același lucru pe care l-a apărat din poziția de ministru.

Incertitudinea este servită în acest aspect, deși pentru Grupul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni este clar că fără energie nucleară este foarte greu de menținut un scenariu de prețuri scăzute la energie, fiind totodată conștienți că energia nucleară este fundamentală pentru a putea duce la îndeplinire o strategie de reducere efectivă a emisiilor.

O altă acțiune a lui Ribera a fost fixarea prețurilor la gazele naturale, adică aplicarea unui plafon la prețul gazului, care a fost aprobat și de Comisia Europeană, ceea ce implică un anumit spirit de control, mai normal pentru o ideologie socialistă. Una dintre alternativele propuse, pe care ECR o susține, este angajamentul pentru o mai mare suveranitate energetică și un plan fiscal pentru fiecare stat membru care să ia în considerare nevoile reale ale cetățenilor europeni.

Într-un fel, acest tip de acțiuni ale ministrului și candidatului la Parlamentul European sunt cele care au determinat numeroase grupuri care și-au arătat respingerea față de o eventuală încorporare a lui Ribera în Comisie. De la sectorul energetic spaniol la grupuri politice naționale și internaționale.

Vox, partidul politic spaniol atașat Grupului Conservatorilor și Reformiștilor Europeni, și-a exprimat, pe tot parcursul mandatului lui Ribera în calitate de ministru al Tranziției Ecologice și al Provocării Demografice, opoziția față de politicile desfășurate de acesta, întrucât, potrivit acestora, au fost contrare preocupărilor și nevoilor nu numai ale sectorului industriei energetice din Spania, ci și celor mai multe circumstanțe ale consumatorilor spanioli.

Guvernul spaniol vorbește despre o vicepreședinție a Comisiei care poate cuprinde o linie ecologică și o linie pentru tranziția verde, dar și o altă linie care poate face față provocărilor cu care se confruntă economia în ceea ce privește sustenabilitatea.

Totuși, acest lucru pare să se estompeze într-un scenariu în care socialismul își pierde din forță în întreaga Europă în beneficiul pozițiilor conservatoare care mizează decisiv pe industrie și economie fără interferențe ideologice care nu rezolvă problemele, precum și pe noua componență a Parlamentului European, care, conform tuturor sondajelor, va avea o pondere mai mare și decisivă a unor grupuri precum conservatorii și reformiștii.