Subscribe
Suspiciunea a existat și, în aceste ore, dovada este, de asemenea, acolo pentru a fi văzută de toți. Decizia lui Macron de a merge la urne după rezultatele alegerilor europene cu siguranță nu a dat roadele pe care președintele Republicii spera să le culeagă. Popularitatea sa este la un minim istoric, iar guvernul alcătuit vara trecută s-a dovedit a fi șubred și neconcludent. Ieri, Michel Barnier a primit votul de neîncredere din partea lui Le Pen și Mélenchon, „cuplul ciudat” unit de dorința lor de a doborî acest executiv prin neparticiparea la votarea manevrei fiscale considerate prea nefavorabile pentru francezi. Obiectivul transversal este, desigur, doborârea executivului Macron, deschizând în același timp o criză sistemică pe care, sub această formă, Franța nu a trebuit să o îndure niciodată în a patra Republică. VOTUL
Au fost 331 de voturi în favoarea moțiunii de cenzură prezentate de coaliția de stânga și susținute de Le Pen, după o dorință inițială de a prezenta o moțiune autonomă, dar 288 ar fi fost suficiente. Executivul contestat – în a patra Republică acest lucru nu s-a mai întâmplat din 1962 – este cel mai scurt din istoria recentă a Franței, doar trei luni și o manevră financiară naufragiată la care să se lucreze cât mai curând posibil. De fapt, termenul limită pentru legea fiscală este 31 decembrie anul acesta, iar demisia lui Barnier, prezentată în dimineața zilei de joi 5 la Palatul Elysée, ar trebui să îi ofere lui Macron șansa de a numi un nou premier, în următoarele ore sau zile, pentru a forma un executiv capabil să obțină votarea acestui text. În absența unei noi legi, singura soluție viabilă ar fi aceea a unei prelungiri a textului 2024, în așteptarea verii și a posibilității de a-l supune voinței urnelor. DEMISIILE
Situația în acest moment nu este una ușoară: în ziua demisiei, Franța este caracterizată de greve și manifestații, în timp ce piețele și spread-ul cântăresc negativ această criză guvernamentală. Fără îndoială, cântărind teribil asupra dinamicii acestor ore este dictatul constituțional, care ar împiedica un nou tur de scrutin înainte de vară, Macron fiind obligat să dizolve Adunarea abia din iunie. O altă dificultate ar fi alegerea unui nou premier, o figură care ar trebui să fie capabilă să rezolve dezacordurile și să dețină votul Adunării pentru următoarele luni, cel puțin până în iunie 2025. Alternativa ar putea fi o succesiune de guverne de câteva luni sau săptămâni, cu o dată de expirare dictată de numirile instituționale, unde cuplul Le Pen-Mélenchon și-ar putea face simțită influența printr-o serie de moțiuni de cenzură. În acest caz, ar putea fi epuizate mai multe personalități politice care, în schimb, ar avea poate șansa de a candida mai profitabil într-un tur de scrutin normal. Cert este că, în acest climat, este dificil ca legislatura să ajungă la o concluzie normală peste trei ani. ROLUL LUI LE PEN
Între timp, Le Pen a încercat și în ultimele ore să calmeze spiritele și să reducă valoarea acțiunilor sale. Liderul Rassemblement National a declarat că este încrezătoare în posibilitatea de a adopta o lege financiară până la sfârșitul anului. Ea a mai spus că intenționează să îl lase pe noul prim-ministru să își facă treaba.
De asemenea, trebuie luată în considerare decizia lui Le Pen de a susține moțiunea lui Mélenchon, decizie care ar putea face ca o parte a electoratului moderat – care în ultimii ani s-a apropiat de temele și exponenții Rassemblement National – să se îndepărteze de ea. În orice caz, Le Pen nu este înclinată să ceară direct demisia lui Macron, chiar dacă obiectivul ei final nu poate fi decât acesta, având în vedere dorința ei de a candida din nou la Elysée. Speranța pentru Le Pen ar putea fi o uzură lentă a președintelui care, așa cum repetă și ea în fiecare interviu sau dezbatere, a folosit deja două dintre prerogativele acordate de Constituția franceză: într-adevăr, a efectuat deja o remaniere guvernamentală și a dizolvat camerele. Singurul pas rămas este cel al unei demisii anticipate, nimic mai mult decât ceea ce speră Le Pen.