Viitorul constituțional al Irlandei

Conflictele, dezbaterile și acordurile privind viitorul constituțional al insulei Irlanda au fost o caracteristică constantă și definitorie a discursului politic irlandez și britanic în cea mai mare parte a secolului trecut. Aceste discuții au modelat nu numai politica internă a insulei, ci și relația mai largă dintre Irlanda, Regatul Unit și, în ultimele decenii, Uniunea Europeană. Cu toate acestea, problemele legate de statutul constituțional al Irlandei de Nord au reapărut cu o forță deosebită în urma deciziei majoritare a cetățenilor Regatului Unit de a se retrage din Uniunea Europeană ca urmare a referendumului privind Brexitul, organizat în 2016. Această decizie, cu consecințele sale geopolitice profunde, a reactivat tensiuni vechi, introducând în același timp provocări noi și extrem de complexe. Este o decizie care a continuat să reverbereze în peisajele politice și sociale, atât pe insula Irlanda, cât și în afara acesteia. Într-adevăr, este larg acceptat în Irlanda, precum și printre observatorii internaționali, faptul că Brexitul, alături de schimbările demografice în creștere și de un peisaj politic în schimbare de ambele părți ale frontierei, a creat un nou sentiment de urgență în ceea ce privește problema schimbării constituționale. Acest sentiment de urgență nu este pur teoretic sau speculativ; el este profund înrădăcinat în realitățile în evoluție ale guvernanței, identității și apartenenței naționale pe care Brexit le-a scos la iveală. Urgența acestor probleme a fost subliniată în mod dramatic în Irlanda, în Regatul Unit și în Uniunea Europeană în general, atunci când a devenit din ce în ce mai evident faptul că rezultatul referendumului privind Brexitul va conduce la o situație în care câștigurile obținute cu greu prin „Acordul de la Belfast” din 1998, cunoscut mai ales sub numele de Acordul din Vinerea Mare (GFA), riscă să fie subminate. Aceste câștiguri, obținute în decenii de negocieri minuțioase și sacrificii, au fost puse în pericol în special de perspectiva unei așa-numite „frontiere dure” care să separe cele două jurisdicții de pe insula Irlanda. Pentru mulți, această posibilitate era mai mult decât o simplă provocare logistică sau tehnică; ea simboliza o potențială întoarcere la o perioadă de diviziune și conflict profund. Acordul din Vinerea Mare, semnat în 1998 după trei decenii de conflict nemilos și sângeros pe insulă, reprezintă o realizare istorică în soluționarea conflictelor și guvernanța democratică. Acesta se bazează pe o serie de principii-cheie, inclusiv „paritatea de stimă” între comunitățile naționaliste și unioniste și „principiul consimțământului”, care stă la baza revendicărilor și statuturilor constituționale ale Irlandei de Nord și Republicii Irlanda. Aceste principii rămân la fel de relevante și vitale astăzi ca și la momentul semnării acordului, servind drept cadru de orientare pentru pace și cooperare pe insulă. În centrul acordului se află recunoașterea legitimității oricărei alegeri liber exprimate de majoritatea populației Irlandei de Nord cu privire la statutul său constituțional. Acest lucru include posibilitatea unei modificări a statutului respectiv în cazul în care o majoritate atât în nordul, cât și în sudul Irlandei decide, prin referendum, să opteze pentru o Irlandă unită. Aceste dispoziții au fost acceptate cu o majoritate covârșitoare în mai 1998, când populația insulei Irlanda, atât din nord, cât și din sud, a votat pentru aprobarea Acordului din Vinerea Mare în cadrul unui referendum istoric. Acordul a obținut majorități de 71% și 94% voturi „Da” în Irlanda de Nord și, respectiv, în Republica Irlanda.

Acest lucru a necesitat, de asemenea, revizuiri semnificative și simbolice ale articolelor 2 și 3 din Constituția irlandeză, reflectând o nouă eră a consimțământului reciproc și a cooperării. Înainte de modificarea sa în 1998, articolul 2 din Constituția irlandeză prevedea că „teritoriul național este format din întreaga insulă Irlanda, insulele sale și mările teritoriale”. În același timp, articolul 3 prevedea o revendicare teritorială clară asupra întregii insule: „Până la reintegrarea teritoriului național și fără a aduce atingere dreptului parlamentului și al guvernului instituit prin prezenta Constituție de a-și exercita jurisdicția asupra întregului teritoriu, legile adoptate de parlament vor avea aceeași zonă și aceeași întindere de aplicare ca și legile Saorstát Éireann și același efect extrateritorial”. În urma referendumului, aceste articole au fost modificate pentru a reflecta o abordare mai cuprinzătoare și bazată pe consimțământ. Instituțiile cu puteri și funcții executive partajate între cele două jurisdicții au fost, de asemenea, prevăzute în cadrul acordului, consolidând spiritul de cooperare și de luare a deciziilor în comun care stă la baza procesului de pace. În ceea ce privește problema specifică a modului în care rezultatul referendumului privind Brexitul amenința să aibă un impact asupra Acordului din Vinerea Mare, Departamentul pentru politici privind drepturile cetățenilor și afaceri constituționale al UE a furnizat o analiză profundă și detaliată. Această analiză a subliniat modul în care statutul de membru al UE pentru Regatul Unit și Irlanda a oferit un context esențial pentru conceperea și punerea în aplicare a Acordului din Vinerea Mare. Ea a subliniat modul în care retragerea Regatului Unit din UE a compromis acest context comun, subminând astfel atât acordul în sine, cât și punerea sa efectivă în aplicare. În plus, analiza a subliniat faptul că decizia guvernului britanic de a părăsi uniunea vamală și piața unică a UE a făcut aproape inevitabilă o întărire a frontierei irlandeze. O astfel de evoluție, deși aparent de natură tehnică, a avut implicații simbolice și psihologice profunde pentru mulți, reprezentând un pas înapoi semnificativ în procesul de pace. De asemenea, a reprezentat o amenințare tangibilă la adresa integrității acordului, deoarece divergențele dintre Regatul Unit și Irlanda în domenii precum dreptul, comerțul, securitatea, drepturile, politicile și politica au devenit o preocupare tot mai mare. Aceste concluzii au fost reluate într-un raport de cercetare din 2019 intitulat „Revenirea Irlandei de Nord la violență ca urmare a unei frontiere dure sau a unui sondaj de frontieră grăbit: risc pentru tineri”, întocmit de senatorul irlandez Mark Daly, împreună cu coautorii profesorii Pat Dolan și Mark Brennan. Raportul a subliniat riscurile de destabilizare, în special în rândul tinerilor, în cazul în care procesul de pace ar fi subminat. Din fericire, negocierile intense au condus la acordul-cadru Windsor din februarie 2023 între Comisia Europeană și guvernul Regatului Unit. Acest cadru constituie un set cuprinzător de soluții menite să abordeze probleme specifice, să protejeze Acordul din Vinerea Mare și să asigure că vocile populației din Irlanda de Nord sunt mai bine auzite. În ciuda acestor soluții, problema viitorului constituțional al Irlandei este departe de a fi rezolvată. Apelurile pentru un „sondaj de frontieră” – un referendum privind reunificarea Irlandei – s-au intensificat de la referendumul privind Brexitul, reflectând interesul și urgența tot mai mari legate de această problemă. Legea Irlandei de Nord din 1998, care a dat efect legislativ Acordului din Vinerea Mare în Irlanda de Nord, conține dispoziții referitoare la un referendum privind frontiera.

Acesta prevede că acordul pentru o Irlandă unită trebuie să fie „dat în mod liber și concomitent” atât în nordul, cât și în sudul insulei Irlanda. Cu toate acestea, decizia de a organiza un astfel de sondaj aparține în cele din urmă secretarului de stat pentru Irlanda de Nord, care trebuie să fie convins că este probabil ca o majoritate din Irlanda de Nord să sprijine reunificarea. Profesorul Jon Tonge de la Universitatea din Liverpool a analizat sondajele de opinie efectuate în Irlanda de Nord de la referendumul privind Brexitul. Din 12 sondaje, doar trei au arătat mai mulți respondenți în favoarea unei Irlande unite decât împotriva acesteia. Acest lucru evidențiază complexitatea și incertitudinile legate de momentul și probabilitatea unui sondaj de frontieră. Între timp, guvernul irlandez și-a reafirmat angajamentul față de principiile Acordului din Vinerea Mare, declarându-se pregătit să respecte rezultatul oricărui viitor referendum desfășurat în conformitate cu termenii acordului. Este evident că viitorul constituțional al insulei Irlanda rămâne un subiect de dezbatere intensă, susținut de decenii de istorie, luptă și progres. Menținerea unității și a spiritului de cooperare ale Acordului din Vinerea Mare este esențială pentru a asigura desfășurarea pașnică și democratică a acestei dezbateri, evitând o întoarcere la instabilitatea din trecut.