Viitorul României stă în impozitarea progresivă

Revenirea la impozitarea progresivă a veniturilor este o temă reluată recent în discursul politic intern din România și prezentată ca o soluție la lipsa banilor la buget, mai ales în contextul scăderii veniturilor din impozitul pe consum.

Cu toate acestea, ratele scăzute de impozitare din România sunt menționate și în ultimul raport de țară al Comisiei Europene. Acesta subliniază că România are impozite relativ mari pe salariile mici și o impozitare prea mică a capitalului, punând astfel sub semnul întrebării eficiența cotei unice. În documentul publicat recent, experții de la Bruxelles subliniază că această rată scăzută de impozitare afectează capacitatea statului de a redistribui veniturile de la buget și ar putea duce, de asemenea, la efecte negative pe piața muncii.

Raportul de țară pentru România a fost publicat în cadrul pachetului de primăvară al Semestrului european 2023, în care Comisia oferă orientări statelor membre cu privire la modul în care să construiască o economie puternică și adaptată viitorului, asigurând competitivitate pe termen lung și prosperitate pentru toți în actualul context geopolitic dificil. Documentul prezintă evaluări în mai multe domenii, inclusiv în ceea ce privește implementarea PNR, și face câteva recomandări pentru factorii de decizie din România.

Pe partea fiscală, raportul subliniază că în structura veniturilor bugetului de stat, contribuțiile din impozitele pe muncă sunt reduse, iar impozitarea capitalului – și mai reduse.

„Un impozit relativ ridicat pe câștigurile salariale mici ar putea duce la o scădere a cererii de forță de muncă necalificată”, se mai arată în raport.

Ca și contribuție la PIB, impozitele pe muncă în România se situează la 12,1%, puțin peste jumătate din media europeană de 20,9%. În același timp, impozitele pe capital reprezintă doar 4% din PIB, mai puțin de jumătate din media europeană de 8,5%, potrivit datelor prezentate în raport. Potrivit cifrelor analizate de experții de la Bruxelles, singurul impozit apropiat de cel al țărilor europene este cel pe consum, care se situează la 10,4% din PIB, față de media europeană de 11,2%, în ciuda unei colectări mai mici de TVA în România.

Raportul de țară arată că „digitalizarea serviciilor publice” este scăzută

Tema impozitării progresive a revenit recent în discursul politic intern din România. Susținătorii ideii de reintroducere a sistemului la care România a renunțat în urmă cu 18 ani susțin că România trebuie să se alinieze cu majoritatea țărilor europene care au un astfel de sistem. Potrivit experților economici, trecerea la impozitarea progresivă în România, după aproape două decenii, ar fi o provocare administrativă și economică.

Impozitarea progresivă înseamnă că, pe măsură ce veniturile contribuabililor cresc, cresc și ratele de impozitare pe care aceștia le datorează statului. Cetățenii ar contribui la funcționarea statului în funcție de mijloacele lor. Cei care câștigă mai mult, contribuie mai mult. Principalul beneficiu este că ar introduce mai multă echitate în redistribuirea veniturilor și ar reduce decalajul dintre persoanele cu venituri mari și cele cu venituri mici. Pe termen mediu și lung, impozitarea progresivă ar putea crea mai multă echitate în sistem. Susținătorii ideii de reintroducere a impozitării progresive sunt de acord cu cei care se opun ideii în ceea ce privește orizontul de timp: o astfel de schimbare majoră nu poate fi implementată imediat, de pe o zi pe alta, iar unul dintre principalele obstacole este lipsa de digitalizare a Agenției Naționale de Administrare Fiscală. În teorie, orice sistem de impozitare progresivă este însoțit de o serie de deduceri fiscale pentru a le oferi contribuabililor acces la serviciile publice esențiale. Aceste deduceri fiscale se referă la sume neimpozabile pentru sănătate, educație sau cultură, de care beneficiază în principal persoanele sau familiile cu venituri mici.

Digitizarea serviciilor publice din România este redusă

Potrivit celor care susțin introducerea impozitului forfetar, sistemul este mult mai ușor de gestionat și, prin urmare, încurajează productivitatea. Raționamentul este că cetățenii tind să fie descurajați dacă știu că, atunci când vor câștiga mai mult, vor plăti impozite din ce în ce mai mari.

„Este o discuție fundamentală despre impozitarea progresivă. Știu și eu și dumneavoastră știți că această impozitare progresivă nu poate fi implementată de anul viitor. Dar eu susțin în continuare impozitarea progresivă și cred că este singura soluție pentru România în acest moment (…) Cred că este corect ca, mai întâi, ANAF să-și facă treaba, să digitalizeze și apoi să ceară populației un alt regim fiscal”, spune președintele PSD, premierul României, Marcel Ciolacu.

„Viitorul României stă în impozitarea progresivă, așa cum este în toate țările europene”, adaugă el.

„Impozitarea progresivă este o soluție care poate fi aplicată doar atunci când avem toate instrumentele necesare, respectiv digitalizarea la nivelul Ministerului de Finanțe, pentru a determina venitul global, pentru că vorbim de impozitare progresivă atunci când putem determina venitul global. În condițiile în care astăzi toate aceste cifre sunt ținute în continuare cu creionul în cărți, este imposibil să aplicăm impozitarea progresivă”, a declarat presei președintele PNL, fostul premier Nicolae Ciucă. În plus, Raportul de țară a subliniat că „digitalizarea serviciilor publice – cum ar fi cloud, e-guvernare și telemedicină – este scăzută, în ciuda măsurilor implementate recent, începând cu 2022, prin PNDR”.

Impozitarea progresivă este practicată în principal în țările cu economii stabile. În aceste țări, în principal din Europa de Vest, clasa de mijloc produce suficientă valoare pentru a fi redistribuită în societate. De asemenea, după plata impozitelor, ceea ce îi rămâne contribuabilului trebuie să fie suficient pentru un trai decent. În acest context, economiștii care se opun sistemului de impozitare progresivă susțin că în România, la 35 de ani de la căderea comunismului, nu s-a format o clasă de mijloc suficient de puternică. O astfel de clasă de mijloc ar trebui să câștige suficient pentru ca, după majorarea impozitelor, să poată continua să obțină un venit satisfăcător.

În cazul României, din punct de vedere administrativ, aplicarea impozitului progresiv nu este ușoară. Experții care susțin sau se opun impozitării progresive susțin că acest nou instrument fiscal, cum ar fi impozitarea progresivă, necesită o birocrație suplimentară și o capacitate administrativă mai mare din partea statului. De ce? Răspunsul este simplu: mai multă birocrație vine cu o rată progresivă. Acest lucru ar însemna mai multe deduceri fiscale cu documentele aferente, ceea ce ar crește numărul de angajați ai birourilor fiscale și de consultanți plătiți de contribuabili pentru a-i ajuta să profite de deduceri fiscale. Trecerea la impozitarea progresivă în România ar însemna că 6,5 milioane de persoane ar trebui să depună declarații fiscale în fiecare an. În prezent, numărul acestora este mai mic de un milion. Pentru a oferi predictibilitate mediului de afaceri, schimbarea substanțială a filozofiei fiscale trebuie anunțată cu mult timp înainte, cu cel puțin doi-trei ani înainte.

România nu este singura țară europeană care are încă o cotă unică de impozitare a veniturilor, sisteme similare funcționând și în țările vecine, Bulgaria și Ungaria. În țări precum Austria, Slovacia, Belgia și Germania există cote de impozitare progresive semnificative. Introducerea cotei unice de impozitare a fost o politică urmată în principal de țările din Europa Centrală și de Est în timpul tranziției către o economie de piață și a fost utilizată, printre altele, ca stimulent pentru a atrage investiții străine.

După 1990, impozitarea veniturilor în România s-a realizat sub diferite forme de impozitare progresivă până în 2004

Între 2000 și 2004, când a fost introdus în legislație conceptul de „venit personal total”, în România au existat cinci praguri de venit impozabil: 18%, 23%, 28%, 34% și 40%. Începând cu 2005, a fost introdusă o rată forfetară de 16%, care a fost menținută la acest nivel până în 2017, când rata forfetară a scăzut la 10% din venitul global brut.

Deficitul României în primele 5 luni din 2023 a ajuns la 7,4 miliarde de euro (2,3% din PIB). Se știe că deficitul crește mai mult în a doua parte a anului și astfel ar ajunge la 6% din PIB în decembrie. În relația cu Uniunea Europeană, România se află în procedură de „deficit excesiv”. Astfel, pentru a se conforma regulilor de la Maastricht, România trebuie, până la sfârșitul anului 2024, să-și reducă deficitul bugetar sub 3% din PIB.