Willmoore Kendall cu privire la egalitate

Într-un scurt eseu publicat în iarna 1964-1965 intitulat „Egalitatea și tradiția politică americană”, marele filosof conservator Willmoore Kendall discută problema egalității în Statele Unite ale Americii. El recunoaște că Declarația de Independență prezintă, ca primul dintre adevărurile pe care poporul din Statele Unite le consideră evidente, afirmația că „toți oamenii sunt creați egali”. Cu toate acestea, un astfel de drept aparent la egalitate are o primă slăbiciune. Propoziția „toți oamenii sunt creați egali”, chiar și în momentul în care a fost rostită, a însemnat lucruri foarte diferite pentru persoane diferite. Cel puțin, profesorul Kendall identifică șase semnificații diferite. Pentru unii a însemnat doar că toți oamenii au fost creați egali în ochii lui Dumnezeu. Pentru alții, a însemnat că toți oamenii au fost creați cu un drept egal la justiție în conformitate cu legile existente. Pentru un alt grup, a exprimat speranța – și numai o speranță – că republica pe cale de a fi formată va fi țara, prima țară dintre toate țările dintotdeauna și de oriunde, în care oamenii vor deveni egali, adică vor atinge egalitatea la care oamenii umili și dezavantajați au visat adesea vise pe care alți oameni le-au numit utopice. O a patra interpretare a permis speranța că SUA ar fi o țară în care inegalitățile dintre bărbați ar fi mai puțin flagrante, mai puțin legate de ceea ce numim accidentul nașterii, mai puțin susceptibile de a fi transmise generațiilor următoare. Dar ar mai putea exista încă o interpretare diferită, și anume speranța că noua republică va fi una în care bărbații – bărbații albi și numai bărbații, nu și femeile – vor vota egal în cel puțin unele alegeri pentru funcții publice. Sau, ca o a șasea posibilitate, speranța că SUA ar fi o țară în care guvernul, adică autoritatea politică, ar lua măsuri pentru a face bărbații egali; cel puțin, profesorul Kendall se referă la aceasta ca la o posibilitate, poate doar ca la o ipoteză, deoarece echivalează cu comunismul. Pot exista în continuare, desigur, multiple combinații ale celor dintâi. Și totuși, o a doua problemă apare atunci când se consideră o astfel de egalitate ambiguă ca fiind un drept: propunerea proclamată de Declarația de Independență nu a fost menționată de către autorii Constituției de la Philadelphia. Și acest lucru nu a fost făcut nici măcar în Preambul, unde aceștia se opresc să enumere scopurile pentru care poporul SUA ordonă și instituie această Constituție: o uniune mai perfectă și binecuvântările libertății și justiției, printre altele – dar fără nicio urmă despre egalitate. Mai mult, atunci când Madison, în timpul primei sesiuni a Congresului, a redactat Declarația drepturilor, nici el nu a menționat egalitatea. Astfel, profesorul Kendall concluzionează că ideea de egalitate a dispărut din principalele documente politice ale Statelor Unite după Declarația de Independență. Ea a reapărut după Războiul Civil în Al Paisprezecelea Amendament, readucând cuvântul „egal” în vocabularul politic al națiunii. Dar acesta se referea în mod expres la „protecție egală a legilor”, care, la rândul său, poate însemna oricare dintre cele două alternative. Pe de o parte, poate fi interpretat ca acordând tuturor oamenilor dreptul de a beneficia de protecția egală a legilor existente; pe de altă parte, toți oamenii pot avea dreptul la legi care, de fapt, oferă protecție egală fiecăruia. Numai această a doua interpretare ar acorda unui om dreptul de a se adresa instanțelor pentru ca o lege să poată fi declarată neconstituțională pentru că contravine celui de-al paisprezecelea amendament.

O astfel de interpretare permite, potrivit profesorului Kendall, o revoluție juridică prezidată de Curtea Supremă împotriva Congresului și a legislaturilor statelor. Curtea Supremă a aderat mai întâi la prima interpretare timp de decenii, dar apoi a continuat să revizuiască și să reinterpreteze legile statelor astfel încât să acorde de fapt protecție egală tuturor și să interzică discriminarea în favoarea unor persoane și împotriva altor persoane. Cu toate acestea, autorul nostru susține că o astfel de interpretare contrazice – chiar abrogă implicit – cel de-al zecelea amendament al Constituției, care interzice autorităților federale să ia decizii cu privire la sufragiu, educație sau religie, domenii în care, în mod evident, pot exista probleme privind egalitatea. Sursa imaginii: Rowman & Littlefield