RRNP ca o mare oportunitate pentru retehnologizarea Italiei

Opinii în urma prezentării Raportului 2022 al Curții de Conturi Europene.

Prezentarea raportului anual al Curții de Conturi Europene, aferent exercițiului financiar 2022, a avut loc în dimineața zilei de 24 noiembrie 2023 la Roma, în Palatul Senatului italian, sub președinția secretarului general al ECR, deputatul Antonio Giordano (FdI).

Giordano a introdus reuniunea rezumând principalele prerogative ale Curții de Conturi Europene și reamintind că este o instituție care și-a mărit mereu spațiul în ultimii ani. În discursul său, acesta a acordat o atenție deosebită principiului subsidiarității, gravat în mod clar în tratatele europene, observând că acesta nu își găsește încă locul cuvenit. „Acest principiu – explică onor. Giordano – ar configura acea limită în care este mai potrivit ca statul național să gestioneze o anumită activitate sau reglementare. Cu cât nivelul de subsidiaritate este mai ridicat, cu atât mai mult se reduce spațiul pentru Uniunea Europeană, iar cu cât acesta este mai scăzut, cu atât mai mult Uniunea Europeană tinde spre o „depășire” legislativă, care subminează tot mai mult realitățile locale.

În deschidere, ministrul pentru relația cu Parlamentul, Luca Ciriani (FDI, ECR) a început prin a avertiza asupra modului în care activitatea Curții de Conturi Europene arată în mod concret necesitatea ca autoritățile locale să garanteze realizarea marilor lucrări în termenele în care acestea sunt valabile pentru comunitate, cu protejarea față de infractori și speculanți, care caută resurse publice pentru a se îmbogăți pe seama comunității.

Raportul a fost prezentat de Pietro Russo, magistrat al Curții de Conturi Europene, care a exprimat diverse considerații. În special, a început prin a se concentra asupra fondurilor de coeziune care, deși reprezintă aproximativ 40,4% din întregul buget al UE, continuă să prezinte o mare complexitate în procedurile birocratice de alocare a acestor resurse în fiecare stat. De-a lungul anilor, Italia s-a clasat întotdeauna printre ultimele națiuni în ceea ce privește capacitatea de cheltuire, motiv pentru care executivul condus de Giorgia Meloni, sprijinit de ministrul pentru afaceri europene Raffaele Fitto (FdI, ECR), a concentrat imediat eforturi mari pentru inversarea tendinței încă din 2023. În expunerea raportului, dl Russo a profitat de ocazie pentru a prezenta câteva cazuri concrete principale, pentru a oferi o imagine de ansamblu a activității de control pe care Curtea trebuie să o desfășoare. În acest caz, s-a subliniat faptul că în Grecia s-a constatat absența unor decrete de punere în aplicare care ar putea da undă verde pentru plata fondurilor preconizate; sau cum, în Spania, unele documente se refereau chiar la perioade anterioare creării Planului de redresare și de reziliență și, prin urmare, nu puteau fi utilizate ca bază pentru plata tranșei.

Europarlamentarul Caterina Chinnici (FI, PPE), vicepreședinte al CONT (Comisia pentru control bugetar), a prezentat în discursul său o serie de provocări care trebuie abordate pentru a gestiona pe deplin suma uriașă constituită de suma dintre fondurile structurale și cele ale UE de nouă generație.
În primul rând, necesitatea fundamentală de a simplifica procedurile, de asemenea, de a raționaliza obligațiile, astfel încât rata de eroare să scadă din ce în ce mai mult, determinată în prevalența cazurilor de o complexitate profundă. O propunere care a fost formulată, de exemplu, a fost utilizarea plăților forfetare, dar cu dificultatea de a urmări procesele de finanțare cu controale eficiente și constante. Nu trebuie să uităm că există un risc puternic ca statele membre să nu profite de oportunitățile de finanțare prin gestiune partajată fără raționalizarea necesară: pentru a asigura transparența în gestionarea fondurilor fără a încetini mașina de finanțare, se poate gândi o soluție care să prevadă un sistem de monitorizare unic și integrat între Europa și statele naționale.

Este esențial, în orice caz, ca fondurile europene să deschidă noi căi, având în vedere ponderea lor în bugetul european și, prin urmare, în fiscalitatea cerută cetățenilor statelor europene: secretarul general al Curții de Conturi, Franco Massi subliniază că o „cheltuială bună” este principala asigurare a menținerii „cercului democratic”. În acest sens, este cu siguranță încredințat puterii legislative să decidă regulile bugetare, în timp ce puterea executivă „gestionează” fondurile prin stabilirea obiectivelor care pun în aplicare programele politice ale guvernului, dar totul – subliniază Massi – trebuie să îndeplinească criterii foarte specifice de eficiență, eficacitate, rentabilitate, legitimitate și oportunitate. Variabila timpului, dacă ne gândim bine, poate chiar să facă inutilă și caducă o investiție publică, oricât de mare ar fi aceasta.

Carlo Alberto Manfredi Selvaggi, director al structurii de misiune PNRR, a atras atenția asupra motivelor care au dus la crearea UE de nouă generație, și anume răspunsul la urgența pandemică. Abia în urma conflictului dintre Rusia și Ucraina a fost adăugată întreaga parte referitoare la RepowerEU. Situația de astăzi este și mai diferită de cea din 2020, dar principiul-cheie din spatele proiectelor a rămas același: nu bani de cheltuit, ci obiective de atins. O schimbare de paradigmă în care fondurile sunt alocate pe baza unui parametru bazat pe performanță, conform căruia mai întâi se atinge obiectivul și abia apoi se primesc banii. Logica ar dicta că, dacă obiectivul nu este atins, atunci finanțarea nu este declanșată și, prin urmare, nu se risipesc bani. Pe de o parte, acest lucru a avut un criteriu de rentabilitate, iar pe de altă parte, a însemnat că lucrări mai importante nu au putut fi incluse.

Președintele Comisiei de finanțe a Camerei Deputaților, Onor. Marco Osnato (FdI, ECR) a revenit asupra temei simplificării, declarând că aceasta decurge din conștientizarea faptului că obiectivele finale trebuie să fie clare, în caz contrar existând riscul de a se pierde în apeluri care nu sunt accesibile și, prin urmare, într-o neîncredere în disponibilitatea economică; în timp ce prof. Luciano Monti, de la Observatorul de Politici LUISS, a subliniat, revenind la criteriul oportunității, cum „riscul” de a nu cheltui bine fondurile (sau de a nu le cheltui deloc) devine în schimb o oportunitate: dacă o țară membră, care fie ea Italia sau oricare alta, demonstrează că îi pasă cu adevărat de atingerea anumitor obiective, PNRR devine cheia pentru a pune în aplicare proiectele existente, durabile în sine pentru că sunt deja conectate la un proiect, transformându-le în realitate prin intermediul fondurilor europene.

O necesitate, aceasta din urmă, preluată și subliniată și de subsecretarul Ministerului Economiei și Finanțelor, Hon. Lucia Albano (FdI, ECR), care a subliniat apoi asemănările mai mult sau mai puțin clare dintre PNRR și Planul Marshall, un nume împrumutat chiar de la președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen.

Concluziile evenimentului au fost încredințate Domenico Lombardi, director al Observatorului de Politici LUISS, potrivit căruia unul dintre obiectivele reuniunii a fost crearea unei platforme de dialog între reprezentanții Guvernului și reprezentanții instituțiilor academice și ai sistemului judiciar contabil: un obiectiv perfect atins. În cursul dimineții, s-a conștientizat faptul că Dr. Lombardi, economist de formație, a legat cu pricepere conceptul de cost, nu atât „contabil”, cât economic. S-a conștientizat faptul că neregulile – dacă nu chiar actele ilegale – sunt surse de costuri care, pe lângă faptul că nu sunt bune pentru sistem, au repercusiuni asupra societății; că „teama de a greși” din partea administrației publice duce la amânări care produc apoi alte „costuri” în ceea ce privește timpul de investiție și disponibilitatea financiară a fondurilor; și că este necesar să se construiască o colaborare între organismele de supraveghere și administrațiile publice, astfel încât acestea să poată sprijini în mod concret toți acei administratori locali, care au poate o pregătire diferită de cea din lumea financiară și contabilă.

Întâlnirea dintre politici și instituțiile cu competențe fiscale și monetare a demonstrat, prin urmare, munca profundă care trebuie depusă pentru ca PNDR să aibă o relevanță semnificativă în dezvoltarea Italiei și a Europei.