Poate UE să gestioneze două conflicte, în Ucraina și în Orientul Mijlociu?

Uniunea Europeană vrea să demonstreze că poate gestiona două conflicte grave – cel din Ucraina și cel din Orientul Mijlociu – în același timp, dar este aproape imposibil, cel puțin în acest moment, să demonstreze că cei 27 de lideri ai statelor membre pot vorbi pe o singură voce atunci când vine vorba de actualul context geopolitic complicat și de problemele fierbinți ale momentului. Aceasta pare a fi concluzia summitului de toamnă de la Bruxelles, care a avut pe agendă evoluțiile din conflictul din Orientul Mijlociu, dar și o discuție „strategică” despre migrația în Uniunea Europeană.

Dreptul Israelului de a se apăra împotriva atacurilor violente ale Hamas și furnizarea de ajutor umanitar pentru populația civilă din Fâșia Gaza, pe de o parte, și continuarea, în ritmul promis, a sprijinului militar acordat Ucrainei, pe de altă parte, sunt două chestiuni care divizează Europa. Dar există și problema migrației și iritarea unor state membre care se plâng de lipsa unor măsuri concrete pentru a preveni un nou val de imigranți ilegali, similar celui din 2015, pe fondul tensiunilor din Orientul Mijlociu.

Dincolo de aspectul politic, prețul pe care blocul comunitar îl plătește pentru războiul din Ucraina îi face o gaură în buzunar, mai ales că ar dori să își păstreze statutul de donator principal în ceea ce privește sprijinul umanitar acordat populației palestiniene. În acest context, liderii UE trebuie să discute și despre bani. În prezent, există 66 de miliarde de euro în plus pentru o serie de priorități, inclusiv pentru acoperirea costurilor crescânde ale dobânzilor la datoria UE. Din această sumă, 20 de miliarde de euro ar reprezenta ajutor militar pentru Ucraina, pe care șeful diplomației UE, Josep Borrell, l-a solicitat liderilor UE la Consiliul European din octombrie, pe lângă ajutorul suplimentar de 50 de miliarde de euro discutat anterior. Acest fond de 20 de miliarde de euro este un nou subiect de dispută, nu numai pentru că unii lideri europeni au lansat ideea suspendării sprijinului militar și economic pentru Ucraina, ci și pentru că unele țări – în special Franța – ar prefera ca banii să ajungă la contractorii europeni din domeniul apărării, iar țările mai mici din Europa de Est, apropiate geografic de Federația Rusă, în special Letonia, Lituania și Estonia, doresc să cumpere arme la un preț mai mic și care pot fi livrate din stoc (în sensul că nu este nevoie de un termen de așteptare pentru producerea lor) din Coreea de Sud, Statele Unite și Turcia.

Faptul că Uniunea Europeană dorește să demonstreze că poate gestiona ambele conflicte în același timp este confirmat de declarația președintelui Consiliului UE, Charles Michel, care a subliniat la finalul summitului de la Bruxelles că situația din Orientul Mijlociu nu distrage atenția de la amenințarea pe care Rusia o reprezintă pentru UE.

În aceeași ordine de idei, prin vocea cancelarului german Olaf Scholz, în ultimele săptămâni, Germania a asigurat în mod repetat Ucraina că „nu-și va slăbi sprijinul”, în timp ce, în același timp, a fost cea mai vocală țară europeană care și-a declarat – inițial necondiționat – sprijinul pentru Israel. Astfel, în spatele concluziilor summitului de la Bruxelles, în care UE a reafirmat „dreptul Israelului de a se apăra” și necesitatea unor „pauze umanitare”, se pare că există dispute aprinse între țările care dau prioritate sprijinului acordat Israelului în „apărarea sa împotriva terorismului” și cele care pun pe primul loc necesitatea unei „încetări a focului”.

Potrivit unui articol din „Le Temps”, citat de euractiv.ro, ideea unui „armistițiu” umanitar este populară în Franța, Belgia și chiar Spania, dar este respinsă de Germania, care o consideră în opoziție cu dreptul Israelului de a se apăra. În plus, Germania a fost criticată pentru sprijinul acordat Israelului, care inițial a fost necondiționat de respectarea dreptului internațional. Iar o vizită în Israel a șefei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, nu a făcut decât să agraveze tensiunile dintre cele două părți.

Cert este că, dacă UE vrea să-și păstreze credibilitatea în Orientul Mijlociu și să poată acționa pentru a preveni o escaladare a situației din regiune, cu consecințe care ar putea fi chiar devastatoare pentru ea, trebuie să-și mențină poziția de cel mai mare donator mondial de ajutor umanitar pentru populația palestiniană, poziție din care poate face presiuni asupra părților implicate în conflict, se mai arată în articol.

Viktor Orban: Oricine susține migrația susține terorismul

Există state care se opun cu vehemență unei politici de alocare de bani suplimentari pentru războiul din Ucraina care, potrivit liderilor lor, va însemna colectarea de bani suplimentari de la membrii blocului comunitar. Premierul Ungariei, Viktor Orban, a declarat că Budapesta nu va da bani în plus Ucrainei pe baza unor propuneri care „nu au argumente tehnice și politice solide”. El a subliniat la Bruxelles că principiul „a da mai mulți bani nu va funcționa, îl vom respinge”, afirmând totodată că Ungaria are un plan de pace, motiv pentru care dorește să mențină deschise toate canalele de comunicare cu Rusia, în speranța că acesta va fi acceptat. Semn că menține deschise toate canalele de comunicare cu ambele părți, Orban a dat mâna în mod prietenos cu liderul de la Moscova la o întâlnire cu Vladimir Putin la un summit economic la Beijing, fapt relatat cu îngrijorare de presa internațională. Poziția lui Orban cu privire la alocarea mai multor bani din bugetul UE este aceeași și în ceea ce privește migrația. La summitul de la Bruxelles, Viktor Orbán a declarat că Ungaria nu sprijină migrația și a sperat că UE va recunoaște că există o legătură clară între terorism și migrație. El și-a susținut poziția spunând că oricine susține migrația susține terorismul.

Nu doar Viktor Orban a pus sub semnul întrebării alocarea unui nou sprijin bugetar pentru Ucraina în următorii ani, ci și noul premier slovac Robert Fico. Suspendarea sprijinului militar pentru Ucraina, o politică externă independentă și măsuri agresive împotriva migrației au fost principalele teme de campanie ale populistului Robert Fico, care a fost ales recent pentru un al patrulea mandat la conducerea Bratislavei. La fel ca omologul său ungar, care a denunțat „războiul” de la frontiera sârbă împotriva migrației, în care poliția ungară și-a aruncat toate armele, Fico a promis și el desfășurări masive de forțe ale poliției de frontieră la granița cu Ungaria pentru a opri intrarea teroriștilor în țară.

Riscurile unor noi valuri de migranți care amenință să „asedieze” Europa, în special în Marea Mediterană, necesită acțiuni urgente, inclusiv decizii comune coerente privind reglementarea și aplicarea legislației în materie de azil.

În timp ce murmurul disparat al vocilor liderilor UE pe tema migrației și, în special, a alocării de fonduri pentru punerea în aplicare a unor măsuri suplimentare privind migrația este din ce în ce mai puternic, ministrul grec al migrației, Dimitris Kairidis, a lansat recent un apel la solidaritate în cadrul UE pe această temă. Acest lucru vine în condițiile în care, în timpul crizei migrației din 2015, UE s-a confruntat cu un aflux de peste un milion de persoane, majoritatea refugiați sirieni, pe lângă cei din Africa de Nord care au ajuns în Grecia prin Turcia. Acesta a cerut mai multă vigilență și o mai bună protecție a frontierelor, dar și expulzarea celor ale căror cereri au fost respinse astăzi. Kairidis a declarat că, în acest context de îngrijorare sporită în materie de securitate în Orientul Mijlociu, Grecia se află în prim-planul dezbaterii Uniunii Europene privind numărul mare de expulzări și returnări de migranți.

„Avem o situație inacceptabilă în care, indiferent dacă cererea ta este aprobată sau respinsă, poți rămâne în Europa”, a spus Kairidis, referindu-se la atacul comis de un tunisian înarmat la Bruxelles. Tunisianul, care trăia ilegal în Belgia, ar fi ajuns în Uniunea Europeană prin insula italiană Lampedusa în 2011, solicitând azil politic, dar a fost respins.

„Cheltuim tone de bani și resurse pentru a evalua aceste cereri… dar la sfârșitul zilei totul devine o bătaie de joc”, a adăugat el, făcând apel la un mecanism european comun pentru întoarcerea migranților.