Subscribe
Astfel, așa cum în articolul precedent am dat două exemple de reglementări aprobate la 10 aprilie în care dreapta europeană are motive întemeiate să respingă Pactul și să promoveze, imediat ce se reia legislatura, o reformă a textelor, în această publicație mă voi referi la documentul care a primit cele mai multe critici din partea ONG-urilor și a entităților legate de imigrație: EURODAC.
După știința tuturor, Eurodac există deja și este o bază de date cu amprentele digitale ale solicitanților de azil și ale imigranților ilegali. Dar atât proiectarea și domeniul de aplicare, cât și sistemul de acces al autorităților și instrumentul software în sine au necesitat o reformă amplă. În acest caz, Grupul Conservatorilor și Reformiștilor (ECR) a fost cel care a condus inițiativa și prezentarea în persoana șefului delegației spaniole a partidului VOX, Jorge Buxadé.
Odată cu reforma aprobată la 10 aprilie, statele membre vor dispune de o bază de date reînnoită pentru a stoca și compara nu numai amprentele digitale, ci și imaginile faciale, documentele de călătorie și toate informațiile necesare pentru a identifica, printre altele, orice persoană care se află ilegal în Uniunea Europeană, în vederea, bineînțeles, a expulzării acesteia.
Au fost făcute o serie de schimbări care au provocat, pe bună dreptate, respingerea stângii. Ar trebui remarcat faptul că, dacă nu mă înșel, Eurodac este, dintre toate textele aprobate, cel care a avut cele mai multe voturi pentru, deoarece, în timp ce partidele conservatoare și identitare votează în majoritate împotriva diferitelor dosare, în Eurodac – ca și în așa-numitul regulament de control sau de verificare – a existat un consens mai mare.
Una dintre principalele schimbări față de baza de date actuală este arhitectura sau chiar proiectarea sistemului. Până în prezent, datele erau stocate pe baza „cererilor de azil”, în timp ce acum vor fi stocate date individualizate despre migranți. Acest lucru este menit să faciliteze coordonarea și să combată fraudele comise de cei care ar putea încerca – și, de fapt, ar reuși – să inițieze mai multe cereri de azil sub diferite identități false în diferite state membre, profitând de lipsa de coerență a sistemului. Acest lucru, desigur, facilitează identificarea migrantului de către autorități.
Un alt aspect îmbunătățit este faptul că, pe lângă solicitanții de azil, așa cum era deja cazul, baza de date va include acum beneficiarii diferitelor modalități de protecție internațională, cu scopul de a preveni mișcările secundare din țările în care beneficiază de protecție către țări terțe, reducând sau cel puțin facilitând reducerea abuzurilor din sistemele de securitate socială.
Aceasta va include, de asemenea, imigranții care se află într-o situație de ilegalitate într-un stat membru sau care au efectuat o trecere ilegală, nu doar solicitanții de azil; în acest caz, în mod evident, pentru a facilita documentația pentru procesul de expulzare, care este una dintre numeroasele probleme cu care se confruntă poliția și autoritățile administrative.
Prin includerea unor noi categorii de date, cum ar fi imaginile faciale menționate mai sus sau documentele de călătorie, se va facilita activitatea autorităților în identificarea celor care au asupra lor documente false sau care nu au asupra lor documente și care încearcă să împiedice identificarea lor atunci când autoritățile competente o cer, deoarece, așa cum vom vedea mai jos, facilitează autorităților înregistrarea alertelor de securitate, care vor fi cunoscute de autoritățile celorlalte state membre.
Cea mai importantă noutate, care a blocat parțial negocierile cu Consiliul, deoarece stânga a opus o rezistență totală pe care raportorul a trebuit să o depășească, este includerea alertelor de securitate, care vor fi impuse celor pe care autoritățile competente îi consideră un risc potențial pentru securitatea internă a statelor membre.
În cele din urmă, reducerea vârstei minime pentru colectarea datelor de la 14 la 6 ani va permite o imagine mai completă a sosirilor și va facilita reîntregirea cu părinții lor, acolo unde le este locul. ONG-urile au încercat să vadă în acest lucru o încălcare a drepturilor fundamentale, dar asta doar pentru că nu au o busolă morală, deoarece minorii ar trebui să fie cu părinții lor, nu în centre administrate de entități publice sau private care fac din această lipsă de protecție un mod de viață.