La 11 iulie 2024, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a decis că interdicția actuală de a vâna lupi în Austria este valabilă, în conformitate cu așa-numita directivă privind habitatele.
În iunie și iulie 2022, un lup a ucis 20 de oi în Tirol. Guvernul regional a autorizat excluderea temporară de la protecție și îndepărtarea acesteia, deoarece reprezenta un pericol semnificativ iminent pentru turme și culturi.
Cinci ONG-uri pentru protecția animalelor și a mediului, inclusiv WWF, au contestat decizia tiroleză în Austria, pe baza instrumentului juridic al UE menționat.
Tribunalul Administrativ Regional din Tirol a avut îndoieli cu privire la dreptul UE aplicabil Austriei și, prin urmare, a solicitat CJUE o decizie preliminară.
Curtea de la Luxemburg a reamintit că nu numai Directiva Habitate, ci și Convenția privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa, semnată la 19 septembrie 1979 la Berna (Elveția), la care Uniunea Europeană este parte, clasifică lupii pe lista speciilor strict protejate.
Acesta a reamintit, de asemenea, că articolul 12 alineatul (1) din Directiva privind habitatele, care prevede interzicerea uciderii lupilor, nu permite o astfel de ucidere în cazul în care populația de lupi atinge o stare de conservare favorabilă.
Articolul 16 alineatul (1) din aceeași directivă permite uciderea în cazul în care nu există o alternativă satisfăcătoare, derogarea nu pune în pericol populația de lupi, se poate dovedi un interes pentru protejarea diversității biologice și este necesară pentru a preveni daune grave. Cu toate acestea, Curtea Tirolului s-a îndoit de faptul că populația ar trebui evaluată la nivel local și național sau la un nivel superior.
Judecătorul raportor Alexander Arabadjiev din Bulgaria și colegii săi susțin mai întâi că excepția permisă de articolul 16 alineatul (1) trebuie interpretată restrictiv și ținând cont de conservarea pe termen lung a populației de lupi.
Apoi, împreună cu Comisia, afirmă că o primă etapă a evaluării trebuie efectuată la nivel local și național, iar apoi, în cele din urmă, ar trebui efectuată o a doua evaluare la nivel transfrontalier.
În plus, Curtea din Tirol a ridicat problema ambiguității conceptului de „prejudiciu grav”, în special dacă acesta acoperă prejudiciile indirecte viitoare, așa cum ar trebui, în opinia noastră, pentru a proteja sectorul primar. De exemplu, ce se întâmplă cu abandonarea fermelor și reducerea în consecință a numărului total de turme?
Urmând încă o dată Comisia Europeană, CJUE răspunde negativ; pericolul trebuie să fie „cel puțin în mare măsură imputabil” lupului și trebuie să fie acreditată o legătură de cauzalitate sau, cel puțin, o legătură foarte probabilă între interzicerea uciderii lupilor și daunele grave.
Dimpotrivă, Arabadjiev et al. nu acceptă eventuale evoluții macroeconomice pe termen lung, pe care le consideră asemănătoare cu un risc abstract sau cu un prejudiciu cauzat de cauze diverse și multiple.
În sfârșit, instanța de trimitere din Tirol a întrebat dacă o eventuală alternativă satisfăcătoare la uciderea lupului înseamnă o alternativă satisfăcătoare din punct de vedere tehnic și/sau o alternativă satisfăcătoare din punct de vedere economic. În opinia noastră, pentru a proteja sectorul primar, ar trebui inclusă considerația economică. De exemplu, măsurile de protecție a pășunilor și a turmelor, cum ar fi gardurile, câinii ciobănești sau ciobanii, implică costuri foarte importante.
Pentru a treia oară, Curtea urmează Comisia Europeană în preferința sa pentru astfel de măsuri ca „mijloace preventive neletale”, adaptând, acolo unde este posibil, practicile umane pentru a promova o „cultură a coexistenței între populația de lupi, turme și crescători”. Acest lucru sună mai degrabă naiv sau ideologic, ca și cum instinctul natural al animalelor (în acest caz, lupii) nu ar determina comportamentul lor.
Potrivit CJUE, costurile economice pot fi luate în considerare, dar nu „în mod decisiv”. Fermierii ar putea fi nevoiți să suporte „costuri deosebit de ridicate” înainte de a recurge la uciderea unui lup pentru a-și salva oile. Statele membre au la dispoziție fonduri UE pentru a pune în aplicare astfel de măsuri. În opinia noastră, aceasta echivalează cu prioritizarea disponibilității banilor contribuabililor în favoarea ideologiei UE.
Sursa imaginii: Euractiv