Subscribe
Încheierea summitului de la Washington pentru cea de-a 75-a aniversare a NATO lasă loc mai multor reflecții.
De un interes deosebit sunt unele declarații, în deplină concordanță cu scenariul internațional cu care se confruntă Alianța Atlantică, făcute presei de generalul Chris Cavoli. GENERALUL CHRIS CAVOLI Pentru cei care se ocupă zilnic de apărare sau de analiză internațională, Chris Cavoli nu este deloc o figură nouă.
Ofițerul, considerat de instituțiile militare drept unul dintre cei mai străluciți din această generație, este în prezent comandantul suprem al SUA în Europa și comandantul suprem al forțelor aliate în Europa.
El este al doilea cel mai important lider militar al NATO, un rol care, în trecut, a fost chiar construit și sculptat pentru Eisenhower.
Generalul Cavoli, care se mândrește cu originile sale italiene (părinții săi sunt originari din Pinzolo, în Trentino), este autorul Planului global de apărare al NATO aprobat la summitul de la Vilnius, primul elaborat după sfârșitul Războiului Rece și care se concentrează pe descurajare.
Cu toate acestea, trebuie amintit că, în cazul nefericit în care una dintre țările NATO ar fi implicată într-un conflict și s-ar declanșa apărarea colectivă prevăzută la articolul 5 din tratat, generalul Chris Cavoli ar fi cel care ar conduce armatele europene pentru NATO. INVESTIȚII ÎN DOMENIUL APĂRĂRII În mod firesc, odată cu summitul NATO de la Washington, s-a vorbit din nou despre investiții în cercetare și în sectorul apărării de către țările aliate.
În special, însuși generalul Cavoli a vorbit despre necesitatea ca țările NATO să continue consolidarea capacității industriale, în special într-un sector de vârf precum cel al apărării.
În scenariul internațional cu care ne confruntăm în prezent, începând cu agresiunea Rusiei lui Putin împotriva teritoriului suveran al națiunii ucrainene, creșterea producției în sectorul apărării este cu siguranță un obiectiv care trebuie urmărit.
În special, este, așa cum a afirmat și generalul Cavoli, un discurs pe termen lung pentru a pune Alianța Atlantică în poziția de a-și garanta propria subzistență și, mai presus de toate, securitatea chiar și în cazul unui atac.
În acest sens, generalul a răspuns și reporterilor italieni care au întrebat despre măsurile luate de Italia pentru a crește investițiile în sectorul apărării.
Cavoli a răspuns explicând cum obiectivul italian de a ajunge la 2% din PIB dedicat apărării este un pas foarte important în panorama Alianței. OBIECTIVE PENTRU EUROPA Desigur, nu se poate uita că, pe lângă calitatea de membru NATO, multe țări fac parte și din Uniunea Europeană și, în acest context, trebuie acordată o atenție sporită politicilor economice legate de apărare.
Aspectele centrale care trebuie luate în considerare sunt cu siguranță industria, cercetarea și securitatea țărilor europene și a membrilor NATO.
Construirea unei politici industriale comune în sectorul apărării rămâne de primă importanță.
Acest lucru poate fi realizat prin intensificarea cooperării într-o logică a suveranității europene, cu scopul de a consolida întreaga bază industrială.
Cu toate acestea, este necesar să se mențină accentul pe noile tehnologii, cu o dezvoltare generală, dar și legată de cercetare, astfel încât să se creeze o industrie de apărare avansată din punct de vedere tehnologic, care să fie liberă de dependențe externe, dar puternic integrată în NATO. Sprijinul pentru formarea unei rețele între centrele de cercetare ale statelor membre ale UE trebuie să meargă în această direcție, astfel încât să crească valoarea grupurilor industriale comune și a proiectelor comune privind noile tehnologii de apărare. PERSPECTIVE POLITICE Pentru a realiza toate acestea, însă, este necesar să se impună instrumente politice pentru cooperarea dintre statele membre.
În special, o reuniune formală a miniștrilor apărării din cele 27 de state membre în cadrul Consiliului Uniunii Europene ar fi de primă importanță.
Această acțiune nu ar avea doar semnificația formală de a reuni summiturile apărării, ci ar sublinia, de asemenea, importanța strategiilor comune de apărare, pe care noile provocări internaționale le-au făcut evidente.