Există un drept la grevă politică?

În enciclica sa din 1924 „Quadragesimmo anno” privind reconstrucția ordinii sociale, Papa Pius al XI-lea a renunțat la greve și lock-out-uri ca mijloc de recurs în cazul în care părțile sociale nu își pot soluționa conflictele.
El preferă mai degrabă ca autoritatea publică să intervină în conflict, astfel încât diferitele clase să colaboreze pașnic, iar organizațiile socialiste și activitățile lor să fie reprimate.
Dimpotrivă, Carta socială europeană a fost primul instrument internațional privind drepturile omului care a recunoscut explicit dreptul la grevă în 1961.
Urmând o linie similară, Carta drepturilor fundamentale a UE din 2000 proclamă, la articolul 28, dreptul la grevă, în caz de conflict de interese, pentru a întreprinde acțiuni colective în vederea apărării intereselor lucrătorilor.
Mai recent, Parlamentul European a publicat un studiu privind un potențial drept la grevă politică la nivelul UE.
Acesta nu se mai concentrează asupra lucrătorilor care încearcă să exercite presiuni asupra angajatorului lor, ci asupra guvernului lor.
Obiectul grevei împotriva guvernului poate fi, prin urmare, atât social, cât și pur și simplu politic.
Până în prezent, un astfel de drept la grevă pur politică nu este recunoscut nici de legislația internațională, nici de cea națională.
Cinci state membre, și anume Bulgaria, Letonia, Lituania, România și Spania, interzic în mod explicit grevele cu un obiect exclusiv politic.
Lucrătorii se pot adresa guvernului respectiv prin grevă, dar cu un scop social sau economic, nu pur politic.
Dacă fac acest lucru, ei pot fi chiar sancționați.
Un grup mare de șaptesprezece state membre nu interzic în mod explicit grevele cu scop exclusiv politic, dar definesc grevele ca fiind legate de litigiile comerciale dintre angajați și angajatori.
Cu toate acestea, putem subdiviza această majoritate a statelor membre în două grupuri mai mici: trei dintre acestea (Germania, Polonia și Republica Slovacă) leagă greva de negocierea contractelor colective, excluzând astfel implicit greva politică; în timp ce restul de paisprezece din cele șaptesprezece (Belgia, Croația, Cipru, Republica Cehă, Danemarca, Estonia, Franța, Grecia, Ungaria, Irlanda, Luxemburg, Malta, Portugalia și Slovenia) leagă dreptul la grevă de protecția intereselor sociale și economice ale lucrătorilor, excluzând astfel implicit greva politică.
La celălalt capăt al spectrului, cinci state membre (Austria, Finlanda, Italia, Țările de Jos și Suedia) permit în mod explicit grevele pur politice.
Prin urmare, din punctul de vedere al legislației naționale a diferitelor state membre, se poate concluziona că, din cele douăzeci și șapte de națiuni europene incluse în Uniune, marea majoritate, peste optzeci la sută dintre acestea, nu sprijină grevele pur politice, în timp ce doar cinci au făcut acest lucru.
Și cum rămâne cu Uniunea Europeană?
Articolul 28 din Carta drepturilor fundamentale a UE prevede recunoașterea dreptului la grevă politică?
Nici formularea sa ambiguă, nici jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (hotărârile Viking, din 11 decembrie 2007, și Laval, din 18 decembrie același an) nu permit o astfel de declarație; nici Comitetul European pentru Drepturi Sociale, organismul de monitorizare a Cartei Sociale Europene din 1961, nu a mers mai departe.
În ceea ce privește dreptul internațional, Pactul internațional al Organizației Națiunilor Unite din 1966 privind drepturile economice, sociale și culturale se referă la interesele economice și sociale ale lucrătorilor, părând astfel să excludă încă o dată interesele pur politice. În cele din urmă, Organizația Internațională a Muncii (OIM), în Convențiile sale nr. 87 (privind libertatea de asociere și protecția dreptului de organizare, semnată în 1948) și 98 (privind dreptul de organizare și negociere colectivă, semnată în 1949), nu prevede o recunoaștere explicită a dreptului la grevă, chiar dacă este vorba despre o grevă politică.
Cu toate acestea, unele voci din cadrul OIM și-au exprimat dorința de a accepta dreptul la grevă împotriva politicilor economice și sociale ale unui guvern, ceea ce ar putea deschide calea către recunoașterea viitoare a grevelor politice în alte părți.
Sursa imaginii: Wikipedia