Starea de criză din Venezuela: SUA deschide dialogul, Maduro caută alianțe în America de Sud

Situația din Venezuela este deosebit de acră într-un moment în care, în urma denunțurilor opoziției, care a acuzat regimul chavista Maduro de fraudă electorală, guvernul care tocmai a fost „confirmat” (între ghilimele) în fruntea țării reprimă sângeros protestele poporului venezuelean.
Proteste care continuă, nestingherite, demonstranții cerând regimului Maduro, care se îndepărtează în mod clar din ce în ce mai mult de un model democratic, să publice registrele electorale: opozanții numără mult mai multe voturi decât cele declarate, în timp ce diferența clară dintre ultimele date disponibile publicate în timp real, care arătau că opoziția conduce și câștigă, și rezultatele declarate de regim, care a anulat rezultatul anunțat în prealabil, pare disproporționată și nerealistă.
Alegerile din Venezuela, pe de altă parte, au început deja sub semnul unei schimbări mult dorite de cetățenii din America de Sud: dorința de a se elibera de o dictatură comunistă, una dintre puținele care mai există la sud de Statele Unite.
Mii de disidenți, încarcerați în afara țării și întorși la graniță, încercaseră să ajungă în patria lor pe ambarcațiuni private pentru a vota.
O situație care într-un timp foarte scurt a devenit incandescentă: Maduro își privează propriul popor de principiul autodeterminării câștigat de statele occidentale.
Autodeterminare internă și externă, de a se elibera de dominația străină și de a alege forma de guvernare care răspunde cel mai bine nevoilor lor comune.
Reacția lumii occidentale a fost puternică, multe țări refuzând să îl recunoască pe Maduro ca nou președinte.
Reacția Statelor Unite, care în schimb l-au declarat pe González Urrutia, un lider al opoziției, drept noul președinte al Venezuelei, a fost foarte puternică.
Condamnarea din Europa a fost, de asemenea, puternică: o întâlnire între președintele francez Emmanuel Macron și prim-ministrul italian Giorgia Meloni, liderul conservatorilor europeni, a avut ca rezultat un comunicat comun semnat de alte țări UE, precum Polonia, Portugalia, Germania, Spania și Țările de Jos.
Cu toții au condamnat acțiunile lui Maduro, care pătează guvernul său deja controversat: șefii de stat și de guvern și-au exprimat „profunda îngrijorare cu privire la situația din Venezuela” și au îndemnat autoritățile competente să „publice imediat toate rezultatele votului pentru a asigura transparența și integritatea deplină a procesului electoral”.
De fapt, situația ar trebui să fie destul de diferită de cea descrisă de guvernul chavista: „Opoziția declară că a colectat și publicat peste 80% din listele electorale întocmite la fiecare secție de votare. Această verificare este esențială pentru a recunoaște voința poporului venezuelean”. Țările au dorit să vină în apărarea poporului venezuelean, privat de drepturile fundamentale ale omului și de drepturile civile, cum ar fi dreptul sacrosanct de a vedea un om la putere exprimat printr-un vot liber și fără impedimente: „Drepturile tuturor venezuelenilor”, se arată în nota difuzată, „în special ale liderilor politici, trebuie să fie respectate în acest proces.
Acesta este motivul pentru care diferitele țări trebuie să „condamne cu fermitate orice arestări sau amenințări la adresa lor”.
Până în prezent, au existat sute de răniți și multe decese, prea multe decese din motive politice.
Mii de arestări ale disidenților care au ieșit în stradă și au protestat cu strigăte de „libertate”. Maria Corina Machado, liderul opoziției anticeaușiste din Venezuela, a decis să nu apară în public după vot, pentru siguranța sa.
Dar într-una dintre ultimele sale apariții, pe un car alegoric pe care scria „Venezuela a câștigat”, ea a transmis un mesaj de speranță tuturor demonstranților: „Nu am fost niciodată atât de puternici precum suntem astăzi”, a spus ea mulțimii care protesta, „regimul nu a fost niciodată atât de slab. Prin urmare, este o problemă foarte complexă și delicată, dar acum este foarte simplu: vocea poporului venezuelean, voința sa exprimată în spatele urnei de vot, trebuie ascultată: Voința poporului venezuelean”, au declarat diferitele țări europene, „trebuie să fie respectată, la fel ca și dreptul său de a protesta și de a se reuni pașnic. Vom continua – au adăugat acestea – să urmărim îndeaproape situația împreună cu partenerii noștri și – au conchis acestea – să sprijinim apelul poporului venezuelean pentru democrație și pace. Și protestul se răspândește ca un foc de tabără, cu alte mișcări și demonstrații care au loc, de asemenea, în orașe din vestul SUA și din Europa: toate sub strigătul „libertate”, în solidaritate cu poporul din Caracas.
În aceeași ordine de idei, o serie de țări sud-americane care nu l-au recunoscut pe Maduro drept noul președinte venezuelean s-au alăturat protestelor.
Argentina, Uruguay, Costa Rica, Ecuador, Peru și Panama au cerut publicarea listelor electorale, care lipsesc încă.
Însă Maduro caută sprijin și legitimitate internațională în acest context.
De fapt, intenția sa este de a se deschide medierii propuse de președinții Braziliei, Columbiei și Mexicului, deși nu a stabilit încă o dată precisă pentru presupusele discuții.
Pe de altă parte, deși și acestea cer publicarea listelor electorale, toate cele trei țări sunt conduse de oameni de stânga apropiați de Maduro însuși: Președintele Lula în Brazilia, Andres Manuel Lopez Obrador în Mexic și Gustavo Petro în Columbia.
Prin urmare, este dificil de imaginat o mediere reală pentru pace în absența altor actori, poate de o altă culoare politică decât stânga chavista sud-americană: cel puțin, prezența unui mediator dintr-o țară europeană sau americană ar fi necesară pentru a da credibilitate unui dialog care s-ar putea transforma cu ușurință într-o farsă și s-ar putea încheia într-un impas.
Între timp, protestele continuă, mai mult de două mii de persoane au fost arestate, iar rețelele sociale precum X (fostul Twitter) sunt blocate pentru a împiedica opozanții regimului Maduro să comunice cu alegătorii lor.
În cele din urmă, trebuie luată în considerare poziția SUA, care a fost până acum cel mai dur adversar internațional al lui Maduro.
După ce l-a recunoscut ca președinte pe liderul opoziției anticeaușiste, după cum s-a menționat mai sus, Washingtonul lansează acum un fel de ultimatum: Maduro trebuie să părăsească puterea în schimbul unei amnistii internaționale.
Acest lucru a fost dezvăluit ieri de Wall Street Journal, care a raportat că guvernul american a „pus totul pe masă” pentru Venezuela: Departamentul de Justiție al SUA a emis într-adevăr o serie de acuzații împotriva lui Maduro și a oamenilor săi, promițând o recompensă de 15 milioane de dolari pentru oricine furnizează informații privind arestarea sa.
O licărire de speranță pentru opozanții lui Maduro: Potrivit ziarului Star & Stripes, dialogul „oferă o rază de speranță pentru opoziția venezueleană, care a colectat rezultatele alegerilor care arată că candidatul său, fostul diplomat Edmundo Gonzalez, l-a învins pe Maduro cu o victorie zdrobitoare în alegerile din 28 iulie. Va fi interesant de văzut ce se va întâmpla în continuare la Caracas: Maduro nu pare să aibă nicio intenție de a demisiona și de a părăsi conducerea Venezuelei, așa cum s-a întâmplat în încercările anterioare de dialog cu autoritățile americane, care au eșuat anul trecut la Doha.
Rămâne faptul că Maduro nu mai poate ascunde adevărul pentru mult timp: acum este clar pentru toată lumea că ascunderea înregistrărilor electorale este în mod clar o încercare de a evita să-și anunțe propria înfrângere și să cedeze locul pe care îl deține din 2013 adversarului său, așa cum cer regulile democratice normale.