Socialiștii spanioli se confruntă cu turbulențe și mai mari pe fondul scandalurilor de corupție

Partidul Socialist Muncitoresc Spaniol (PSOE), partidul de guvernământ al Spaniei, se confruntă în prezent cu scandaluri de corupție în jurul unor figuri-cheie și cu diviziuni interne tot mai mari în rândul conducerii sale. Situația actuală a PSOE este departe de poziția sa din urmă cu doar trei ani, în timpul ultimului său Congres național. La acel moment, partidul se afla pe un val de stabilitate, guvernând decisiv în urma pandemiei și menținând controlul asupra principalelor comunități autonome ale Spaniei. Cu toate acestea, această fază de calm și control a făcut loc turbulențelor. Vocile disidente din rândul liderilor socialiști au devenit mai puternice, semănând cu o revoltă medievală împotriva deciziilor arbitrare și unilaterale ale președintelui Pedro Sánchez. Aceste tensiuni se vor afla în centrul atenției la cel de-al 41-lea Congres național al PSOE, programat pentru perioada 29 noiembrie – 1 decembrie la Sevilla. În prezent, partidul se confruntă cu un peisaj politic precar, marcat de alianțe nesigure cu facțiuni independentiste și de o lipsă de direcție ideologică coerentă. Conducerea lui Sánchez este criticată atât de criticii interni, cât și de presiunile externe, în timp ce partidul se străduiește să își mențină impulsul legislativ după ce a suferit pierderi semnificative în alegerile locale și regionale din mai 2023. Pe plan extern, PSOE se confruntă, de asemenea, cu provocări tot mai mari. Acesta s-a confruntat recent cu o examinare amănunțită a răspunsului său la devastatorul fenomen meteorologic DANA și este blocat într-o opoziție acerbă cu Partidul Popular de la Bruxelles, care încearcă să blocheze nominalizarea Teresei Ribera pentru funcția de comisar european. Aceste probleme agravează situația deja dificilă a partidului, consolidând percepția de instabilitate în rândurile sale. La aceste necazuri se adaugă scandalurile de durată care au devenit emblematice pentru luptele PSOE. Cazul fostului ministru José Luis Ábalos, pus sub acuzare de Curtea Supremă a Spaniei, și investigațiile în curs privind soția președintelui pentru presupus trafic de influență, afectează și mai mult imaginea partidului. În ciuda acestor eșecuri, președintele Sánchez a dat dovadă de rezistență, fiind adesea comparat cu o „buruiană” încăpățânată care refuză să se ofilească sub presiune. Cu toate acestea, aceste controverse au alimentat apelurile membrilor de rang înalt ai partidului pentru schimbări radicale atât în guvernanța internă, cât și în conducerea externă. Cu toate acestea, aceste apeluri la reformă par a fi prost sincronizate și executate ineficient. Sánchez și-a consolidat controlul asupra principalelor instituții judiciare și media, inclusiv Parchetul General, Curtea Constituțională și Consiliul General al Magistraturii. Entitățile publice precum RTVE, radiodifuzorul național spaniol, și organizațiile de cercetare precum Centrul de Cercetare Sociologică au fost, de asemenea, criticate pentru că au servit drept extensii ale influenței guvernului. Aceste măsuri, deși justificabile din punct de vedere juridic, au generat îngrijorări serioase cu privire la erodarea independenței instituționale și a normelor democratice. Între timp, numele vehiculate ca potențiali factori de putere în cadrul conducerii naționale a PSOE – Patxi López, purtătorul de cuvânt parlamentar, și Óscar Puente, ministrul transporturilor – au fost criticate pentru tacticile lor agresive împotriva jurnaliștilor, a adversarilor politici și a instituțiilor media. Criticii susțin că stilurile lor de conducere adâncesc și mai mult tendințele autoritare ale partidului și îndepărtează alegătorii care doresc un guvern mai transparent și mai responsabil.

Pe măsură ce PSOE se apropie de Congresul său național, acesta se confruntă cu diviziuni interne și cu o percepție tot mai puternică a unei vânători de vrăjitoare politice care vizează cercul intim al prim-ministrului Sánchez. Aceste lupte interne și derapajele mai ample ale partidului au consecințe semnificative, nu doar pentru cetățenii Spaniei, ci și pentru reputația țării pe scena internațională. Cândva un model de consolidare democratică, Spania se află acum sub atenția observatorilor mondiali, care privesc cu îngrijorare traiectoria sa actuală. În cele din urmă, cele mai mari victime ale frământărilor din PSOE sunt poporul spaniol și cadrul instituțional al țării. Combinația de dezordine internă, scandaluri externe și exagerări percepute a erodat încrederea publică și a pătat imaginea Spaniei. În timp ce PSOE încearcă să își redefinească direcția și să restabilească unitatea, acesta trebuie să se confrunte cu realitatea că acțiunile sale au consecințe nu numai în țară, ci și pe scena globală, unde prăbușirea unei democrații cândva stabile este privită cu nedumerire și îngrijorare.