Subscribe
Guvernul spaniol este implicat într-un scandal major de corupție în care sunt implicați mai mulți foști miniștri ai Partidului Socialist al Muncitorilor (PSOE), până la prim-ministrul Pedro Sánchez și membrii apropiați ai familiei sale.
Așa-numitul caz „Koldo” demonstrează cât de departe sunt dispuși să meargă Sánchez și aliații săi pentru a-și păstra puterea, chiar dacă asta înseamnă să calce în picioare statul de drept.
Partidul conservator VOX a adoptat o poziție fermă, cerând punerea sub acuzare a lui Sánchez însuși, precum și a câtorva dintre miniștrii săi. Partidul Popular (PP) de centru-dreapta face aluzie la o posibilă moțiune de cenzură și urmărește în prezent o anchetă a cazului în Senat.
Cazul Koldo a fost o dezvăluire condamnabilă a funcționării interne a administrației Sánchez.
Victor de Aldama, cunoscut drept „presupusul aranjor” al acestui scandal, s-a prezentat în mod voluntar în fața Tribunalului Național și a mărturisit detalii șocante care implică oficiali de rang înalt ai Partidului Socialist (PSOE).
Aldama a furnizat dovezi privind distribuirea de plicuri care conțineau sume mari de bani, figuri proeminente precum José Luis Ábalos, membru al Parlamentului spaniol, Santos Cerdán, secretarul de organizare al PSOE, și Koldo García, consilierul lui Ábalos, care ar fi primit mită.
Chiar mai condamnabil, Aldama a sugerat o legătură directă cu Pedro Sánchez și Begoña Gómez, soția lui Sánchez, legând și mai mult această administrație de inima corupției.
Marta Castro, coordonatorul juridic național al VOX, a subliniat că „persoana anchetată a oferit detalii privind implicarea sa, care coroborează ancheta Unității Centrale Operative” (în spaniolă Unidad Central Operativa, UCO).
Ea a subliniat, de asemenea, importanța tragerii la răspundere a tuturor părților responsabile: „Vom cere instanței să investigheze până la capăt, astfel încât să fie descoperite toate responsabilitățile penale care pot corespunde acestui guvern corupt”.
Pedro Sánchez a demonstrat în mod constant că este dispus să meargă până la capăt pentru a-și menține controlul asupra puterii. De la alianțe discutabile cu facțiuni radicale la scandaluri precum cazul Koldo, administrația sa a fost plină de controverse care au erodat încrederea publică.
Acuzațiile de comisioane ilegale în timpul pandemiei – când cetățenii spanioli erau cei mai vulnerabili – sunt deosebit de grave.
Implicarea lui Begoña Gómez în acest caz este un alt element alarmant, potrivit lui Aldama, Gómez s-a întâlnit cu Javier Hidalgo, fostul director general al Globalia, legat de salvarea controversată a companiei aeriene Air Europa.
Acest lucru ridică întrebări serioase cu privire la faptul dacă familia prim-ministrului a beneficiat direct de pe urma afacerilor ilicite din timpul pandemiei, pătând și mai mult reputația deja afectată a guvernului.
Cazul Koldo a aruncat lumină și asupra rolului unor personaje precum Santos Cerdán.
VOX a cerut ca acesta să apară în calitate de martor pentru a clarifica modul în care banii ar fi intrat în cuferele PSOE. După cum a remarcat Castro, „acestea și alte necunoscute trebuie investigate, această chestiune nu poate rămâne în sfera lui Ábalos”.
Între timp, aliații lui Sánchez continuă să îl protejeze, demonstrându-și complicitatea în această afacere rușinoasă.
Refuzul lor de a sprijini cererile opoziției evidențiază lipsa voinței politice de a aborda corupția endemică care a afectat administrația Sánchez.
Cazul Koldo nu este doar un incident izolat, ci o parte a unui model mai larg de scandaluri sub conducerea lui Sánchez.
De la gestionarea necorespunzătoare a resurselor pandemice la afacerile financiare discutabile, acest guvern a dat dovadă de un dispreț flagrant pentru transparență și responsabilitate.
Crearea a șapte companii în Portugalia de către Victor Aldama, probabil pentru a transfera profiturile din Spania, exemplifică până unde au mers persoanele care au legături cu guvernul pentru a-și exploata pozițiile.
Acest scandal vine pe urmele altor controverse care implică miniștrii lui Sánchez, precum Fernando Grande-Marlaska și Teresa Ribera – recent numită vicepreședinte al Comisiei Europene – care au fost implicați în acuzații separate de conduită necorespunzătoare.
Acest flux constant de scandaluri ridică o întrebare fundamentală: cât timp va mai rămâne guvernul Sánchez la putere fără să se confrunte cu consecințe grave?
Scandalul scurgerilor de informații despre Alberto González Amador, iubitul președintei Comunității Madridului, Isabel Díaz Ayuso, a pus și mai mult paie pe focul administrației în dificultate a lui Sánchez.
Potrivit unei știri exclusive a ziarului național ABC, în care se informa că Moncloa a orchestrat scurgerea de informații confidențiale despre Alberto González Amador. Informațiile ar fi fost transmise prin cercul intim al lui Sánchez lui Juan Lobato, liderul PSOE din Madrid.
Scurgerea de informații are toate caracteristicile unei operațiuni politice calculate. Detaliile dintr-un e-mail trimis de avocatul lui González Amador către procuratură ar fi fost transmise lui Juan Lobato de Pilar Sánchez Acera, pe atunci șefa de cabinet a directorului de cabinet al lui Pedro Sánchez, pentru a înarma PSOE Madrid împotriva lui Ayuso, un rival important.
Ayuso a numit-o „un caz orchestrat de biroul premierului pentru a distruge un adversar politic prin intermediul prietenului său”. Deși Lobato a recunoscut că a primit informațiile, declarațiile sale contradictorii – negând inițial rolul lui Moncloa înainte de a recunoaște un e-mail – sporesc suspiciunile cu privire la tacticile PSOE.
Alături de cazul Koldo, această scurgere de informații subliniază utilizarea din ce în ce mai intensă a puterii lui Sánchez pentru manipulare politică, amenințând integritatea democratică a Spaniei.
Cazul Koldo ne reamintește cu claritate pericolele puterii necontrolate. Administrația lui Pedro Sánchez a depășit orice limită etică, acordând prioritate câștigului personal în detrimentul serviciului public.