Așteptările de Anul Nou privind migranții și refugiații

Politica Uniunii Europene referitoare la migranți și refugiați reprezintă una dintre cele mai importante așteptări pentru noul an în ceea ce privește evoluțiile-cheie. La 11 decembrie, Parlamentul European a publicat un studiu privind noile abordări ale integrării pe piața muncii, care merită o analiză atentă. Autorul acestuia, Prof. Francesco Fasani de la Universitatea din Milano, începe prin a sublinia câteva fapte-cheie: în urmă cu doi ani, imigrația totală în Uniunea Europeană corespundea deja la 9,2% din populația sa, iar imigrația din afara UE reprezenta 6,1%. În termeni absoluți, la 1 ianuarie 2023, cel mai mare număr de persoane care nu sunt resortisanți și care locuiesc în statele membre ale UE se află în Germania (12,3 milioane), Spania (6,1 milioane), Franța (5,6 milioane) și Italia (5,1 milioane). Împreună, aceste patru state membre reprezentau 70,6% din totalul cetățenilor străini care trăiesc în UE. Prof. Fasani estimează imigrația ilegală între 1 și 3 milioane de persoane. Acest nivel al migranților fără documente în UE pare destul de scăzut (2,4%). Statutul profesional este considerat, în general, cel mai important indicator al integrării (economice) pe piața muncii; cu toate acestea, calitatea locurilor de muncă este, de asemenea, un element-cheie al procesului de integrare. Această calitate a locurilor de muncă include salariile, condițiile de muncă, tipul de contract, orele de lucru și alinierea locurilor de muncă la competențele și calificările lucrătorilor. Rata șomajului în rândul cetățenilor din afara UE era de 12,2 % în medie la 1 ianuarie 2023. Cu toate acestea, există disparități uriașe între statele membre în ceea ce privește ocuparea forței de muncă de către cetățenii din afara UE, cu rate care variază de la 87,4% în Malta la 50% în Belgia, unde fiecare alt cetățean din afara UE este șomer! În vederea integrării economice a imigranților, profesorul Fasani se referă la nouă provocări: bariere lingvistice, educaționale și legate de capacitatea de inserție profesională; segregare rezidențială; putere de negociere limitată; discriminare și atitudini ostile; accesul la sistemul de protecție socială; și elaborarea politicilor de migrație și azil. Obstacolele educaționale includ nerecunoașterea calificărilor străine, în special în ocupațiile reglementate, dar și în cele nereglementate. Barierele legate de capacitatea de inserție profesională pot fi depășite prin planuri individualizate de integrare pe piața muncii, care, la rândul lor, reduc impactul asupra costurilor asistenței sociale. Segregarea rezidențială este un termen cu conotație negativă pentru a descrie enclavele etnice din țara gazdă. Pe de o parte, aceasta creează rețele pozitive pe termen scurt, dar și riscul unui ghetou pe termen mediu, cu efecte potențiale asupra securității cartierului și a criminalității pe care profesorul Fasani pare să le ignore. Puterea de negociere are o corelație cu salariile, un element al calității locului de muncă, precum și cu alte condiții de muncă. Sistemele de viză sponsorizate de angajator pot oferi angajatorilor o putere monopsonică și, în cele din urmă, pot bloca migranții într-un singur loc de muncă. Pentru a reduce discriminarea, profesorul Fasani propune acțiuni afirmative, deși nu furnizează date obiective privind avantajele și efectele negative ale unei astfel de abordări polemice. De altfel, un eufemism pentru acțiunea afirmativă este promovarea „diversității”. O altă opțiune sugerată de autorul studiului este impunerea legală a angajării în orb, numită și „anonimizare”, din nou contrară principiului pieței libere. Profesorul Fasani afirmă că migranții din UE contribuie mai mult la finanțele publice decât primesc.

Pe de altă parte, el recunoaște că, cel puțin pe termen scurt, prestațiile sociale pot scădea ratele de ocupare a forței de muncă prin reducerea stimulentelor pentru muncă. Nu sunt furnizate date cantitative pentru niciuna dintre teze. Studiul promovează legalizarea migranților și a refugiaților ca design politic, dar mai degrabă prin naturalizare și nu prin acordarea de vize temporare. Deportarea este considerată ilegală, inumană și nepractică. În cele din urmă, profesorul Fasani promovează, de asemenea, o politică față de solicitanții de azil prin plasarea în zone cu condiții puternice pe piața muncii și perioade scurte pentru acordarea azilului. Nu este de mirare că studiul apără rolul partenerilor sociali și al „altor organizații private”. Acesta este un al treilea eufemism din text, care corespunde în acest caz ONG-urilor, ale căror afaceri în UE depind în cele din urmă de proliferarea unor analize precum cea a profesorului Fasani. Sursa imaginii: Consiliul Uniunii Europene