Creșterea dramatică a mutilării genitale a femeilor în Irlanda

Definiția standard aplicată mutilării genitale feminine (MGF) este că aceasta este o practică care implică îndepărtarea parțială sau totală a organelor genitale feminine externe sau a organelor genitale din motive nemedicale.
Deși acest tip de definiție concisă are cu siguranță locul său, ar fi înțelept să nu o acceptăm în mod izolat sau fără o referință consecventă la clasificările suplimentare aplicate MGF de către Organizația Mondială a Sănătății și alții. Această abordare ne va ajuta să înțelegem, chiar și într-o măsură limitată, adevărata barbarie a acestei practici și încălcarea flagrantă a drepturilor omului pe care o reprezintă. Declarația interagenții a OMS privind eliminarea mutilării genitale feminine este utilă în această privință. Acolo găsim referințe la cele 4 tipuri de MGF care au prevalat în mod tradițional.

Este aproape de neînțeles faptul că practicile de MGF, astfel cum sunt clasificate mai sus, sunt efectuate în majoritatea cazurilor asupra fetelor tinere și a bebelușilor cu vârste cuprinse între copilărie și 15 ani, care locuiesc sau provin în principal de pe continentul african sau din Orientul Mijlociu extins. Amploarea acestei practici este uluitoare, estimările fiabile ale OMS sugerând că între 100 și 140 de milioane de fete și femei au fost supuse unei forme de MGF, iar alte 3 milioane de fete sunt în pericol în fiecare an. Conform OMS, acest lucru echivalează cu 6 000 de femei și fete care suferă zilnic MGF în lume.
Conștientizarea prevalenței acestei practici și a numărului de copii și femei care trăiesc cu consecințele MGF a ajuns, într-o măsură binevenită, deși incompletă, în conștiința lumii occidentale. Acest lucru se datorează cel puțin campaniilor educaționale susținute care au urmat creșterii exponențiale a ratelor globale de imigrație și prezenței comunităților diasporei din Africa și Orientul Mijlociu care locuiesc în țări și teritorii precum Statele Unite, Europa și Australia. De asemenea, a fost ajutată de conflictele, adesea foarte publice, care au fost create atunci când încercările de a apăra practica pe baza drepturilor sau pe motive religioase sau culturale s-au confruntat cu tradițiile juridice și medicale occidentale care au considerat în mod istoric MGF o anatemă și un lucru de neapărat apărat. Irlanda este un astfel de stat care a încercat să răspundă în mod adecvat și uman la problemele prezentate de MGF. La nivel internațional, Irlanda a ratificat diverse convenții internaționale care condamnă MGF, inclusiv Declarația universală a drepturilor omului (DUDO) și Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (CEDAW). La nivel național, un eveniment-cheie este publicarea, în noiembrie 2008, a Planului național de acțiune al Irlandei pentru abordarea MGF, care a fost elaborat în colaborare cu alte 15 țări europene.
Planul de acțiune a identificat cinci capitole strategice ca fiind componente esențiale ale oricărei încercări de abordare a MGF în Irlanda. Aceste capitole sunt: juridic, azil, sănătate, ajutor comunitar și ajutor pentru dezvoltare.
Primul efort specific juridic care a rezultat din acest proces a fost Legea irlandeză din 2012 privind justiția penală (mutilarea genitală a femeilor), introdusă inițial în iunie 2011. Legea nu numai că a incriminat actul de mutilare genitală a femeilor, dar a prevăzut și infracțiunea de tentativă de a comite un act de mutilare genitală a femeilor. Legea conține, de asemenea, dispoziții referitoare la sprijinirea, instigarea, consilierea, conspirarea sau procurarea comiterii de mutilări genitale feminine. Acest lucru a adus o claritate juridică substanțială interdicțiilor legale existente, dar care, în caz contrar, ar fi fost foarte largi, privind complicitatea la săvârșirea unei infracțiuni incriminabile referitoare la vătămarea corporală, cum ar fi mutilarea și prelevarea de organe sau țesuturi corporale. În temeiul acestei legi, constituie, de asemenea, o infracțiune ca o persoană rezidentă în Irlanda să ducă o fată în altă țară pentru a fi supusă MGF. Sancțiunile prevăzute de lege sunt de până la 14 ani de închisoare și/sau o amendă de 10 000 EUR. Judecată în raport cu remarcile ministrului de atunci al sănătății, Dr. James Reilly, atunci când a introdus inițial legea, și anume că aceasta va oferi o claritate juridică incontestabilă, legea a fost un succes.

Cu toate acestea, imaginea de ansamblu care reiese din observațiile ulterioare ale ministrului, conform cărora legislația a fost „primul pas pentru a ne asigura că această practică nu se va răspândi în Irlanda”, este mai puțin favorabilă.
Acest lucru se întâmplă în ciuda faptului că, după cum am văzut mai sus, legea a făcut parte dintr-o dorință mai largă a guvernelor irlandeze de a sensibiliza populația cu privire la MGF și la adoptarea unei abordări lăudabile de toleranță zero față de practica acesteia. Irlanda va continua să abordeze rubrica referitoare la strategia de sănătate din Planul de acțiune din 2008 prin strategiile naționale ale țării privind violența sexuală domestică și violența bazată pe gen (DSGBV). Executivul irlandez al serviciilor de sănătate (HSE) întreprinde, de asemenea, în prezent un exercițiu de cartografiere a serviciilor sale în vederea identificării lacunelor în furnizarea de sprijin victimelor și supraviețuitorilor MGF. Acest lucru este extrem de important, deoarece este incontestabil că există o cerere tot mai mare pentru astfel de servicii în Irlanda. Putem vedea dovezi în acest sens într-un raport al Irish Times din noiembrie 2024, din care reiese că un serviciu de ajutorare a femeilor afectate de mutilarea genitală feminină a crescut cu peste 300 % în doi ani. Raportul a fost publicat de Irish Family Planning Association din Irlanda. Acesta a estimat că cel puțin 10 000 de femei și fete care trăiesc în Irlanda au suferit MGF. Asociația a raportat, de asemenea, că nivelurile sale de programare pentru asistența legată de MGF au crescut cu 338 % în 2023.
Directorul medical al Asociației, Caitriona Henchion, a confirmat că numărul de persoane tratate a fost „inițial mic”, dar din 2020/2021 migrația din „țările cu incidență ridicată a crescut, astfel încât cererea a crescut enorm”. În contextul migrației din țările cu incidență ridicată, merită observat că secțiunea 7 alineatul (2) litera (f) din Legea irlandeză privind protecția internațională din 2015 prevede că „actele de natură specifică sexului sau copilului” sunt exemple de acte care pot constitui persecuție. Ca atare, Oficiul pentru protecție internațională al Irlandei (IPO) consideră că MGF are caracter persecutorie, deoarece „încalcă o serie de principii bine stabilite privind drepturile omului, inclusiv principiile egalității și nediscriminării pe criterii de sex, dreptul la viață atunci când procedura duce la deces și dreptul de a nu fi supus torturii sau tratamentelor sau pedepselor crude, inumane sau degradante, precum și drepturile copilului”. În concluzie, putem spune că, pe măsură ce Irlanda continuă să se confrunte cu un val fără precedent de migrație dinspre țările, inclusiv cele de pe continentul african și din Orientul Mijlociu, cererea de servicii legate de MGF va continua să crească dramatic. Acest lucru pune o presiune extraordinară asupra serviciilor comunitare și de sănătate din Irlanda din cauza sensibilităților culturale complexe care apar adesea. Speranțele de reducere a numărului de copii și femei care se prezintă pot fi prea optimiste din cauza recunoașterii clare în literatura de cercetare a omniprezenței și încăpățânării practicii și a rezistenței sale la eliminare. UNICEF însuși a avertizat că mutilarea genitală a femeilor este din nou în creștere în rândul fetelor nigeriene cu vârste cuprinse între 0 și 14 ani, ratele crescând de la 16,9 % în 2013 la un nivel ridicat recent de 19,2 %. Forțele de poliție irlandeze, An Garda Síochána, se vor confrunta, de asemenea, cu provocări semnificative, deși au lansat recent o inițiativă numită Operation Limelight pentru a oferi informații pasagerilor care călătoresc spre și dinspre Irlanda, care să explice ce este MGF și ce pot face oamenii dacă sunt îngrijorați că o fată ar putea fi expusă riscului de MGF.

Până în prezent, abordarea Irlandei cu privire la MGF a fost exemplară, însă aceasta trebuie să fie însoțită de o rată mai mare de condamnări penale și de alocarea de resurse specifice pentru a realiza acest lucru. Este alarmant să observăm că, deși MGF a fost incriminată în 2012, prima condamnare pentru MGF în Irlanda a avut loc abia în 2020. Cazul a implicat un cuplu căsătorit care a practicat MGF pe fiica lor în vârstă de un an în 2016. Oroarea totală a acestui caz face ca necesitatea unei astfel de abordări să fie un imperativ moral și social clar.