Subscribe
Europa nu poate ignora greutatea și influența pozitivă a Giorgiei Meloni asupra lui Donald Trump. Dacă dorește să se angajeze într-un dialog fructuos cu Statele Unite și cu președintele lor, va trebui să se bazeze pe premierul italian. Cuvintele magnatului nu au trecut neobservate nici la Bruxelles. Acel „îmi place foarte mult Meloni”, rostit de Donald, nu se pretează la nicio interpretare. Patru cuvinte într-o singură frază care subliniază modul în care cel de-al 47-lea ocupant al Casei Albe apreciază politica, ingeniozitatea și determinarea premierului italian. Ursula Von Der Leyen a primit mesajul de la Washington. Pentru a îndulci unele poziții ale lui Trump, ea va trebui să se implice cu Meloni și cu guvernul italian. Printre problemele spinoase inerente relațiilor economice, politice și comerciale dintre Bătrânul Continent și administrația plină de stele, posibilele tarife comerciale ocupă un rol proeminent. Președintele american, fără echivoc, a reiterat acest lucru chiar în timpul inaugurării sale.
posibilele taxe promise de Trump sperie cele 27 de țări ale Uniunii. În timpul primei sale ieșiri publice – deși legată la distanță – magnatul a subliniat dragostea sa pentru Europa în fața reprezentanților națiunilor care participă la Forumul Economic Mondial de la Davos. În același timp, el a arătat cu degetul spre Uniune, plângându-se de un tratament nedrept și dezavantajos. Planul său America First presupune tarife vamale și impozite mai mici, de până la 15 % pentru cei care vor decide să meargă să producă în Statele Unite. Pe frontul european, însă, președintele BCE, Christine Lagarde, este conștientă că Trump nu minte. Comisarul european pentru economie, Valdis Dombrovskis, și-a arătat mușchii la Davos, declarând că Europa este pregătită să răspundă SUA. Cu toate acestea, tracul nu ar aduce beneficii nimănui. Dimpotrivă, ar putea pune și mai multă presiune pe economiile unor state. În primul rând, Germania. Berlinul este țara europeană cu cel mai mare excedent comercial cu Statele Unite. Potrivit datelor Biroului de Recensământ al SUA, compilate de Institutul pentru Studii de Politică Internațională, Germania ar fi menținut o balanță comercială de 80 de miliarde în ultimii trei ani. Olaf Scholz și guvernul său sunt deja în dificultate. La 23 februarie viitor, când germanii sunt chemați să reînnoiască Bundestagul, social-democrații, verzii și liberal-democrații ar putea suferi o înfrângere de proporții colosale. Pentru a agrava situația, avem amenințările lui Trump. În cazul în care acestea devin efective, tarifele comerciale ar putea pune o presiune și mai mare pe cea mai mare economie a Europei, deja marcată de recesiune și de o perspectivă mai puțin strălucită. Berlinul și chiar Dublinul (Irlanda este al doilea cel mai mare excedent comercial al Uniunii cu Statele Unite) au fost avertizați. Dar întreaga Europă se teme de creșteri ale costurilor între 10 și 20 % pentru bunurile importate de peste mări și de o încetinire economică consecutivă. Germania riscă chiar să vadă 1 % din PIB-ul său evaporat într-o clipă. Prin urmare, a face Casa Albă mai blândă față de Europa devine o prerogativă. Palazzo Berlaymont va trebui să apeleze la Italia și la influența politică a Giorgiei Meloni pentru a juca de la egal la egal cu SUA sau, cel puțin, pentru a-și atinge unele dintre obiective.
Este bine cunoscut faptul că Ursula Von der Leyen, în numele celor 27 de țări ale UE, ar dori să atenueze intimidarea lui Donald Trump, propunând o achiziție mai mare de gaze naturale lichefiate americane pentru a satisface nevoile europene. Între timp, achizițiile se desfășoară din nou ca în momentul crizei energetice declanșate de invazia rusă în Ucraina. Menținerea prețului de achiziție la cifre acceptabile devine o prerogativă a UE. Numai în această primă lună a anului, de exemplu, livrările din Statele Unite sunt pe cale să atingă un număr record. Printre motive, pe lângă iarna grea din nordul Europei, se numără și faptul că Bătrânul Continent trebuie să înlocuiască livrările rusești ale Gazprom, care au fost reduse la zero de la 1 ianuarie, ca urmare a deciziei Kievului de a lăsa să expire contractul de tranzit pe teritoriul ucrainean. Potrivit unor zvonuri, estimarea gazelor naturale lichefiate importate din State este de aproximativ 6,7 milioane de tone. Acesta este un volum important, având în vedere că, odată regazificat, ar echivala cu 15 miliarde de metri cubi, cât a garantat Rusia Europei. Celălalt subiect în care relațiile dintre Washington și Bruxelles ar putea fi și mai tensionate este legat de cheltuielile militare pentru apărarea NATO. Trump ar dori ca aliații să cheltuiască între 3 și 5% din PIB: cifre substanțiale, care ar obliga țările europene chiar să își dubleze cheltuielile. Și pe acest front vor fi necesare argumente solide și cuvinte potrivite pentru a media cu Casa Albă. În fața unui astfel de scenariu, plin de incertitudini și de probleme centrale de abordat pe axa Bruxelles-Washington, Europa va trebui să se bazeze pe Italia. Premierul Giorgia Meloni, în acest moment, pare a fi singurul prim-ministru european care se poate lăuda cu o relație de egalitate cu Donald Trump.