Subscribe
Alegerile Bundestagului german reprezintă întotdeauna un punct de cotitură pentru întregul continent european. În cazul în care o alianță, explicită sau implicită, între CDU a lui Friedrich Merz și AfD ar prevala în viitoarele consultări, impactul asupra politicilor de migrație ale Germaniei și UE ar fi semnificativ și potențial revoluționar.
O reprimare a politicilor privind migrația în Germania
Germania a cunoscut, începând cu 2015, o politică de migrație caracterizată prin deschideri semnificative, în special sub conducerea Angelei Merkel. Cu toate acestea, nemulțumirea populară crescândă față de efectele imigrației masive – de la creșterea criminalității la presiunea asupra serviciilor publice – a împins dezbaterea către o mai mare restricționare. Friedrich Merz a criticat în repetate rânduri politicile de migrație permisive, susținând revenirea la principiul selectivității și al reglementării stricte a intrării. CDU, sub conducerea sa, a adoptat deja o retorică mai dură, punând în centrul propunerii sale conceptul de „integrare condiționată” și o politică de returnare mai eficientă pentru migranții ilegali. Pe de altă parte, AfD militează pentru măsuri și mai radicale: închiderea frontierelor, retragerea din acordurile europene privind redistribuirea migranților și chiar posibilitatea unui referendum pentru excluderea din anumite politici comune ale UE în materie de migrație. În cazul în care AfD ar intra într-un guvern de coaliție sau ar avea o influență parlamentară semnificativă, Germania ar putea adopta o linie mult mai apropiată de cea a unor țări precum Ungaria lui Viktor Orbán.
Cele cinci puncte ale lui Merz privind politicile de migrație
Recent, Friedrich Merz a prezentat un program în cinci puncte pentru gestionarea migrației în Germania și, mai general, la nivel european. Iată un rezumat: 1. Selectarea imigrației pe baza competențelor: Merz propune un model inspirat în parte din sistemul canadian de puncte, în care intrarea noilor imigranți este condiționată de cerințele educaționale și profesionale, acordându-se prioritate profilurilor cu înaltă calificare. 2. Consolidarea controalelor la frontiere: Potrivit lui Merz, Germania ar trebui să își intensifice controalele la frontieră, de asemenea în cooperare cu alte state UE, pentru a reduce intrările ilegale. În acest scop, ar fi necesară o mai mare cooperare cu Frontex și o creștere a personalului dedicat. 3. Proceduri de azil mai rapide: Merz susține accelerarea procesului de evaluare a cererilor de azil, reducerea birocrației și evitarea perioadelor lungi de incertitudine pentru migranți și autorități. Ideea este de a distinge rapid cine are dreptul la protecție și cine nu. 4. Repatrierea mai eficientă: Una dintre pietrele de temelie ale programului este adoptarea unor instrumente juridice mai stricte pentru expulzarea rapidă a celor care nu au dreptul să rămână în Germania, în special dacă sunt implicați în activități infracționale. Acest lucru implică acorduri bilaterale mai obligatorii cu țările de origine și o cooperare diplomatică sporită. 5. Integrarea pe bază contractuală: conceptul de „integrare condiționată” propus de Merz prevede un pact între stat și migrant, în care sunt definite obligații lingvistice, de muncă și comportamentale, sub sancțiunea revocării permisului. Ideea este de a combina drepturi și obligații, promovând o incluziune mai conștientă în societatea germană.
Efectele la nivel european și posibila axă cu guvernul Meloni
Din punct de vedere istoric, Germania a fost principalul motor al politicilor europene privind migrația, acționând adesea ca pivot pentru primirea și redistribuirea migranților între diferitele state membre. Prin urmare, o schimbare de curs la Berlin ar avea repercusiuni imediate asupra dinamicii UE. Un guvern german cu o puternică tendință conservatoare ar putea: – Să facă presiuni pentru revizuirea Pactului privind migrația și azilul, aprobat în 2023, făcând mecanismele de redistribuire a migranților mai complexe și deschizând calea pentru mai multe posibilități de respingere și returnare. – Să sprijine militarizarea frontierelor externe ale UE, încurajând consolidarea agenției Frontex și sporind acordurile cu țările terțe pentru a opri fluxurile migratorii înainte ca acestea să ajungă în Europa. – Redefinirea rolului Italiei și al celorlalte țări mediteraneene, care s-ar putea trezi cu o pondere mai mare în gestionarea fluxurilor migratorii dacă Germania și-ar reduce cota de relocări. În acest context, ar putea apărea o axă cu guvernul Giorgia Meloni din Italia, care a menținut întotdeauna o linie dură în materie de imigrație, în special în ceea ce privește apărarea frontierelor maritime. O alianță între Roma și Berlin privind politici mai restrictive ar putea schimba raportul de forțe în cadrul Consiliului European, cu posibile efecte în lanț și asupra politicilor bugetare legate de gestionarea migranților și a viitoarelor acorduri de relocare. Un guvern CDU-AfD nu ar trece fără rezistență. Pe de o parte, sectoarele progresiste ale politicii germane și o parte a societății civile s-ar opune unei răsturnări atât de puternice față de era Merkel, cu posibile demonstrații și proteste. Pe de altă parte, Comisia Europeană și unele state membre, precum Franța și Spania, ar putea încerca să limiteze influența Germaniei asupra acestui dosar, încercând să mențină o abordare mai cuprinzătoare. Cu toate acestea, o Germanie mai restrictivă ar putea favoriza apariția unui front comun cu țările din Europa Centrală și de Est, precum Ungaria, Polonia și Republica Cehă, consolidând un bloc eurosceptic în materie de migrație. Acest lucru ar putea spori tensiunile interne ale UE și ar putea testa și mai mult rezistența Uniunii. În cazul în care CDU și AfD ale lui Merz se vor impune în viitoarele alegeri pentru Bundestag, Germania ar putea înregistra o schimbare bruscă a politicilor sale privind migrația, influențând în mod decisiv cursul UE. Programul în cinci puncte al lui Merz și posibila convergență cu guvernele de dreapta din alte țări, cum ar fi guvernul italian al Giorgiei Meloni, ar putea remodela gestionarea fluxurilor migratorii pe o bază mai restrictivă, concentrându-se pe controale stricte la frontiere, cote mai mici de relocare și proceduri mai rapide de repatriere. Într-un astfel de scenariu, UE s-ar confrunta cu noi tensiuni interne, cu un contrast clar între statele membre mai înclinate spre primire și cele mai înclinate spre închidere. Adevărata necunoscută va fi dacă această schimbare va reuși să îmbunătățească eficiența sistemului de migrație și să liniștească electoratele naționale sau dacă, dimpotrivă, va exacerba și mai mult diviziunile deja existente în interiorul continentului.