Subscribe
Continuând cu această serie de articole despre Compasul competitivității anunțat de Von der Leyen acum câteva zile (sper că acesta și un ultim articol vor fi sfârșitul tetralogiei), Comisia anunță, de asemenea, un plan de investiții pentru transportul durabil, inclusiv un plan pentru o rețea europeană de căi ferate de mare viteză, precum și o strategie pentru porturi și industria maritimă. Dar, la fel ca toate cele menționate mai sus, nu este foarte credibil și este, de asemenea, în contradicție cu deciziile și reglementările care, cu scuza climei, au fost aprobate de Marea Coaliție a conservatorilor, socialiștilor, liberalilor și verzilor. De exemplu, reglementările stricte de mediu privind transportul maritim au determinat deja companiile multinaționale să fugă în portul Tanger din Maroc în loc de Algeciras (Spania), ceea ce pare a fi o lovitură în întuneric fără nicio altă strategie în afară de abrogarea tuturor pagubelor făcute în ultimul mandat.
Un alt aspect cu privire la care Comisia pare să dea înapoi – în ciuda prejudiciului deja cauzat companiilor europene – ar fi cel referitor la așa-numitul Mecanism de ajustare la frontiera carbonului; un tarif ascuns sub forma protecției climatice. Astfel, deși spun că doresc să îl revizuiască și să îl simplifice, în realitate iau în considerare și o posibilă extindere la noi sectoare și produse, precum și măsuri pentru a aborda impactul asupra exporturilor de bunuri relevante, astfel încât, probabil, după toate discuțiile, nu se va ajunge la nimic. În cele din urmă, documentul Comisiei propune crearea unei legi privind economia circulară care să acționeze ca un catalizator pentru investițiile în industria reciclării și să încurajeze industria europeană să înlocuiască materialele virgine și să reducă deșeurile și arderea materiilor prime; deși trebuie menționat că Spania are deja o lege privind economia circulară, care se presupune că a fost înaintată pentru a îndeplini obiectivele UE din 2022, și că tot ceea ce a produs aceasta a fost haosul de reglementare, confuzia și noi taxe pentru cetățeni, cum ar fi așa-numita taxă pe deșeuri. Nu există nicio îndoială că – excluzând pozițiile extreme ale verzilor, socialiștilor și ale unora dintre așa-numiții liberali – economia europeană se află într-o situație de dependență excesivă de piețele internaționale, de economiile țărilor terțe; ceea ce produce, fără îndoială, o situație de nesiguranță pentru economii și cetățeni. Nu are rost să ne felicităm că avem cea mai mare rețea de acorduri de liber schimb dacă rezultatul punerii lor în aplicare nu aduce beneficii europenilor și companiilor. Sunt de acord cu Comisia că un număr mare de parteneri comerciali ajută la evitarea problemelor de aprovizionare cu materii prime și energie, ceea ce este un lucru bun, deoarece este o lecție învățată din dependența de gazul rusesc; dar acest lucru nu ne poate conduce la concluzia că ne putem construi modelul economic pe baza acordurilor internaționale, ci mai degrabă că trebuie să procedăm la creșterea producției proprii în toate sectoarele strategice. Iar strategic înseamnă totul, de la agricultură, creșterea animalelor și pescuit la apărare și sectorul naval, energie și așa-numitele materii prime critice.
Ceea ce s-a spus până acum este la nivel european; dar dacă ne uităm la sudul Europei, ceea ce este o oportunitate poate fi și un risc. Noul Pact mediteraneean se dorește a fi un acord de cooperare ambițios privind energia și tehnologiile curate, care va fi benefic dacă este abordat în condiții de concurență echitabile și bazat pe reciprocitate, și nu ca un alt mecanism de relocare a producției de energie în Africa de Nord, chiar dacă ocuparea forței de muncă și alte costuri de producție sunt mai ieftine acolo, deoarece poate crește dependența. Vom vedea.
Ceea ce știm până acum este că, în ultimele decenii, investițiile și acordurile de cooperare cu țările terțe s-au întors împotriva economiilor europene; fie că este vorba de Maroc cu Spania, fie de China cu întreaga Europă, dar mai ales cu puterea industrială a Germaniei. Din acest motiv, am saluta, dacă se va întâmpla, introducerea unei preferințe europene în achizițiile publice pentru sectoarele și tehnologiile strategice; aceasta ar trebui extinsă la toate sectoarele economice în care produsul sau serviciul din țările terțe nu concurează în condiții egale pe piețele europene.